ANVR

29/07/2026

29/07/2026

IMNUL NATIONAL

Scurta istorie a imnului national al Romaniei
Marş triumfal şi primirea steagului şi a Măriei Sale Prinţul Domnitor (1862-1884)Trăiască Regele (1884-1948), Zdrobite cătuşe (1948-1953), Te slăvim, Românie! (1953-1977), Trei culori (1977-1989), Deşteaptă-te, române! (1989-prezent) Imnul României (1866-1948)
Ideea unui imn naţional a apărut în prima parte a veacului al XIX-lea cu ocazia festivităţilor oficiale la care participau domnitorii români. În anul 1862 a fost organizat un concurs public pentru desemnarea imnului noului stat constituit prin unirea Principatelor Române (24 ianuarie 1859).Cel care a câştigat concursul a fost compozitorul Eduard Hülseh cu piesa "Marş triumfal şi primirea steagului şi a Măriei Sale Prinţul Domnitor". Aproape 20 de ani mai târziu, poetul Vasile Alecsandri a scris "Imnul Regal Român ", care avea să devină imnul de stat al României. Acesta a fost intonat pentru prima dată în anul 1884, la încoronarea regelui Carol I de Hohenzollern. Acordurile lui au fost auzite în ţara noastră până în anul 1947.
1948 - 1953”Zdrobite cătuşe în urmă rămân" a fost introdus la 4 ianuarie 1948, odată cu trecerea de la monarhie la regimul comunist. Versurile aparţin lui Aurel Baranga, iar melodia lui Matei Socor: Zdrobite cătuşe în urmă rămân, În frunte-i mereu muncitorul. Prin lupte şi jertfe o treaptă urcăm. Stăpân pe destin e poporul.Trăiască, trăiască, Republica noastră În marş de năvalnic şuvoi revărsat Muncitori şi ţărani, cărturari şi ostaşi, Zidim România Republicii noi.
1953 - 1977"Te slavim Romanie"- a fost imnul naţional al Republicii Populare Române între 1953 şi 1977. Versurile au fost scrise de Eugen Frunză şi Dan Deşliu, iar muzica a fost compusă de Matei Socor. Subliniază "prietenia" cu Uniunea Sovietică şi ideologia leninistă.
1977 - 1989 "Trei culori"
-1989- "Desteapta-te romane"
IMNUL NAŢIONAL AL ROMÂNIEI ESTE "DEŞTEAPTĂ-TE ROMÂNE" (CONSTITUŢIA ROMÂNIEI art.12 al.3) Versurile Imnului Naţional aparţin lui Andrei Mureşanu (1816-1863), poet de factură romantică, ziarist, traducător, un adevărat tribun al epocii marcate de Revoluţia de la 1848. Muzica a fost compusă de Anton Pann (1796-1854), poet şi etnograf, om de mare cultură, cântăreţ şi autor de manuale de muzică. Poemul "Un răsunet" al lui Andrei Mureşanu, redactat şi publicat în timpul Revoluţiei de la 1848, a fost pus pe note în câteva zile, deoarece îl aflăm cântat pentru prima oară pe data de 29 iunie 1848 la Râmnicu Vâlcea (în Ţara Românească Revoluţia a izbucnit pe 11 iunie). Poemul va deveni imn sub titlul "Deşteaptă-te, române!", câştigându-şi instantaneu gloria recunoscută datorită mesajului energic şi mobilizator pe care-l conţine. Începând din 1848, "Deşteaptă-te, române!" a fost un cântec foarte drag românilor, insuflându-le curajul în timpul momentelor cruciale, în timpul Războiului de Independenţă (1877-1878), cât şi în cel al primului şi celui de-al doilea Război Mondial.
Pe 22 Decembrie 1989, în timpul revoluţiei anticomuniste, imnul s-a înălţat pe străzi, însoţind uriaşele mase de oameni, risipind frica de moarte şi unind întregul popor în sentimentele nobile ale momentului. Astfel, instituirea sa ca imn naţional a venit de la sine, sub formidabila presiune a manifestanţilor.
Mesajul imnului "Deşteaptă-te, române!" este în acelaşi timp social şi naţional; social, deoarece impune o permanentă stare de vigilenţă pentru a asigura tranziţia către o lume nouă; naţional, deoarece alătură această deşteptare tradiţiei istorice.
Imnul conţine acest sublim "acum ori niciodată", prezent în toate imnurile naţionale, de la "paion"-ul cu care grecii au luptat la Marathon şi Salamina până la "Marseilleza" Revoluţiei franceze. Invocarea destinului naţional este culmea cea mai înaltă pe care un popor o poate atinge în zborul său către divinitate. Acest "acum ori niciodată" concentrează toate energiile vitale, mobilizând la maximum.
Imnul de stat al României este alcătuit din unsprezece strofe, primele trei şi ultima dintre ele fiind cântate la ocazii festive.

BIROUL PERMANENT ANVR

25/06/2026

26 iunie - Ziua Drapelului Naţional

„Steagul e România, acest pământ binecuvântat al patriei, stropit cu sângele străbunilor noştri şi îmbelşugat cu sudorile muncitorilor. El este familia, ogorul fiecăruia, casa în care s-au născut părinţii şi unde se vor naşte copiii noştri.”
Alexandru Ioan Cuza

În fiecare an la data de 26 iunie, se sărbătoreşte Ziua Drapelului Naţional, un eveniment cu o deosebită încărcătură emoțională pentru fiecare roman.
La 26 iunie 2026 se împlinesc 178 de ani de când Tricolorul (albastru, galben, roșu) a fost adoptat ca drapel al tuturor românilor, de către revoluționarii de la 1848, iar de 165 de ani, pavilionul tricolor flutură zi de zi la catargul navelor militare românești, fie că se află acostate în port, fie călătoresc pe mările și oceanele lumii.
Tricolorul a devenit un simbol al naţiunii româneşti încă de la începutul secolului al XIX-lea când s-a putut remarca prezenţa celor trei culori în drapelul răscoalei conduse de Tudor Vladimirescu și în cadrul căreia li se atribuie pentru prima dată următoarele semnificaţii: „Libertate” (albastrul cerului), Dreptate (galbenul ogoarelor), Frăţie (roşul sângelui)”.
Drapelul naţional este un simbol al românismului de pretutindeni şi al valorilor împărtăşite de români în istoria lor de peste două milenii:
Albastrul semnifică seninul cerului, al cugetului şi gândirii neamului românesc, credinţa şi puterea cu care suntem legaţi de pământul patriei.
Galbenul exprimă grandoarea ţării, prestigiul şi virtutea.
Roşul semnifică sângele înaintaşilor noştri vărsat pe pământul românesc de-a lungul veacurilor.
Culorile după care tânjesc cei ce sunt plecați de-acasă, cu amărăciunea că nu și-au putut găsi liniștea pe pământ românesc
Și astăzi iși pierd viața militarii români, astfel că Ziua Tricolorului este și ziua celor care jură să-și apere țara cu prețul vieții lor. . Drapelul național flutură pentru veteranii de razboi, militarii tarii noastre și coboară în bernă în cinstea memoriei eroilor săi.
Drapelul national se înaltă zi de zi pentru părinți, pentru copii, pentru frați, pentru toți cei care își aștern speranțele în faldurile sale.
Ziua Drapelului Național, instituită prin Legea nr. 96/1998, este marcată, în fiecare an, la 26 iunie, prin manifestări cu caracter evocator consacrate istoriei patriei şi prin ceremonii militare specifice, în cadrul unităţilor Ministerului Apărării Naţionale şi ale Ministerului de Interne.
Alături de stemă, sigiliu şi imn, Drapelul României este un simbol naţional, aşa cm prevede Constituţia României din 1991 modificată şi completată prin Legea de revizuire nr. 429/2003. În forma actuală, Constituţia stabileşte, prin Articolul 12, că ,,drapelul României este tricolor; culorile sunt aşezate vertical, în ordinea următoare, începând de la lance: albastru, galben, roşu.”
Ne mândrim cu toţii că Drapelul României este arborat la sediul instituţiilor internaţionale, cm sunt Alianţa Nord-Atlantică şi Uniunea Europeană, în rândul ţărilor care au făcut ireversibil pasul spre democraţie. Suntem la fel de mândri atunci când drapelul românesc flutură pe cel mai înalt catarg la întrecerile sportive şi la manifestările culturale internaționale.
Tricolorul se află în inimile noastre şi, de aceea, Sărbătoarea Zilei Drapelului Naţional este, şi cu siguranţă va rămâne, o sărbătoare dragă tuturor românilor, oriunde s-ar afla. La mulți ani, România!

24/06/2026

„Veteranul din Burla”
În comuna Burla, județul Suceava, la 3 mai 1914, s-a născut căpitanul în retragere Bodnar N. Vasile, unul dintre veteranii celui de-Al Doilea Război Mondial care și-au dedicat viața slujirii patriei.
A urmat cursurile Liceului „Eudoxiu Hurmuzachi” din Rădăuți, iar apoi și-a continuat studiile universitare la Iași.
După încheierea studiilor, a activat ca funcționar, îmbinând datoria profesională cu cea militară și civică.
A participat la campaniile celui de-Al Doilea Război Mondial, dovedind patriotism, curaj și devotament în luptele purtate pentru apărarea și eliberarea pământului românesc.
Pentru meritele sale, Ministerul Apărării Naționale i-a conferit medalia „Crucea comemorativă a celui de-Al Doilea Război Mondial, 1941–1945”, distincție acordată celor care au servit cu onoare sub Drapelul României.
Rămas văduv, și-a găsit alinarea și sprijinul în familie.
Cei trei copii i-au fost aproape până la sfârșitul vieții, iar bucuria i-a fost întregită de cei cinci nepoți și șapte strănepoți, cărora le-a lăsat moștenire exemplul unei vieți trăite cu demnitate, credință și dragoste de țară.
La împlinirea venerabilei vârste de 100 de ani, în semn de profundă recunoștință pentru sacrificiul și contribuția sa la istoria României, căpitanului (rtr.) Bodnar N. Vasile i-a fost conferit titlul de Cetățean de Onoare al municipiului Suceava, o distincție care a încununat o viață pusă în slujba națiunii.
Astăzi, numele său rămâne înscris cu respect în galeria veteranilor bucovineni care au purtat cu cinste uniforma militară și au contribuit la apărarea valorilor și libertății României.
Veșnică pomenire și veșnică recunoștință!
„Eroii nu mor niciodată. Ei continuă să trăiască prin memoria celor care le cinstesc faptele și prin istoria pe care au scris-o cu sacrificiul lor.”

(Text preluat de la Asociația Națională Cultul Eroilor "Regina Maria" Filiala Iași

20/06/2026

Conducerea Asociatiei Nationale a Veteranilor de Razboi anunta cu durere trecerea la cele vesnice a generalului (rtr) Stefan DIMOFTE, veteran de razboi, participant in cel de-Al Doilea Război Mondial, stins din viață la 104 ani .
Născut pe data de 15 martie 1922, în localitatea Gloduri (astăzi Izvorul Berheciului), județul Bacău, într-o familie cu 7 copii, a urmat cursurile școlii primare în localitatea natală, ulterior Școala Normală Vasile Lupu din Iași.
În toamna anului 1939 a fost admis la Școala Militară de Maiștri Militari Armurieri de pe lângă Arsenalul Armatei. Între timp a urmat și cursurile Liceului industrial.
„Practica o făceam la Arsenalul Armatei și la Pirotehnia Armatei, care era amplasată pe Splaiul Dâmboviței. Am dat bacalaureatul în anul 1942, absolvind printre primii liceul.
Pe 1 martie 1944 am plecat pe front, fiind încadrat în Regimentele 21 și 26 Artilerie, pe funcția de maistru armurier. Am ajuns la Turnu Măgurele, apoi la Galați, Tecuci-Bârlad și Iași. Ne-am apropiat de Basarabia, unde războiul cu rușii era în plină desfășurare. După 23 August 1944 am primit ordin să mergem la bateriile care se retrăgeau. Pe toate drumurile erau mașini și armament de fabricație germană, abandonate. În perioada 1944-1945 am luptat pe Frontul de Vest, în Ardeal, Ungaria și Cehoslovacia și, cu voia lui Dumnezeu, am scăpat teafăr și nevătămat”, relata cu emoție, distinsul veteran la implinirea varstei de 104 ani.
Pentru faptele de arme săvârșite pe câmpul de luptă venerabilul veteran a fost decorat cu Medalia „Bărbăție și Credință”, în anul 1945 și cu Medalia „Serviciul Credincios”, în anul 1946.
În anul 1950 a absolvit Școala Militară de Ofițeri Armament și Muniții din București, unde a primit gradul de locotenent. A urmat cariera militară pentru o perioadă de 8 ani.
După trecerea în rezervă a lucrat ca inspector în cadrul Oficiului Județean de Muncă Iași până la ieșirea la pensie. Ulterior, a continuat să lucreze în cadrul Filialei Județene Iași a Asociației Naționale a Veteranilor de Război, fiind președinte.
Pentru merite deosebite, în anul 2018 a primit „Emblema de Onoare a Statului Major al Apărării”, iar în anul 2023 a fost avansat prin decret prezidențial, la gradul de general cu patru stele, în retragere.
De asemenea, distinsului veteran de război i-a fost acordat titlul de „Cetățean de onoare” al municipiului Iași, al comunei Rădășeni, județul Suceava, precum și al comunei Izvorul Bercheciului, județul Bacău.
Se mândrea cu 4 fiice, nepoți și strănepoți, o parte dintre aceștia fiind stabiliți în SUA.
„Astăzi, Armata României își pleacă fruntea în semn de respect în fața unui destin care a traversat un veac și a rămas până la capăt o lecție despre curaj, rezistență și dragoste de țară”.
Suntem alături de familia indoliata şi transmitem sincere condoleanţe şi întreaga noastră compasiune familiei, rudelor şi camarazilor veterani de război.
Bunul Dumnezeu sa-l odihneasca in pace!
CONDUCEREA A.N.V.R

28/05/2026

Conducerea Asociatiei Nationale a Veteranilor de Razboi anunta cu durere trecerea la cele vesnice a locotenent-colonelului în retragere Ilie Ciocan, veteran de razboi, participant in cel de-Al Doilea Război Mondial și unul dintre cei mai longevivi români stins din viață cu doar o zi înainte de a împlini 113 ani ( 27.05.2026).
Ilie Ciocan s-a născut în satul Cremenari, Galicea, Județul Vâlcea, România la 28 mai 1913, din părinții Tudor Ilie Ciocan (1873–1919), și Ioana (1875–1925), amândoi agricultori.
A luptat patru ani pe front, parcurgând drumurile grele ale războiului de la Odessa și Cotul Donului până în Ungaria și Cehoslovacia. O viață trăită cu modestie, demnitate și credință.
„Am fost încorporat în anul 1935 la Regimentul 6 Artilerie Piteşti. Am stat patru ani pe front, ca servant la tun, dar niciodată n-am omorât pe nimeni”, spunea veteranul Ilie Ciocan, omul care a văzut războiul cu ochii lui și a purtat toată viața amintirea camarazilor rămași pe câmpul de luptă.
Fost membru A.N.V.R Filiala Valcea, dincolo de uniformă, a rămas un om simplu, care, trecut de 100 de ani, citea încă Biblia și ziarele fără ochelari și își amintea cu emoție de calul care i-a salvat viața de mai multe ori în timpul războiului.
A fost considerat cel mai în vârstă bărbat din Europa și cel mai vârstnic veteran de război al celui de-Al Doilea Război Mondial. Viața sa a fost o lecție de modestie, curaj, credință și dragoste de țară.
„Astăzi, Armata României își pleacă fruntea în semn de respect în fața unui destin care a traversat un veac și a rămas până la capăt o lecție despre curaj, rezistență și dragoste de țară”, a transmis Armata Română.
Suntem alături de familia indoliata şi transmitem sincere condoleanţe şi întreaga noastră compasiune familiei, rudelor şi camarazilor veterani de război.
Bunul Dumnezeu sa-l odihneasca in pace!
CONDUCEREA A.N.V.R