Ne poți susține - https://pay.vivawallet.com/organizatia-crestina-eccehomo „Casa Ica” s-a născut ca răspuns la o nevoie acută a societății actuale dar și ca răspuns la rugăciunile noastre, atunci când Dumnezeu ne-a arătat că trebuie să schimbăm direcția de mers și să închidem proiectul „Centrul Social pentru Copii”. Tot El a fost cel care ne-a îndreptat inimile și ochii înspre această nevoie. În t
oți cei peste 30 de ani ca organizație de caritate, am văzut cm Dumnezeu deschide uși și binecuvântează acolo unde El alege și niciodată nu am umblat după resurse doar ca mai apoi să vedem cm le folosim, ci de fiecare dată El ne-a scos în cale nevoi la care noi a trebuit să răspundem, tot El fiind cel care a adus binecuvântarea și resursele ulterior. Astfel, prin credință s-a demarat începerea lucrărilor de renovare a clădirii, care până în vara anului 2020 adăpostise peste 200 copii proveniți din situații vulnerabile, timp de peste 22 de ani, și amenajarea spațiilor de cazare și a sălilor de tratament. Denumirea proiectului a venit în mod natural – Ica Bălaș fiind un om care s-a pus în slujba lui Dumnezeu, pentru oameni – încă de la începuturile Organizației Creștine „Ecce Homo” - lucru pe care ni-l dorim și noi prin acest Centru. Ica a fost mereu un om al rugăciunii, om care și-a deschis inima și casa pentru atâția și atâția oameni, care chiar prin suferință și boală a găsit bucuria de-a se apropia de Dumnezeu, care nu și-a pierdut nădejdea și nu s-a lăsat nicio clipă năpădită de griji, încredințată mereu că Dumnezeu este în control. A îndrumat pe mulți spre Dumnezeu și, prin modul ei simplu dar profund de-a iubi pe fiecare, a reușit să fie o binecuvântare pentru toți aceia care au cunoscut-o. Când Domnul a chemat-o la El - în 2009 după o luptă cu un cancer pulmonar ce a dezvoltat multiple metastaze pe creier, a putut declara cu toată inima: „M-am luptat lupta cea bună, mi-am isprăvit alegarea, am păzit credința, de acum mă așteaptă cununa neprihănirii”. A încurajat pe mulți, chiar acolo, în salonul mult prea neîncăpător pentru a răspunde nevoilor pacienților, avea un gând bun și un zâmbet cald pentru fiecare „vecin” de perfuzie. Se ruga pentru fiecare și era mulțumitoare că putea face asta. Era o încurajare inclusiv pentru medici – și cei care au operat-o la Institutul Inimii, dar și cei de la spitalul de Oncologie care o țineau sub observație. A fost iubită de mulți, în special pentru inima ei caldă, adânc iubitoare și sinceră, dar și pentru dedicarea cu care i-a slujit pe toți. Ne dorim ca fiecare om care va veni în Casa Ica să găsească aici o oază de liniște și reîncărcare sufletească, iar rugăciunea noastră pentru fiecare va fi să-L găsească pe Singurul poate vindeca inimi, nu doar boli și suferințe.
