24/02/2026
PUTETI COMANDA INGERII CU ALTITA PE PAGINA LA BLOUSE ROUMAINE, LA UN PRET REZONABIL, SE FAC LIVRARI IN FRANTA IN CONDITII FOARTE BUNE, SE EXPEDIAZA TABLOUL INRAMAT, INGERUL ESTE PICTAT MANUAL
În cultura românească, iubirea este o forță care ține lumea în echilibru. De la Dragobete ori de la Buna Vestire și până la Sânziene, ritualurile de primăvară specifice fiecărei regiuni marchează un proces profund de renaștere.
Nu este vorba doar despre iubirea dintre oameni, ci despre o armonie mai largă: între om și natură, între cei vii și cei plecați, între văzut și nevăzut.
Păsările se logodesc, pământul se deschide, apele se curăță, iar omul este chemat să intre în acest ritm, nu să îl tulbure.
Primăvara nu începe doar în natură, ci și în comunitate. Prin întâlniri, sărbători, purificări, dansuri, oamenii reînnoiesc legăturile dintre ei și cu lumea din jur.
Acest ciclu culminează la Sânziene, când iubirea devine rod, iar ceea ce a fost chemat la viață începe să se împlinească.
Așadar, la mulți ani iubirii din noi! Să renască și să rodească! 🩷
🌸🌸🌸🌸🌸🌸🌸🌸🌸🌸🌸🌸
Dedicat sezonului iubirii - Îngerul Sufletelor Pereche din colecția Îngeri cu altițe, creată de Andreea Diana Tănăsescu în colaborare cu artista Mihaela Laslo's Art în beneficiul comunității La blouse roumaine. Pentru comenzi accesațI linkul din comentarii.
Povestea lui este inspirată de iile și cămășile tradiționale cu altițe pline de păsări, prezente în Moldova, Basarabia și Bucovina și de o minunată evocare a sărbătorii prieteniei, redată cu măiestre de către Martha Bibescu în romanul etnografic “Izvor. Țara Sălciilor”, a cărui acțiune se întâmplă în anii 20, într-un sat de pe Valea Prahovei.
“…am descoperit un fermecător zeu al prieteniei.
El se înfățișează primăvara sub chipul unui adolescent plin de grație, despre care oamenii își închipuie că ar fi fratele Paștelui, “Paștele mic”, cm i se zice. I se mai spune și Mătcălăul, cuvânt cu o sonoritate neobișnuită, a cărui origine nu o cunosc.
Credincioșii se adună să-i celebreze cultul sau, mai degrabă, să-l ia martor al jurămintelor minunate care unesc, la tinerețe, cutare și cutare fată sau cutare și cutare flăcău cu câte un prieten, ales și îndrăgit de toți.
S-au prins frați, s-au prins surate, spunea adesea Uța, asociind câte două nume de fete sau de flăcăi din sat.
Asta înseamnă că și-au jurat credință, că s-au unit într-un fel de căsătorie mistică, invocând geniul adolescenței, sub ocrotirea căruia au loc aceste nunți spirituale, care se celebrează la fiece an la Izvor.
Cei care se căsătoresc în acest fel își împart un ban de argint tăiat în două. Fiecare trebuie să-și păstreze cu grijă jumătatea, căci e un zălog ce i se va cere până și pe lumea cealaltă.
Mănâncă din aceeași pâine și beau din același pahar, rostind cuvintele sacre:
Eu ți-oi fi frate
Pân la moare
M-oi lăsa de pîne
Și de sare mai bine
Decât să mă las de tine!
Apoi se prind de mână și o pornesc împreună pe pajiști, perechi-perechi, oferind privirilor fermecate imaginea simtriei omenești. Îi vezi fete și flăcăi, înaintând unul către celălalt, ducând două cununi împletite de salcie. Le țin în dreptul feței și-și dau, printre ele, sărutarea de împărtășanie, încununându-se unul pe celălalt sub copacul în floare.
Care dintre noi n-a simțit nevoia de a se lega pe veci, la vremea prieteniilor înfocate, care precede în suflet dragostea? O legătură care înseamnă dragoste dezinteresată, mai frumoasă decât cealaltă, tocmai prin gratuitatea ei și în care amăgirea simțurilor nu joacă nici un rol?”(1)
Pe altițele de pe aripile Îngerului sunt pictate 12 păsări pereche, dintre care două măiestre. Ele stau pe ramuri de cireși înfloriți, ce ne-au dus cu gândul la Hanami, obiceiul tradițional japonez de a privi florile de sakura. La fel, în satul tradițional românesc, copacii înfloriți erau binecuvântați de puteri magice. De pe altițe coboară râuri de salcie înverzită, iar în mână are un șnur de mărțișor.
Două păsări-duh îi aduc coronița primăverii, iar pe umeri poartă cuci ce amintesc de o veche legendă românească (2) în care se spune că de fapt cucul nu se află pe pământ, ci undeva în rai, iar cea care cântă “cucu, cucu” este soția lui Sava, care îl caută și îl strigă neîncetat de la Buna Vestire (25 martie, în apropierea Echinocțiului de Primăvară) până la Sânziene (24 iunie - în apropierea Solstițiului de Vară).
1 - Extras din “Izvor. Țara Sălciilor” de Martha Bibescu, Editura Compania, anul 2000.
2 - Mirela Stângă - CulturăConstanța.ro
