Liga Studenţilor - LS IAŞI

Home
Romania
Yassi
Liga Studenţilor - LS IAŞI

Liga Studenților (LS IAȘI) - singura organizație studențească independentă din România

Liga Studenţilor din Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi (prescurtat LS IAŞI) este o organizaţie studenţească, neguvernamentală, non-profit, independentă, democratică, nepartizană, cu activitate civică şi sindicală, creată pentru a apăra drepturile şi interesele studenţilor din Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi, prin toate mijloacele legale de care dispune.

Înfiinţată în timpul evenimentelor din decembrie 1989, LS IAŞI este prima organizaţie studenţească din Universitate şi singura continuatoare a fenomenului Piaţa Universităţii. De-a lungul celor 11 ani de activitate neîntreruptă, liga a iniţiat normalizarea vieţii universitare ieşene după căderea regimului comunist şi a acţionat constant în patru domenii: social profesional, reprezentare şi cultural-naţional, obţinând numeroase beneficii pentru studenţi. Rolul decisiv pe care l-a avut în timpul grevelor studenţeşti din anii ’90 a atras antipatia partidelor politice. În 2001, sub presiunea guvernării de atunci, a influenţei nefaste a politicului în viaţa universitară şi a fragmentării mişcării studenţeşti în Universitate, LS IAŞI îşi încetează activitatea.

În vara anului 2013, la iniţiativa unui grup de studenţi de la mai multe facultăţi, Liga Studenţilor din Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi (LS IAŞI) a fost reînfiinţată din nevoia acută de a avea o formă de reprezentare unitară la nivel de universitate, precum şi de a crea cadrul necesar colaborării dintre studenţii mai multor facultăţi. LS IAŞI reprezintă un demers studenţesc de la firul ierbii, de jos în sus, având ca valori fundamentale libera iniţiativă şi asumarea totală a răspunderii.

21/09/2026

🇷🇴 În perioada 10-13 septembrie, patru dintre colegii noștri au fost în Drumul Iancului - drumul inițiatic pe care Iancu l-a parcurs de la casa sa din Vidra, peste munte, prin Țara Moților, până la Țebea, la Gorunul lui Horea, unde astăzi este Panteonul Moților. Un pelerinaj pentru memoria unui neam, un drum al memoriei, credinței și conștiinței românești, inițiat în urmă cu șase ani de un grup de tineri, din dorința de a da eroului național Avram Iancu și moților cinstirea reală de care ar trebui să se bucure. O șansă pentru tinerii din toate colțurile țării să cunoască frumusețea Apusenilor, să descopere bisericile vechi ale munților și să contribuie la conservarea lor și să înțeleagă durerea moților.

La data de 13 septembrie 1872, Avram Iancu, sinonimul revoluției ardelene de la 1848 și liderul generației sale studențești, a fost înmormântat cu onoruri naționale în cimitirul de la Țebea, astăzi în județul Hunedoara.

Nichifor Crainic oferă o dublă perspectivă asupra comemorării lui Avram Iancu: cea politică, a luptei împotriva unui sistem care îi asuprea pe românii transilvăneni, precum și cea de natură națională, al cărei suflu rămâne dragostea de neam și de țară, întruchipată în simbolul lui Avram Iancu.

Din punct de vedere strategic, la 1848, impunerea în fața adversarilor printr-o forță militară unitară nu a fost cu putință, însă nici nu s-a reușit „nimicirea simțului organic al autohtoniei” românilor din Ardeal, revoluția lui Avram Iancu având, astfel, o semnificație general românească, fără un caracter strict politic local, care a mișcat o generație întreagă și care a fost temeiul afirmării noastre naționale și al ridicării unor generații de tineri la cârma neamului.

Avram Iancu a reprezentat de-a lungul deceniilor un simbol al mișcării studențești din România, în lupta de ei de întărire a libertății și identității poporului român. Inclusiv în anii '90, Liga Studenților adoptase ca motto celebra exclamație a lui Iancu: „Nu ne-am luptat pentru jucării!”

Curajul de a înfrunta vicisitudinile vremii la vârsta de 24 de ani constituie o mărturie-testament pentru poporul român, fiind, cu precădere, un îndemn pentru noi, cei care reprezentăm astăzi tineretul direct răspunzător de traseul istoric pe care îl va urma, în viitor, națiunea noastră!

13/09/2026

🇷🇴 Astăzi mai mult ca oricând, generația noastră este chemată să își cultive înțelepciunea și memoria colectivă pentru ca națiunea română să nu mai fie nepregătită în fața marilor provocări ale istoriei.

01/09/2026

„Eminescu este România tăinută în cuvânt” – contraste cu educația românească din Basarabia

În urmă cu un an, am întreprins alături de colegii din Liga Studenților o călătorie în Basarabia pentru o donație de carte către elevii Liceului Teoretic „Mihai Eminescu” din Bălți. În cazul fraților noștri de peste Prut, anul școlar începe întotdeauna pe 1 septembrie, motiv pentru care am avut șansa să observăm de aproape festivitatea de deschidere a noului an școlar, iar impresiile adunate merită împărtășite pentru a reflecta la compromisurile pe care am ales să le acceptăm tăcuți și indiferenți în educația copiilor noștri vreme de 35 de ani.

Înainte cu trei luni, aduceam în atenția tuturor umilința și discretitarea la care Mihai Eminescu este supus în amfiteatrele Facultății de Litere din București, acolo unde o profesoară de pedagogie se presupune că își face datoria cu simțul responsabilității și cu respect față de tinerii care au reprezentat etalonul cultural pe care s-a fondat statul unitar modern românesc, precum și față de tinerii care au murit în timpul evenimentelor din 13-15 iunie 1990 la câteva sute de metri de amfiteatrul unde își susține cursurile, când s-au unit în lupta pentru libertate sub tabloul lui Eminescu și sub icoana Maicii Domnului, fiind masacrați cu brutalitate de reprezentanții unei generații politice care a interzis și a cenzurat opera eminesciană.

Cu acest simț al recunoștinței în suflet, profesoara noastră ne instruia cm să alegem manuale școlare care să nu conțină texte literare consacrate, ci exclusiv texte literare contemporane și îi încuraja pe studenții care nu l-au citit destul pe Eminescu pentru a-i înțelege importanța astăzi să elimine din planurile de lecție poeziile sale. Reiterez un moment în care o colegă afirma cu încredere legat de planificarea didactică pentru gimnaziu și liceu: „Eu dacă văd o poezie de Eminescu în manual, o înlocuiesc cu ceva mai ușor, mai interactiv. Eminescu e prea greu și plictisitor și pentru mine, și pentru elevi” iar profesoara de pedagogie, absolventă însăși a Facultății de Litere, exclamă cu un entuziasm penibil: „Da, da, așa este, bravo!”. Ceea ce face din această situație o scenă ruptă din teatrul absurdului este că cele două se raportau la planificarea didactică a unor lecții de gimnaziu și de liceu, iar nu de clasa I.

Nu îmi pot imagina cm ar fi reacționat la această scenă elevii, profesorii și părinții basarabeni, fiindcă am descoperit aici niște români neatinși de rușinea asumării identității lor, care a acaparat spațiul academic și mediatic de la noi. Când ați văzut ultima oară niște elevi care pot adopta din principiu o atitudine matură, o expresie solemnă la intonarea imnului național sau care transmit individual și colectiv sentimente sincere de dragoste pentru reperele identitare care îi fac să fie mândri că sunt români? Tabloul viu al acestei realități din ce în cei mai străine nouă, celor din dreapta Prutului, devine copleșitor, iar dacă deții un dram de conștiință, te determină să chestionezi „buna” intenție a instituțiilor educației și a formatorilor de opinie.

În timp ce pe băncile noastre există studenți încurajați de către profesorii lor să evite în planificarea didactică textele literare canonice, care „sunt prea grele” pentru ei, în Basarabia, elevii și profesorii sunt recunoscători și încurajați prin donațiile de cărți să își continue rezistența identitară, fiindcă fondul de carte în limba română cu grafie latină este insuficient pentru necesitățile școlilor, iar elevii încă citesc cu sete de cunoaștere, cultivându-și o reală preocupare pentru formarea lor intelectuală, morală și identitară.

Mai mult decât atât, profesorii lor nu discreditează sau ironizează în vreun fel fondul muzical românesc, cultura folk devenind instrument de cultivare a integrității și a identității naționale a tinerilor, armă defensivă într-un spațiu marcat de ocupantul rus de mai bine de 150 de ani. Responsabilitatea cadrelor didactice din Basarabia și Bucovina de Nord – acolo unde situația școlilor românești parcurge un nou val de atacuri din partea statului ucrainean, la care politicienii români rămân indiferenți – ar trebui să îi determine pe mulți „profesori” din țara noastră să își reconsidere parcursul profesional.

În dialogul cu tinerii, am mai observat cu uimire și faptul că elevilor nu le este rușine și nici „silă” să își exprime nemijlocit dragostea pentru neam, pentru limba română și pentru credința lor creștin-ortodoxă. De neiertat aceste acțiuni „subversive”, „filoruse”, „dacopate”, „extremiste” în țărișoara noastră, nu-i așa?

Unii ar putea fi tentați să răspundă: da, dar este evident că elevii nu au avut de ales, au fost forțați să învețe niște poezii și să cânte niște lozinci extremiste care să-i mulțumească pe naționaliștii de carton, aceasta nu este libertate reală!

Dar oare libertate reală este să văduvești o generație întreagă de cultura sa și de oamenii de frunte ai neamului său? Libertate este oare să văduvești o generație de ce are nevoie mai mult când pleacă la drum: de integritate și de încredere? Libertate o fi, poate, atunci când profesorii (pre)universitari cultivă în timpul cursurilor dezbinarea socială și rușinea de a afirma că ești român. Citim printre rânduri o libertate și în asta, într-adevăr. O libertate deplină de a controla de la distanță coeziunea socială și capacitatea unei alte națiuni de a se apăra în calea pericolului. Dar mai citim, din păcate, și libertatea greșit înțeleasă de propriii noștri frați de a închide ochii la modificările treptate pe care miniștrii educației, așa-zișii specialiști și formatorii de cadre didactice, precum și formatorii de opinie le aduc instituției în care copiii lor ajung să petreacă 15-20 de ani.

Poate că a venit vremea să învățăm cm să ne asumăm libertatea cu greu redobândită de părinții și bunicii noștri, cu riscurile și impredictibilitatea care o însoțesc, și să înțelegem că pasarea unei responsabilități atât de mari precum cultivarea identității naționale, a coeziunii sociale și formarea viitoarei elite intelectuale românești nu poate reveni unei singure entități, ci că de ea suntem responsabili și datori fiecare dintre noi cu prețul existenței și a integrității noastre. Și a venit cu siguranță vremea să îi tragem la răspundere pe politicienii cărora le-am pasat puterea de decizie nu numai pentru colapsul în care au adus educația românească, ci și pentru deznădejdea, neîncrederea și resemnarea pe care o cultivă în rândul fraților noștri din Basarabia și Bucovina de Nord prin lipsa de răspundere la apelurile lor continue de ajutor în acțiunile de ștergere etnică și identitară la care sunt supuși în fața ochilor noștri.

Alexandra Maria Niță, Vicepreşedinte Cultură și Istorie în cadrul Ligii Studenţilor

31/08/2026

🇷🇴🔔 O sărbătoare românească: Anul trecut, am fost la deschiderea noului an școlar la Bălți, numită în Basarabia „Primul sunet”. Ne-a emoționat intonarea imnului de stat (Limba noastră de Alexei Mateevici), defilarea cu drapele și cântece patriotice, dar mai ales dragostea de învățătură, buna creștere și respectul pe care îl au tinerii români din Bălți și dăruirea profesorilor în a-i forma în spiritul valorilor naționale.

⏰ Anul acesta, cu sprijinul dumneavoastră, vrem să ajungem din nou la „Primul sunet” și să continuăm campania noastră de donare de carte și de susținere a identității naționale a tinerilor din Basarabia pe tot parcursul anului universitar.

📚📦 Experiența de anul trecut de la Liceul Teoretic „Mihai Eminescu” din Bălți, unde am realizat și o donație de volume de literatură românească și universală, ne-a ajutat să vedem încă o dată că facem ceea ce trebuie și că lipsa fondului de carte din școli și licee este resimțită indiferent de capacitatea totală a instituției și de prestigiul său. Însă, cu sprijinul unor profesori dăruiți, elevii, formați cu multă dăruire și într-un spirit național autentic, nu numai că își doresc să aibă acces la mai multă literatură de calitate, dar se bucură în mod real atunci când biblioteca școlii lor aduce pe rafturi titluri noi în discipline diverse: istorie, literatură română și universală, științe și altele.

🙏🏻 Dacă doriți să susțineți și dumneavoastră elevii și profesorii români din Basarabia și misiunea noastră de a întări identitatea românească acolo, puteți dona orice sumă astfel:

1. Puteți dona direct cu cardul, aici: https://ligastudentilor.net/sustine/ - alegeți suma dorită și frecvența și completați formularul cu datele cardului dumneavoastră.

2. Sau puteți dona în contul nostru deschis la Banca Transilvania, Sucursala Iaşi
RO 90 BTRL RON CRT 0685 420 601 (RON)
RO 40 BTRL EUR CRT 0685 420 601 (EUR)

S.W.I.F.T.: BTRLRO22###
Nume: Asociatia Liga Studentilor din Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iasi

3. Prin revolut, folosind tagul sau linkul http://revolut.me/ligastudentilor ori la nr. de telefon +40788.388.488 cu mențiunea „Basarabia/Bucovina” sau „cărți”

4. Prin paypal sau cu cardul, aici: https://www.paypal.me/ligastudentilor

De Ziua Limbii Române, să zidim caractere românești - carte cu carte!

30/08/2026

Ziua de 30 august este una de doliu naţional: Diktatul de la Viena. La Palatul Belvedere din Viena, prin miniștrii lor de externe Joachim von Ribbentrop şi Galeazzo Ciano, Germania şi Italia au silit România să cedeze Ungariei un teritoriu de 43.500 km pătrați, cu peste 2,6 milioane de locuitori, mai mult de jumătate fiind români. Actul a fost încurajat de Pactul Molotov-Ribbentrop, semnat de URSS şi Germania Nazistă cu un an înainte (23 august 1939) şi care îşi produsese la 28 iunie 1940 efectele nefaste prin ocuparea Basarabiei şi Bucovinei de Nord de către soviete.

Odată instalate trupele maghiare, acestea au introdus teroarea, producând o serie de masacre la Ip, Treznea, Nușfalău, Huedin, Zalău, Câmpia Turzii, Luduș etc., ca parte a programului de maghiarizare forțată a nord-vestului Transilvaniei. Acest program prevedea marginalizarea românilor, mobilizarea lor în armată, colonizarea de unguri, șicanarea românilor pentru a-i determina să emigreze.

Universitatea din Cluj s-a retras, în refugiu, la Sibiu, pentru a scăpa de orice intervenţie a ocupaţiei maghiare în activitatea instituţiei. O serie de biserici româneşti au fost distruse, iar școlile românești închise.

Peste 1000 de români au fost masacraţi, la care se adaugă mii de conaţionali bătuţi, schinghiuiţi sau arestaţi, devastări de case şi biserici, peste 200.000 de persoane expulzate şi peste 500.000 de români în refugiu. În 1944, peste 130.000 de evrei au fost deportaţi de autorităţile maghiare spre lagărele de exterminare.

Ungaria fascistă a ocupat Ardealul de Nord până la 25 octombrie 1944, când Armata Română a eliberat acest teritoriu, într-o zi simbolică: aniversarea Majestăţii Sale Regele Mihai I. Actul arbitrar de la 30 august 1940 a fost declarat nul în cadrul Conferinței de Pace de la Paris, dar a lăsat răni adânci în sufletele a mii de români, ai căror părinţi, fraţi, vecini și consăteni au fost masacrați sau deportaţi. Cu excepţia unor condamnări pentru crime de război a unor persoane direct responsabile de aceste atrocităţi, statul maghiar nu a fost obligat niciodată să plătească daune României şi cetăţenilor săi afectaţi de ocuparea Ardealului de Nord.

27/08/2026

📜🇷🇴 Declaraţia de Independenţă a Republicii Moldova din 27 august 1991 a fost redactată în vederea reunificării naţionale. Iată textul:

PARLAMENTUL REPUBLICII MOLDOVA, constituit în urma unor alegeri libere şi democratice,

AVÎND ÎN VEDERE trecutul milenar al poporului nostru şi statalitatea sa neîntreruptă în spaţiul istoric şi etnic al devenirii sale naţionale;

CONSIDERÎND actele de dezmembrare a teritoriului naţional de la 1775 şi 1812 ca fiind în contradicţie cu dreptul istoric şi de neam şi cu statutul juridic al Ţării Moldovei, acte infirmate de întreaga evoluţie a istoriei şi de voinţa liber exprimată a populaţiei Basarabiei şi Bucovinei;

SUBLINIIND dăinuirea în timp a moldovenilor în Transnistria - parte componentă a teritoriului istoric şi etnic al poporului nostru;

LUÎND ACT de faptul că Parlamentele multor state în declaraţiile lor consideră înţelegerea încheiată la 23 august 1939, între Guvernul U.R.S.S. şi Guvernul Germaniei, ca nulă ab initio şi cer lichidarea consecinţelor politico-juridice ale acesteia, fapt relevat şi de Conferinţa internaţională "Pactul Molotov-Ribbentrop şi consecinţele sale pentru Basarabia" prin Declaraţia de la Chişinău, adoptată la 28 iunie 1991;

SUBLINIIND că fără consultarea populaţiei din Basarabia, nordul Bucovinei şi ţinutul Herţa, ocupate prin forţă la 28 iunie 1940, precum şi a celei din R.A.S.S. Moldovenească (Transnistria), formată la 12 octombrie 1924, Sovietul Suprem al U.R.S.S., încălcînd chiar prerogativele sale constituţionale, a adoptat la 2 august 1940 "Legea U.R.S.S. cu privire la formarea R.S.S. Moldoveneşti unionale", iar Prezidiul său a emis la 4 noiembrie 1940 "Decretul cu privire la stabilirea graniţei între R.S.S. Ucraineană şi R.S.S. Moldovenească", acte normative prin care s-a încercat, în absenţa oricărui temei juridic real, justificarea dezmembrării acestor teritorii şi apartenenţa noii republici la U.R.S.S.;

REAMINTIND că în ultimii ani mişcarea democratică de eliberare naţională a populaţiei din Republica Moldova şi-a reafirmat aspiraţiile de libertate, independenţă şi unitate naţională, exprimate prin documentele finale ale Marilor Adunări Naţionale de la Chişinău din 27 august 1989, 16 decembrie 1990 şi 27 august 1991, prin legile şi hotărîrile Parlamentului Republicii Moldova privind decretarea limbii române ca limbă de stat şi reintroducerea alfabetului latin, din 31 august 1989, drapelul de stat, din 27 aprilie 1990, stema de stat, din 3 noiembrie 1990, şi schimbarea denumirii oficiale a statului, din 23 mai 1991;

PORNIND de la Declaraţia suveranităţii Republicii Moldova, adoptată de Parlament la 23 iunie 1990, şi de la faptul că populaţia Republicii Moldova, exercitînd dreptul său suveran, nu a participat la 17 martie 1991, în ciuda presiunilor exercitate de organele de stat ale U.R.S.S., la referendumul asupra menţinerii U.R.S.S.;

ŢINÎND SEAMA de procesele ireversibile ce au loc în Europa şi în lume de democratizare, de afirmare a libertăţii, independenţei şi unităţii naţionale, de edificare a statelor de drept şi de trecere la economia de piaţă;

REAFIRMÎND egalitatea în drepturi a popoarelor şi dreptul acestora la autodeterminare, conform Cartei O.N.U., Actului final de la Helsinki şi normelor de drept internaţional;

APRECIIND, din aceste considerente, că a sosit ceasul cel mare al săvîrşirii unui act de justiţie, în concordanţă cu istoria poporului nostru, cu normele de morală şi de drept internaţional,

PROCLAMĂ

solemn, în virtutea dreptului popoarelor la autodeterminare, în numele întregii populaţii a Republicii Moldova şi în faţa întregii lumi:

REPUBLICA MOLDOVA ESTE UN STAT SUVERAN, INDEPENDENT ŞI DEMOCRATIC, LIBER SĂ-ŞI HOTĂRASCĂ PREZENTUL ŞI VIITORUL, FĂRĂ NICI UN AMESTEC DIN AFARĂ, ÎN CONFORMITATE CU IDEALURILE ŞI NĂZUINŢELE SFINTE ALE POPORULUI ÎN SPAŢIUL ISTORIC ŞI ETNIC AL DEVENIRII SALE NAŢIONALE.

În calitatea sa de STAT SUVERAN ŞI INDEPENDENT, REPUBLICA MOLDOVA:

SOLICITĂ tuturor statelor şi guvernelor lumii recunoaşterea independenţei sale, astfel cm a fost proclamată de Parlamentul liber ales al Republicii, şi îşi exprimă dorinţa de a stabili relaţii politice, economice, culturale şi în alte domenii de interes comun cu ţările europene, cu toate statele lumii, fiind gata să procedeze la stabilirea de relaţii diplomatice cu acestea, potrivit normelor de drept internaţional şi practicii existente în lume în această materie;

ADRESEAZĂ Organizaţiei Naţiunilor Unite cererea de a fi admisă ca membru cu drepturi depline în organizaţia mondială şi în agenţiile sale specializate;

DECLARĂ că este gata să adere la Actul final de la Helsinki şi la Carta de la Paris pentru o nouă Europă, solicitînd, totodată, să fie admisă cu drepturi egale la Conferinţa pentru Securitate şi Cooperare în Europa şi la mecanismele sale;

CERE Guvernului Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste să înceapă negocieri cu Guvernul Republicii Moldova privind încetarea stării ilegale de ocupaţie a acesteia şi să retragă trupele sovietice de pe teritoriul naţional al Republicii Moldova;

HOTĂRĂŞTE ca pe întregul său teritoriu să se aplice numai Constituţia, legile şi celelalte acte normative adoptate de organele legal constituite ale Republicii Moldova;

GARANTEAZĂ exercitarea drepturilor sociale, economice, culturale şi a libertăţilor politice ale tuturor cetăţenilor Republicii Moldova, inclusiv ale persoanelor aparţinînd grupurilor naţionale, etnice, lingvistice şi religioase, în conformitate cu prevederile Actului final de la Helsinki şi ale documentelor adoptate ulterior, ale Cartei de la Paris pentru o nouă Europă.

Aşa să ne ajute Dumnezeu!

Adoptată la Chişinău, de Parlamentul Republicii Moldova, la 27 august 1991.

23/08/2026

23 august - Ziua europeană a memoriei victimelor comunismului și nazismului

23 august 1939 - semnarea Pactului Molotov-Ribbentrop, între Germania nazistă și URSS, prin care Hi**er și Stalin și-au împărțit Europa de Est. Numitorul lor comun: marxismul, ura față de creștinism, demnitatea umană și drepturile și libertățile naturale ale omului. Pentru România a însemnat începutul pierderii Basarabiei, Bucovinei de Nord și Cadrilaterului, dar și al Transilvaniei de Nord, dând curaj lui Horthy să ceară de la Führer jumătate din Ardeal prin Diktatul de la Viena. Zeci de mii de români au fost uciși, persecutați și deportați.

23 august 1944 - ziua pe care unii o văd drept astrală, dar care pentru bunicii și străbunicii noștri a fost ca un blestem. A treia și cea mai cruntă dictatură s-a instaurat prin ocuparea fără vreo convenție internațională a României. Basarabia, nordul Bucovinei și ținutul Herța au fost furate de URSS. Timp de trei săptămâni, până la Convenția de armistițiu din 12 septembrie, sovieticii au avut liber la prădat, ucis și violat. Au urmat 45 de ani de teroare și întuneric, ai căror urme ne dor până astăzi.

20/08/2026

Liga Studenților deplânge trecerea la cele veșnice a domnului Sergiu-George Rizescu (1932-2026), unul dintre oamenii marcanți ai rezistenței împotriva totalitarismului sovietic, de la începutul anilor 1950, fost deținut politic și lider al memoriei detenției anticomuniste, fost președinte al Asociației Foștilor Deținuți Politici din România (AFDPR).

Născut în Costești, Argeș, la 23 iulie 1932, Sergiu Rizescu a conștientizat de timpuriu forța distructivă a noului regim politic instalat după 23 august 1944, motiv pentru care s-a alăturat unui grup de rezistență la nivel local. Fiind student medicinist, a fost arestat încă din decembrie 1952, pe numele său figurând o condamnare de 5 ani pentru o presupusă „uneltire”, și încarcerat în sinistra închisoare de la Pitești după ce odiosul experiment al „Reeducării” staliniste luase sfârșit.

„Am fost arestat în 1952, la câteva luni după tatăl meu. Eram în celulă la teribila închisoare Piteşti, la câteva sute de metri de liceul pe care îl absolvisem şi la un kilometru de bunica mea care mă mângâiase pe cap. Tata nu a ştiut iniţial că am fost arestat. Au fost multe zile teribile, inclusiv zile în care ne era foarte foame şi am fi dat orice pentru o bucăţică de mămăligă... Erau zile în care printre zăbrelele de la celulă venea miros de sarmale şi cozonaci... îmi imaginam că mănânc... Cea mai frumoasă zi din detenţie şi una dintre cele mai frumoase zile din viaţa mea a fost pe 14 iunie 1954, când am fost scos din celulă şi dus în faţă cu o echipă de doi ofiţeri şi au vrut să mă facă informator. A fost cea mai fericită zi pentru că am refuzat să fiu informator al Securităţii şi deşi eram în celulă, mă simţeam liber.”

După încarcerarea de un an și două luni pe care a petrecut-o la Pitești, în 1954 este transferat la Jilava, pentru scurtă vreme, iar apoi în lagărul de la Cavnic.

În primul deceniu postcomunist a fost membru al Parlamentului României, în cadrul a două legislaturi consecutive (1992-2000), fiind unul dintre reprezentanții de seamă ai suferinței detenționale care și-a asumat un rol de asemenea amploare în acei ani.

Noi, membrii Ligii Studenților, am avut onoarea de a-l cunoaște pe Sergiu Rizescu, participând alături de el atât cu ocazia diverse evenimente publice, cât și în cadrul unor vizite la sediul AFDPR Pitești, prilejuite de turneul anual de colinde pe care organizația îl desfășoară. Fiecare discuție ne-a dezvăluit un om integru, al cărui exemplu de mărturisire a credinței în vremuri tulburi este și va rămâne actual. Mesajul său pentru noi, reprezentanții tineretului, a fost același, spus din toată inima: să ne iubim țara și strămoșii, să ne cunoaștem trecutul, căci „România nu este doar geografie, este istorie, suferință, credință și demnitate”!

Dumnezeu să-l odihnească în pace!

17/08/2026

✒️🇷🇴 101 ani de la trecerea în veșnicie a lui Ioan Slavici

La Panciu, încheia o existență plină și mult încercată Ioan Slavici. O existență marcată de provocări dintre cele mai diverse și care a reușit, în pofida tuturor vitregiilor, să lase în urmă o viață românească mai însuflețită, alături de o literatură profund nuanțată, menită cugetului individual și național.

Pentru asta îl cunoaștem în mod elementar cu toții, însă așa cm nici Eminescu nu trebuie despărțit de activitatea sa gazetărească și de implicarea sa neobosită pentru trezirea conștiinței românești prin mișcarea studențească și aportul cultural adus până la finalul vieții sale, nici în ceea ce îl privește pe Slavici nu trebuie să ne raportăm ca la un individ unilateral, ci ca la un om deplin prin multele sfere de activitate în care se angajează devotat fie din proprie inițiativă, fie la îndemnul prietenului său, Eminescu.

📚 Notorietatea pe care i-o conferă în special activitatea publicistică vine dintr-o verticalitate la care ține mai presus de compromisurile și lejeritatea unei paradigme sociale ce i-a tras pe mulți în umbra indiferenței, a pasivității politice și culturale. Aceasta adaugă vieții tumultuoase a lui Ioan Slavici și momente de nedreptate, culminate cu ani petrecuți în temniță.

Iar despre această bună încăpățânare trebuie să vorbim și noi, numărându-se printre bunurile morale și de neatins pe care ni le lasă moștenire figuri precum Slavici și Eminescu încă din perioada studenției. Ce facem precis cu ea? Ce rost a avut ea în formarea studențimii de atunci? Ce rost are astăzi pentru noi?

În mod concret, ea a permis solidarizarea a sute de studenți și tineri români din toate provinciile istorice românești, în ciuda diferențelor de formare academică, a pozițiilor cu privire la chestiuni culturale ridicate atunci de conjunctura politică, în ciuda intereselor personale și a problemelor de viață.

🇷🇴 Inițiată de Eminescu și avându-l în frunte pe Slavici, Serbarea de la Putna din anul 1871 a răscolit nu numai studențimea și lumea adunată în acele zile la ctitoria domnitorului Ștefan cel Mare, ci a tras un semnal de alarmă și în rândul autorităților imperiale: românii au prins conștiință de sine și, mai rău, vor s-o trezească și în cei aflați în afara Regatului. Sub învelișul protector al unei pietăți creștine și al unui gest comemorativ se ascundea mocnind dorința de eliberare, de (re)definire, de elevare colectivă, națională. Succesul real al proiectului Marii Uniri se sprijină pe țărușii înfipți atunci de tineri și studenți, care prin activitate socială, politică, culturală și spirituală reușesc să sfideze așteptările opiniunii publice.
Atât de puternică poate fi vocea studențească dacă își cultivă îndărătnicia în calea lumii comode, liniștite, care nu trebuie deranjată din somnul său de moarte...

Ne putem imagina, cu ajutorul amintirilor consemnate în epocă, efervescența și emoțiile trăite odată cu Serbarea de la Putna. În fruntea tuturor, împărtășind sentimente puternice cu alți tineri geniali ai generației sale, adunând români din întreg pământul românesc, Slavici devenea diferit de alți tineri, cu preocupări mai obișnuite, mai decente, mai puțin deranjante...

Interesele sale sfidează dorințele familiei. Alege, în urma multor ani de străinătate, să studieze ce consideră că este mult mai valoros pentru cauza lui și pentru cauza celorlalți. Rezultatele se revarsă în publicistica și literatura sa cu fermitate și profunzime.

Viziunea sa cu privire la cultura și viața românească ajunge răstălmăcită și sancționată. Rămas singur, sancționat de compatrioții pentru care se zbate, râde adeseori la ironia vieții și plânge tainic celui pe care l-a considerat prieten și după moarte în „Închisorile sale”.

Atunci când același univers social este zugrăvit de alții în tușe groase, cu psihologii colective, Slavici nu numai că rafinează psihologiile individuale, dar așterne pe foi plinul unei tăceri simple în aparență, transpunând în personaje remarcabile idei filosofice mai sofisticate în lecturi atente și în abordări de literatură universală și comparată. O lectură atentă a biografiei gazetarului ne întărește convingerea asupra geniului său literar, care a reușit să surprindă societatea arhaică românească, de prea multe ori neglijată, în etapele sale majore de tranziție politică, economică, socială.

Complexitatea existenței sale interioare o transpune când lăuntric, când măreț. Exemplele amintite mai sus ilustrează alternarea celor două într-o neîncetată luptă de a submina complăcerea și indiferența individuale și colective. Lupta n-o dă singur, ci alături de tineri cu aceeași viziune: contribuie în coloanele „Convorbirilor literare”, colaborează la Sibiu în foaia „Telegraful român”, devine redactorul ziarului de factură conservatoare „Timpul”, în care va fi glasul cel mai fervent al vieții duse de românii regiunilor aflate sub stăpânirea imperială. În Transilvania va relua lupta națională prin înființarea ziarului „Tribuna” pe care îl dirijează cu rigoare și pragmatism, reușind prin îmbinarea principiilor liberale și a abordărilor cultural-conservatoare să îi ofere caracter identitar național.

Pentru toate acestea va deveni bun de temniță, ca „agitator statal”, „trădător”, „colaborator german” și „spion”. În ciuda tuturor vitregiilor, rămâne vertical și fidel principiilor după care s-a ghidat și a ghidat generații întregi, recunoscând în repetate rânduri importanța pe care a avut-o formarea sa culturală pentru succesul proiectului național. Ioan Slavici se va număra astfel printre primii deținuți politici ai cauzei naționale, inspirând numeroase generații de tineri și studenți să acționeze în situații critice, să vorbească atunci când masele tac din teamă, cultivându-și integritatea individuală și națională și inspirând încrederea în puterea celor puțini.

Boala îl macină de multe ori în tot acest timp. Greutățile și dezamăgirile întâmpinate în familie nu i-au fost străine. Cu toate acestea, nu reduce binele public la bunăstarea proprie. Nu rămâne nicicând indiferent la starea celor din jur. Nu neglijează nici dialogul interetnic și nu se mulțumește cu o stare călduță a vieții culturale și sociale.

În ciuda vieții și activității sale răsunătoare, anul trecut, la trecerea a exact 100 de ani de la moartea sa, mormântul i-a fost singur. A fost o tăcere cu totul apăsătoare la mormântului celui care a fost Ioan Slavici. În ciuda victoriilor sale istorice, care ne dau nouă astăzi firescul propriei paradigme sociale și culturale, a fost o tăcere pe cât de rușinoasă și nedreaptă, pe atât de însuflețită de cel care părea că râde din nou, nederanjat de ironia sorții, de rătăcirea și de ignoranța noastră.

A-i cunoaște biografia și meritele pentru progresul național și întărirea integrității și identității noastre culturale este modul prin care mulțumim celui de la care noi toți, tineri și studenți, adulți, oameni simpli și cei însărcinați cu datorii față de națiune, putem învăța cm să rezistăm tentației de a deveni indiferenți față de soarta noastră și, mai ales, față de soarta urmașilor noștri.

- Alexandra Niţă, Vicepreşedinte Cultură şi Istorie în cadrul Ligii Studenţilor

Address

Strada Dăncinescu 3
Yassi

Website

http://www.ligastudentilor.net/

Alerts

Be the first to know and let us send you an email when Liga Studenţilor - LS IAŞI posts news and promotions. Your email address will not be used for any other purpose, and you can unsubscribe at any time.

Contact The Organization

Send a message to Liga Studenţilor - LS IAŞI:

Want your organization to be the top-listed non profit organization in Yassi?