Astroclubul Junior

02/06/2026

Obiectul din imagine este M106, o galaxie spirală intermediară din constelația Câinilor de Vânătoare (Canes Venatici). Se află la 23-25 milioane de ani-lumină de Pământ și are 135.000 de ani-lumină diametru, fiind puțin mai mare decât propria noastră Galaxie.
Cea mai interesantă caracteristică a lui M106 este prezența a două brațe spirale adiționale, care apar ca niște filamente gazoase strălucitoare (vizibile mai ales în emisiile de radiații X și unde radio). În imaginea de mai jos se vede doar unul din aceste brațe, ele având o semnătură Hidrogen-Alfa în spectrul vizibil.
• Spre deosebire de brațele spirale principale, care sunt pline de stele tinere, aceste brațe secundare sunt compuse în principal din gaz fierbinte și șocuri.
• Se crede că acestea sunt rezultatul jeturilor de energie ejectate de gaura neagră supermasivă din centrul galaxiei, care "încălzesc" mediul interstelar pe măsură ce materia cade spre nucleul galactic.
Imaginea a fost realizată cu ajutorul telescopului Lacerta, un Newtonian de 254 mm apertură, aparținând Astroclubului București și montat într-un observator remote la Alfatar, Bulgaria.
Imaginea este de tip LRGB, are 13h 28min timp de integrare, iar cadrele raw (unblinked) sunt disponibile membrilor clubului pentru prelucrare.
Echipament și detalii tehnice:
• Telescop: Lacerta Photonewton Carbon 254mm f/4
• Montură: iOptron CEM70NUC
• Cameră: QHY 268M
• Filtre: Baader LRGB
• Timp total de integrare: 13 ore și 28 de minute (Expunere 120s – L: 4h 48min, R: 2h 34min, G: 3h 32min, B: 2h 34min)
• Software achiziție & procesare: N.I.N.A., PixInsight
• Locație: Observatorul Alfastar

Capturile cadrelor și procesarea au fost făcute de colegul nostru Mihai Barbu.

31/05/2026

14/05/2026

Articolul complet se găsește aici: https://www.astroclubul.ro/observarea-miscarilor-proprii-ale-stelelor-editia-2025-de-daniel-bertesteanu/

02/05/2026

Astroclubul București vă invită să participați la SPACE FEST (ediția a IV-a), în perioada 7–9 mai 2026, în intervalul 10:00–17:00, în Campusul Politehnica București, cu activități de observații solare.
Sunteți invitații noștri speciali. Vă așteptăm cu drag să observați gratuit petele și protuberanțele solare.
Biletele pot fi obținute gratuit de aici: https://bilete.upb.ro/evenimente/spacefest-2026

08/04/2026

26/03/2026

🌌 Călătorie cosmică la dublu: Galaxia „Artificiilor” (NGC 6946) și Roiul stelar NGC 6939! ✨
Vă prezentăm o nouă captură de excepție a cerului profund! În această imagine am surprins două bijuterii celeste fascinante care, deși ne par vecine pe cerul nopții, sunt separate de distanțe colosale:
🎆 NGC 6946 (Fireworks Galaxy): O galaxie spirală spectaculoasă, faimoasă printre astronomi pentru numărul record de supernove (explozii stelare) observate de-a lungul timpului (10 în ultimul secol față de media de una pe secol). Ne privește direct din față („face-on”), de la o distanță de aproximativ 25 de milioane de ani-lumină! Pe lângă supernove, galaxia are o rată foarte mare de formare a stelelor (starburst). Dacă te uiți atent pe imaginea procesată, galaxia este plină de regiuni H II (zone uriașe de hidrogen ionizat) unde se nasc noi stele.
✨ NGC 6939: Un roi stelar deschis, bogat și străvechi, aflat la „doar” 4.000 de ani-lumină distanță de noi, chiar aici, în Calea Lactee.
Aducerea la lumină a acestor detalii necesită zeci de ore de expunere și procesare. Iată povestea din spatele acestei imagini, detaliile tehnice și mesajul pentru colegii de la observator:
⚙️ Echipament:
• OTA: Lacerta 250/1000 Photonewton Carbon cu corector de comă KomacorrF4
• Montură: iOptron CEM70 NUC
• Cameră: QHY268M cu filtre LRGB Baader
⏱️ Integrare & Procesare:
• L – 7h 24min
• R – 1h 48min
• G – 1h 44min
• B – 2h 52min
• Timp pe cadru: 120s
• Total integrare: 13h 48min
• Procesare: PixInsight
🔭 Povestea din spatele imaginii: Această fotografie a fost realizată cu observatorul montat de noi la Alfatar, de-a lungul a patru nopți (3-4, 8 și 24 august 2025). Deși am strâns aproape 14 ore de expunere, o mică parte din cadre a fost eliminată la selecția manuală (blinking) din cauza mișcării, pentru a păstra doar datele de cea mai bună calitate.
Cea mai mare provocare? Canalul albastru! Prima dată, procesând datele din primele 3 nopți, m-am lovit de probleme pe canalul de albastru, fiind nevoie de tehnici de procesare destul de extreme pentru a scoate la lumină culorile ascunse în brațele galaxiei. Zilele acestea am reluat procesarea de la zero, incluzând și a patra noapte de achiziție, și pot confirma: este un adevărat test de pricepere să evidențiezi acel albastru specific din brațele galaxiei.

Autor Mihai Barbu.
🔭 Cer senin tuturor!

31/12/2025

IC 443, cunoscută ca „Jellyfish Nebula”, este o rămășiță spectaculoasă de supernovă aflată în constelația Gemeni, la aproximativ 5.000 de ani-lumină de Pământ.
Forma sa asemănătoare unei meduze provine din interacțiunea undei de șoc a exploziei stelare cu norii moleculari din jur.

🌌 Date generale

Nume: IC 443, Jellyfish Nebula, Sharpless 248 (Sh2-248)
Tip: Rămășiță de supernovă (probabil de tip II)
Constelație: Gemeni
Coordonate: Aproape de steaua Eta Geminorum
Distanță: ~5.000 ani-lumină
Dimensiune aparentă: ~50 arcminute (mai mare decât Luna plină pe cer)
Dimensiune reală: ~70 ani-lumină

🔭 Origine și formare

Explozia care a generat nebuloasa a avut loc acum 30.000–35.000 de ani.
A rezultat din colapsul unei stele masive, de cel puțin 8 ori mai mare decât Soarele.
În centrul nebuloasei se află o stea neutronică/pulsar (CXOU J061705.3+222127), nucleul dens rămas după supernova.
Structura filamentară și „tentaculele” nebuloasei sunt formate de interacțiunea undei de șoc cu gazul interstelar.

✨ Caracteristici vizuale

Forma amintește de o meduză cosmică, cu un nucleu luminos și filamente roșiatice ce se extind ca niște tentacule.
Emite în spectrul optic, radio și raze X, ceea ce o face un obiect de studiu complex pentru astronomi.
Este unul dintre cele mai bine studiate exemple de interacțiune între rămășițe de supernovă și nori moleculari.

📜 Istoric

Descoperită de William Herschel în 1784.
Fotografiile moderne, realizate cu telescoape terestre și spațiale (Chandra, Hubble), au dezvăluit detalii uimitoare despre structura și dinamica ei.

Tehnice:

Telescop T23: ASA N10 250
F-Ratio: F3.6
Apertura: 25 cm

Camera: PLAYER ONE MONO 571

Focal Length: 90 cm

Filtre: SHO – Antlia 3 nm

Autor: Cristian Suciu

22/12/2025

Nebuloasa Orion (Messier 42) fotografiată în data de 1 nov

Messier 42 este o nebuloasă situată în constelaţia Orion, la sud de Centura lui Orion. Este una din cele mai strălucitoare nebuloase de pe cer și cea mai apropiată regiune de Terra în care se formează stele (maternitate stelară).
Se află la o distanţă de aproximativ 1344 ani-lumina de Terra, are un diametru de 24 ani-lumina și o masă de 2000 de ori mai mare decât a Soarelui.
A fost descoperită de Charles Messier în anul 1781, deși, într-o legendă a civilizatiei Maya este menţionată zona de pe bolta cerească acoperită de Orion, sub numele de Xibalba.

Coordonate: RA 5h 35m 17s | Dec -5° 23′ 28″
Magnitudine aparentă: +4,00
Dimensiune aparentă: 65×60 arcmins

Echipament:
Telescop: Skywatcher 80ED + reducător focala SW 0,85
Montură: Skywatcher Wave 150i
Camera: ASI 2600 MC Pro color
Filtru Optolong CLS 2”
Ghidare: Luneta 30 x 120 mm + ASI120 Mini
Computer astrofotografie: Asi Air PRO

Timp de integrare: 4 ore (cadre de 60 si 300 de secunde)
Dither la fiecare 5 cadre
Drizzle 2x la integrare

Procesare: Pixinsight

Data fotografierii: 1 noiembrie 2025
Locaţie: Movila, judetul Ialomiţa

Text și foto: Cristian Suciu - Astroclubul București