Liga Studenţilor - LS IAŞI

Home
Romania
Yassi
Liga Studenţilor - LS IAŞI

Liga Studenților (LS IAȘI) - singura organizație studențească independentă din România

Liga Studenţilor din Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi (prescurtat LS IAŞI) este o organizaţie studenţească, neguvernamentală, non-profit, independentă, democratică, nepartizană, cu activitate civică şi sindicală, creată pentru a apăra drepturile şi interesele studenţilor din Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi, prin toate mijloacele legale de care dispune.

Înfiinţată în timpu

l evenimentelor din decembrie 1989, LS IAŞI este prima organizaţie studenţească din Universitate şi singura continuatoare a fenomenului Piaţa Universităţii. De-a lungul celor 11 ani de activitate neîntreruptă, liga a iniţiat normalizarea vieţii universitare ieşene după căderea regimului comunist şi a acţionat constant în patru domenii: social profesional, reprezentare şi cultural-naţional, obţinând numeroase beneficii pentru studenţi. Rolul decisiv pe care l-a avut în timpul grevelor studenţeşti din anii ’90 a atras antipatia partidelor politice. În 2001, sub presiunea guvernării de atunci, a influenţei nefaste a politicului în viaţa universitară şi a fragmentării mişcării studenţeşti în Universitate, LS IAŞI îşi încetează activitatea.

În vara anului 2013, la iniţiativa unui grup de studenţi de la mai multe facultăţi, Liga Studenţilor din Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi (LS IAŞI) a fost reînfiinţată din nevoia acută de a avea o formă de reprezentare unitară la nivel de universitate, precum şi de a crea cadrul necesar colaborării dintre studenţii mai multor facultăţi. LS IAŞI reprezintă un demers studenţesc de la firul ierbii, de jos în sus, având ca valori fundamentale libera iniţiativă şi asumarea totală a răspunderii.

23/08/2026

23 august - Ziua europeană a memoriei victimelor comunismului și nazismului

23 august 1939 - semnarea Pactului Molotov-Ribbentrop, între Germania nazistă și URSS, prin care Hi**er și Stalin și-au împărțit Europa de Est. Numitorul lor comun: marxismul, ura față de creștinism, demnitatea umană și drepturile și libertățile naturale ale omului. Pentru România a însemnat începutul pierderii Basarabiei, Bucovinei de Nord și Cadrilaterului, dar și al Transilvaniei de Nord, dând curaj lui Horthy să ceară de la Führer jumătate din Ardeal prin Diktatul de la Viena. Zeci de mii de români au fost uciși, persecutați și deportați.

23 august 1944 - ziua pe care unii o văd drept astrală, dar care pentru bunicii și străbunicii noștri a fost ca un blestem. A treia și cea mai cruntă dictatură s-a instaurat prin ocuparea fără vreo convenție internațională a României. Basarabia, nordul Bucovinei și ținutul Herța au fost furate de URSS. Timp de trei săptămâni, până la Convenția de armistițiu din 12 septembrie, sovieticii au avut liber la prădat, ucis și violat. Au urmat 45 de ani de teroare și întuneric, ai căror urme ne dor până astăzi.

20/08/2026

Liga Studenților deplânge trecerea la cele veșnice a domnului Sergiu-George Rizescu (1932-2026), unul dintre oamenii marcanți ai rezistenței împotriva totalitarismului sovietic, de la începutul anilor 1950, fost deținut politic și lider al memoriei detenției anticomuniste, fost președinte al Asociației Foștilor Deținuți Politici din România (AFDPR).

Născut în Costești, Argeș, la 23 iulie 1932, Sergiu Rizescu a conștientizat de timpuriu forța distructivă a noului regim politic instalat după 23 august 1944, motiv pentru care s-a alăturat unui grup de rezistență la nivel local. Fiind student medicinist, a fost arestat încă din decembrie 1952, pe numele său figurând o condamnare de 5 ani pentru o presupusă „uneltire”, și încarcerat în sinistra închisoare de la Pitești după ce odiosul experiment al „Reeducării” staliniste luase sfârșit.

„Am fost arestat în 1952, la câteva luni după tatăl meu. Eram în celulă la teribila închisoare Piteşti, la câteva sute de metri de liceul pe care îl absolvisem şi la un kilometru de bunica mea care mă mângâiase pe cap. Tata nu a ştiut iniţial că am fost arestat. Au fost multe zile teribile, inclusiv zile în care ne era foarte foame şi am fi dat orice pentru o bucăţică de mămăligă... Erau zile în care printre zăbrelele de la celulă venea miros de sarmale şi cozonaci... îmi imaginam că mănânc... Cea mai frumoasă zi din detenţie şi una dintre cele mai frumoase zile din viaţa mea a fost pe 14 iunie 1954, când am fost scos din celulă şi dus în faţă cu o echipă de doi ofiţeri şi au vrut să mă facă informator. A fost cea mai fericită zi pentru că am refuzat să fiu informator al Securităţii şi deşi eram în celulă, mă simţeam liber.”

După încarcerarea de un an și două luni pe care a petrecut-o la Pitești, în 1954 este transferat la Jilava, pentru scurtă vreme, iar apoi în lagărul de la Cavnic.

În primul deceniu postcomunist a fost membru al Parlamentului României, în cadrul a două legislaturi consecutive (1992-2000), fiind unul dintre reprezentanții de seamă ai suferinței detenționale care și-a asumat un rol de asemenea amploare în acei ani.

Noi, membrii Ligii Studenților, am avut onoarea de a-l cunoaște pe Sergiu Rizescu, participând alături de el atât cu ocazia diverse evenimente publice, cât și în cadrul unor vizite la sediul AFDPR Pitești, prilejuite de turneul anual de colinde pe care organizația îl desfășoară. Fiecare discuție ne-a dezvăluit un om integru, al cărui exemplu de mărturisire a credinței în vremuri tulburi este și va rămâne actual. Mesajul său pentru noi, reprezentanții tineretului, a fost același, spus din toată inima: să ne iubim țara și strămoșii, să ne cunoaștem trecutul, căci „România nu este doar geografie, este istorie, suferință, credință și demnitate”!

Dumnezeu să-l odihnească în pace!

17/08/2026

✒️🇷🇴 101 ani de la trecerea în veșnicie a lui Ioan Slavici

La Panciu, încheia o existență plină și mult încercată Ioan Slavici. O existență marcată de provocări dintre cele mai diverse și care a reușit, în pofida tuturor vitregiilor, să lase în urmă o viață românească mai însuflețită, alături de o literatură profund nuanțată, menită cugetului individual și național.

Pentru asta îl cunoaștem în mod elementar cu toții, însă așa cm nici Eminescu nu trebuie despărțit de activitatea sa gazetărească și de implicarea sa neobosită pentru trezirea conștiinței românești prin mișcarea studențească și aportul cultural adus până la finalul vieții sale, nici în ceea ce îl privește pe Slavici nu trebuie să ne raportăm ca la un individ unilateral, ci ca la un om deplin prin multele sfere de activitate în care se angajează devotat fie din proprie inițiativă, fie la îndemnul prietenului său, Eminescu.

📚 Notorietatea pe care i-o conferă în special activitatea publicistică vine dintr-o verticalitate la care ține mai presus de compromisurile și lejeritatea unei paradigme sociale ce i-a tras pe mulți în umbra indiferenței, a pasivității politice și culturale. Aceasta adaugă vieții tumultuoase a lui Ioan Slavici și momente de nedreptate, culminate cu ani petrecuți în temniță.

Iar despre această bună încăpățânare trebuie să vorbim și noi, numărându-se printre bunurile morale și de neatins pe care ni le lasă moștenire figuri precum Slavici și Eminescu încă din perioada studenției. Ce facem precis cu ea? Ce rost a avut ea în formarea studențimii de atunci? Ce rost are astăzi pentru noi?

În mod concret, ea a permis solidarizarea a sute de studenți și tineri români din toate provinciile istorice românești, în ciuda diferențelor de formare academică, a pozițiilor cu privire la chestiuni culturale ridicate atunci de conjunctura politică, în ciuda intereselor personale și a problemelor de viață.

🇷🇴 Inițiată de Eminescu și avându-l în frunte pe Slavici, Serbarea de la Putna din anul 1871 a răscolit nu numai studențimea și lumea adunată în acele zile la ctitoria domnitorului Ștefan cel Mare, ci a tras un semnal de alarmă și în rândul autorităților imperiale: românii au prins conștiință de sine și, mai rău, vor s-o trezească și în cei aflați în afara Regatului. Sub învelișul protector al unei pietăți creștine și al unui gest comemorativ se ascundea mocnind dorința de eliberare, de (re)definire, de elevare colectivă, națională. Succesul real al proiectului Marii Uniri se sprijină pe țărușii înfipți atunci de tineri și studenți, care prin activitate socială, politică, culturală și spirituală reușesc să sfideze așteptările opiniunii publice.
Atât de puternică poate fi vocea studențească dacă își cultivă îndărătnicia în calea lumii comode, liniștite, care nu trebuie deranjată din somnul său de moarte...

Ne putem imagina, cu ajutorul amintirilor consemnate în epocă, efervescența și emoțiile trăite odată cu Serbarea de la Putna. În fruntea tuturor, împărtășind sentimente puternice cu alți tineri geniali ai generației sale, adunând români din întreg pământul românesc, Slavici devenea diferit de alți tineri, cu preocupări mai obișnuite, mai decente, mai puțin deranjante...

Interesele sale sfidează dorințele familiei. Alege, în urma multor ani de străinătate, să studieze ce consideră că este mult mai valoros pentru cauza lui și pentru cauza celorlalți. Rezultatele se revarsă în publicistica și literatura sa cu fermitate și profunzime.

Viziunea sa cu privire la cultura și viața românească ajunge răstălmăcită și sancționată. Rămas singur, sancționat de compatrioții pentru care se zbate, râde adeseori la ironia vieții și plânge tainic celui pe care l-a considerat prieten și după moarte în „Închisorile sale”.

Atunci când același univers social este zugrăvit de alții în tușe groase, cu psihologii colective, Slavici nu numai că rafinează psihologiile individuale, dar așterne pe foi plinul unei tăceri simple în aparență, transpunând în personaje remarcabile idei filosofice mai sofisticate în lecturi atente și în abordări de literatură universală și comparată. O lectură atentă a biografiei gazetarului ne întărește convingerea asupra geniului său literar, care a reușit să surprindă societatea arhaică românească, de prea multe ori neglijată, în etapele sale majore de tranziție politică, economică, socială.

Complexitatea existenței sale interioare o transpune când lăuntric, când măreț. Exemplele amintite mai sus ilustrează alternarea celor două într-o neîncetată luptă de a submina complăcerea și indiferența individuale și colective. Lupta n-o dă singur, ci alături de tineri cu aceeași viziune: contribuie în coloanele „Convorbirilor literare”, colaborează la Sibiu în foaia „Telegraful român”, devine redactorul ziarului de factură conservatoare „Timpul”, în care va fi glasul cel mai fervent al vieții duse de românii regiunilor aflate sub stăpânirea imperială. În Transilvania va relua lupta națională prin înființarea ziarului „Tribuna” pe care îl dirijează cu rigoare și pragmatism, reușind prin îmbinarea principiilor liberale și a abordărilor cultural-conservatoare să îi ofere caracter identitar național.

Pentru toate acestea va deveni bun de temniță, ca „agitator statal”, „trădător”, „colaborator german” și „spion”. În ciuda tuturor vitregiilor, rămâne vertical și fidel principiilor după care s-a ghidat și a ghidat generații întregi, recunoscând în repetate rânduri importanța pe care a avut-o formarea sa culturală pentru succesul proiectului național. Ioan Slavici se va număra astfel printre primii deținuți politici ai cauzei naționale, inspirând numeroase generații de tineri și studenți să acționeze în situații critice, să vorbească atunci când masele tac din teamă, cultivându-și integritatea individuală și națională și inspirând încrederea în puterea celor puțini.

Boala îl macină de multe ori în tot acest timp. Greutățile și dezamăgirile întâmpinate în familie nu i-au fost străine. Cu toate acestea, nu reduce binele public la bunăstarea proprie. Nu rămâne nicicând indiferent la starea celor din jur. Nu neglijează nici dialogul interetnic și nu se mulțumește cu o stare călduță a vieții culturale și sociale.

În ciuda vieții și activității sale răsunătoare, anul trecut, la trecerea a exact 100 de ani de la moartea sa, mormântul i-a fost singur. A fost o tăcere cu totul apăsătoare la mormântului celui care a fost Ioan Slavici. În ciuda victoriilor sale istorice, care ne dau nouă astăzi firescul propriei paradigme sociale și culturale, a fost o tăcere pe cât de rușinoasă și nedreaptă, pe atât de însuflețită de cel care părea că râde din nou, nederanjat de ironia sorții, de rătăcirea și de ignoranța noastră.

A-i cunoaște biografia și meritele pentru progresul național și întărirea integrității și identității noastre culturale este modul prin care mulțumim celui de la care noi toți, tineri și studenți, adulți, oameni simpli și cei însărcinați cu datorii față de națiune, putem învăța cm să rezistăm tentației de a deveni indiferenți față de soarta noastră și, mai ales, față de soarta urmașilor noștri.

- Alexandra Niţă, Vicepreşedinte Cultură şi Istorie în cadrul Ligii Studenţilor

14/08/2026

👩🏻‍🎓☦🇷🇴 Prima studentă la Teologie din România: Anastasia Popescu (1911-1995)

Anastasia Popescu s-a născut în comuna Costeşti, din judeţul Argeş. Provenea dintr-o familie profund credincioasă şi iubitoare de neam, bunicul ei matern fiind chiar preot. Era totodată nepoată după sora lui lui Tudose Popescu, conducător al tineretului universitar din Cernăuţi și unul dintre principalii organizatori ai Serbării de la Putna din 1926.

După absolvirea liceului în anul 1929, a urmat cursurile Facultății de Teologie din București, fiind prima studentă a acestei facultăți. S-a pregătit pentru viitoarea carieră didactică, predând la Liceul Regina Maria din Silistra, la Liceul de fete din Bistrița și la Școala Iulia Hașdeu din București. Mai ales în perioada în care a activat la Liceul Regina Maria din Silistra, Anastasia Popescu a intrat în contact cu liderii comunității aromânilor din Cadrilater, reușind astfel să înțeleagă istoria și valoarea culturală a acestei comunități.

Venirea regimului comunist la putere în România a provocat majore schimbări în viața spirituală a neamului nostru. În 1948, comuniștii au eliminat religia din programa școlară, activitatea didactică a Anastasiei Popescu fiind astfel sistată după 14 ani de muncă în domeniu. În luna martie a anului 1951, autoritățile comuniste au deschis un dosar pe numele ei, iar Anastasia Popescu a intrat în atenția organelor de Securitate. A fost supusă în mod constant la interogatorii și persecutată sistematic pentru convingerile ei, fiind supravegheată vreme de aproape patru decenii, până în noiembrie 1989.

După căderea regimului comunist, a revenit pe scena publică din țara noastră, implicându-se cu multă râvnă în procesul de reintroducere a religiei în școli, impulsionându-i pe tinerii din Liga Studenților și din ASCOR de la acea vreme să își asume acest demers, devenind unul dintre pionierii luptei pentru libertate religioasă în România post-decembristă.

A redactat „Abecedarul micului creștin” și a revenit la catedra mult-iubită și de la care a fost privată de comuniști atâtea decenii. A predat la Școala „Elena Văcărescu” din București iar ulterior a lucrat la Grădinița Fundației „Preasfânta Fecioară Maria”, unde a pus bazele unui model educațional care avea să fie continuat prin înființarea Liceului Pedagogic Ortodox „Anastasia Popescu”.

Pentru generațiile de copii cu care a lucrat, dar și pentru cei apropiați ei în lupta pentru reintroducerea religiei în programa școlară, Anastasia Popescu a rămas cunoscută drept „Mama Sica”, nume care reflectă relația apropiată pe care a construit-o cu elevii săi. A trecut la cele veșnice în 1995, cu o zi înainte de praznicul Adormirii Maicii Domnului, fiind condusă pe ultimul drum de elevi și profesori cărora le fusese dascăl și formator.

11/08/2026

🇷🇴 Astăzi este ziua de naştere a domnului Octav Bjoza (88), fost lider al Asociaţiei Foştilor Deţinuţi Politici din România (AFDPR). La mulţi ani!

🙏🏻 Acum șase ani, domnul Bjoza a trecut printr-o mare încercare, suferind un AVC. Din fericire, se recuperează constant iar starea lui de sănătate se îmbunătăţeşte. Să-i fim în continuare alături prin rugăciuni către Dumnezeu şi gânduri bune!

🇷🇴 Octav Bjoza s-a născut în data de 11 august 1938 în Iași. Începând de la vârsta de 5 ani și până la terminarea liceului, a locuit împreună cu familia în Brașov. Fiind respins la admitere în 1956 la Universitatea din București pentru „origini nesănătoase”, a fost admis un an mai târziu la Facultatea de Geografie și Geologie a Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași.

La finalul primului an de facultate, pe 25 iunie 1958, a fost arestat de către organele Securității din Iași și exmatriculat pentru apartenenta sa în perioada 1956-1958 la organizația anticomunistă „Garda Tineretului Român”, alături de alți 14 studenți și elevi. Cumulat, toți membrii au fost condamnați la pedepse care au totalizat peste 230 de ani de detenție pentru imaginara vină de „uneltire contra ordinii sociale”.

Cei patru ani de detenție nu au fost ușori, fiind constant supus torturilor și presiunilor organelor de anchetă și ale gardienilor. Înclusiv familia sa a avut de suferit pe nedrept din partea regimului totalitar comunist. Tatăl său a fost arestat și reținut jumătate de an de Securitate, iar mama a fost dată afară de la serviciu, familiei fiindu-i confiscată averea. Casa din Iași a fost confiscată chiar la presiunile lui Ion Iliescu, pe vremea când acesta era secretar al Comitetului Județean al PCR. Octav Bjoza a trecut prin închisorile și lagărele Gherla, Jilava, Periprava, Văcărești, dar și alte locuri de detenție, rezistând cu demnitate condițiilor grele de detenție din sistemul concentraționar comunist.

După eliberare, Octav Bjoza a lucrat ca tehnician în instalații pentru construcții, iar ulterior a absolvit Facultatea de Electromecanică la Brașov, fiindu-i interzisă continuarea studiilor superioare într-un alt domeniu.

În decembrie 1989 a fost primul care a pătruns în sediul Securităţii din Braşov. A refuzat obţinerea calităţii de revoluţionar, văzând cm se îngroaşă rândurile revoluţionarilor cu profitori şi foşti comunişti.

După căderea regimului comunist, a activat până în 2000 în cadrul Partidului Național Țărănesc, pe care l-a părăsit, criticând lipsa de moralitate la nivelul conducerii. De atunci și-a dedicat întreaga energie Asociației Foștilor Deținuți Politici din România (AFDPR), al cărei președinte a fost în perioada 2008-2021, luptând în permanență pentru păstrarea memoriei rezistenței anticomuniste și apărarea drepturilor și demnității foștilor deținuți politici.

Din decembrie 2020 este membru senior de onoare al Ligii Studenților (LS IAȘI).

27/07/2026

❤️ La ceas aniversar, gândul nostru se îndreaptă cu recunoștință către colegul nostru Silvian, lider fondator al Ligii Studenților și președinte de onoare al organizației.

🇷🇴 Silvian a pus în timpul studenției bazele Ligii Studenților, proiect educațional și civic de amploare care a strâns sute de tineri din țară și de peste hotare în vederea pregătirii academice a noii generații de specialiști, cercetători, profesori și lideri care să contribuie la renașterea culturală națională, la progresul academic românesc, precum și la combaterea abuzurilor instituțiilor de stat.

🇷🇴 Astăzi, ne reunim în singura organizație studențească independentă din țară, adunând laolaltă studenți din numeroase centre universitare în patru filiale, mândrindu-ne cu acțiunile civice, proiectele educaționale și științifice și demersurile culturale pe care le-am realizat de-a lungul anilor, într-un proiect de generație care recuperează rolul central al studentului în dinamica societății.

📢 În procesul de maturizare organizațională și în formarea noastră academică, civică și personală, implicarea sa a fost decisivă, învățându-ne cât de importantă este independența în decizie și devenind un exemplu pentru studenți în lupta civică, rezistând în toți acești ani în fața presiunilor exercitate pentru blocarea activității organizației, care au inclus anchete în pierderea unor burse și a unor oportunități profesionale, comisii de etică, plângeri penale, atacuri în mass-media și inclusiv acte de violență fizică, care i-au afectat starea de sănătate.

🧑🏻‍🎓 Realizările sale în calitate de lider studențesc au contribuit la asumarea direcției independente, apolitice a organizației noastre, generând precedentul abandonării specificului organizațional studențesc susținut de partidele politice din țară în ultimii 30 de ani.

🇷🇴 Silvian fost cel mai activ și implicat lider al studenților din cel puțin ultimii 15 ani, promovând o atitudine fermă, demnă și intransigentă în fața abuzurilor universitare, în totală opoziție cu frica și slugărnicia promovată de majoritatea organizațiilor studențești. Dincolo de apărarea drepturilor și intereselor studenților cu demnitate, în ciuda opoziției fățișe din partea autorităților universitare sau ministeriale și a sateliților lor, lui îi suntem recunoscători pentru o serie de precedente judiciare: blocarea majorării taxelor de școlarizare pentru studenții deja înmatriculați, eliminarea prevederilor extra-legale din regulamentele universitare, anularea impedimentelor ilegale pentru alegerea studenților reprezentanți, gratuitatea testării în perioada restricțiilor pandemice (2020-2022) și transparentizarea generală a universităților prin sutele de procese și acțiuni intentate acestora.

🇷🇴 A recuperat memoria istorică a mișcării studențești din România, plecând de la linia celor mai importanți lideri ai tineretului universitar din istoria noastră, de la Aron Pumnul, Avram Iancu, Iosif Vulcan și Mihai Eminescu, până la făuritorii Marii Uniri, liderii mișcării studențești anticomuniste și ai generației Pieței Universității, într-un demers fără precedent de documentare. Încă din anii de liceu, a adunat cea mai mare colecție dedicată istoriei asociațiilor studențești românești și ai liderilor acestora din ultimii 170 de ani, organizând zeci de evenimente cu tinerii de promovare a tezaurului social-politic al marilor oameni ai istoriei noastre, care în anii tinereții au fost lideri ai studenților, oferind modele pentru tânăra generație de astăzi.

🇷🇴 Silvian are meritul de a fi primul după 1990 care a clarificat faptul că, în realitate, organizațiile studențești nu sunt apolitice, ci au orientare ideologică clară și că aceasta ar trebui să fie asumată în mod explicit, sub masca „neutralității ideologice” ascunzându-se, de fapt, atât unelte ale unor partide și grupări politice, cât și instrumentele promovării unor ideologii progresiste. Astfel, Liga Studenților și-a asumat în mod deschis orientarea conservatoare din punct de vedere social, înrădăcinată în credința și cultura poporului român, și susținătoare a statului minimal, din punct de vedere economic, adunând la un loc atât perspective clasic-liberale cât și libertariene, în apărarea libertății de care ne bucurăm în virtutea dreptului natural.

🇷🇴 A blocat de-a lungul acestor ani mai multe tentative ale unor state cu interese ostile României de a aduce atingere interesului nostru național prin înființarea ilegală de unități de învățământ, susținerea unor acte normative viciate sau finanțarea unor partide anti-românești. De asemenea, a formulat doctrina unionismului pragmatic, promovând o abordare concretă de realizare a reunificării României cu vechile ei teritorii, care poate fi realizată în limitele legislației și a resurselor de astăzi, având în centru promovarea de politici publice și modificări legislative care să aducă realitățile pentru românii din afara granițelor mai aproape de cele românești, susținerea Bisericii Ortodoxe Române și în special a Mitropoliei Basarabiei în misiunea ei de conservare și promovare a identității naționale și susținerea profesorilor și a școlilor românești, în vederea formării unor tinere elite care să susțină interesul național, reușind totodată să refacă unitatea studenților de pe ambele maluri de Prut într-o singură organizație, pentru prima dată după 1940.

🏆 Devenirea noastră de astăzi ca studenți, doctoranzi și profesioniști în domeniile noastre de activitate, dezvoltarea și maturizarea organizațională a Ligii Studenților prin acțiunile noastre civice și academice i le datorăm celui ce și-a asumat să îndrume o generație abandonată spiritual, constrânsă instituțional și lipsită de îndemnul de a visa măreț. Acesta este Silvian, liderul, colegul și prietenul nostru, cu care ne mândrim și căruia îi mulțumim pentru toți acești ani de colaborare, de victorii, de provocări care ne-au maturizat, de amintiri și de efort susținut în redefinirea rolului nostru ca studenți în societatea românească!

✝️ Cu recunoștință și prețuire, îți dorim să te bucuri din plin de roadele eforturilor tale neobosite, rugându-ne Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, ocrotitorul Ligii Studenților, să mijlocească înaintea Lui Dumnezeu vindecarea ta trupească, întărirea ta sufletească și ocrotirea familiei. Întru mulți, rodnici și binecuvântați ani!

05/07/2026

Duminica trecută, Liga Studenților a participat la a doua ediție a Congresului Național al Memoriei, eveniment dedicat memoriei victimelor represiunilor politice comise de regimul totalitar-comunist în perioada 1917-1989, organizat de către Ministerul Culturii și Ministerul Educației și al Cercetării din Republica Moldova, eveniment care coincide cu comemorarea ocupării Basarabiei de către URSS la 28 iunie 1940, una dintre cele mai negre zile din istoria românilor.

Ediția din acest an a fost dedicată comemorării a 85 de ani de la primul val de deportări, în care autoritățile sovietice au trimis în adâncurile Rusiei peste 32.000 de români din Basarabia și nordul Bucovinei.

Congresul a reunit supraviețuitori ai deportărilor și represiunilor, descendenți ai victimelor, cercetători, istorici, cadre didactice, reprezentanți ai autorităților publice, ai instituțiilor muzeale, ai societății civile și ai misiunilor diplomatice acreditate în Republica Moldova.

La eveniment a fost prezentă și doamna Margareta Spânu-Cermârtan, deportată în Siberia la 7 ani împreună cu întrega familie, unde a suferit de pe urma foametei, a chinurilor inumane și a iernilor unde temperaturile ajungeau până la -50 grade Celsius, cunoscută pentru cărțile sale dedicate victimelor deportărilor.

02/07/2026

INEDIT: Fotografie de la Serbarea organizată la 400 de ani de la trecerea la Domnul a lui Ștefan cel Mare (+ 2 iulie 1504), aflată în arhiva istorică a Ligii Studenților.

Toate luptele Marelui și Sfântului Voievod s-au dus sub drapelul Sfântului Gheorghe, pe care și l-a ales ca patron. La umbra lui Ștefan cel Mare s-au adunat studenții în vara anului 1871 la Mănăstirea Putna, ca să pună bazele mișcării studențești naționale din România. De atunci, generații întregi de studenți s-au dus în pelerinaj la Putna să ceară iertare pentru faptul că țara nu-i întreagă și să ia putere spre reîntregirea ei, devenind un simbol al aspirațiilor naționale ale studențimii române. Astăzi, Ștefan cel Mare este bagatelizat pentru că nu ar fi util pe o piață care cere doar „competențe” și „aptitudini” numai bune de pus în folosul unor lideri politici vremelnici pentru care istoria națională este total irelevantă.

În colecția istorică a Ligii Studenților se regăsesc mai multe obiecte legate de Serbarea studențească de la Putna din 1904, precum această fotografie inedită. Pe passe-partout stă scris: „Cortegiul Istoric din 2 Iulie 1904, reprezentând intrarea în Suceava a lui Ștefan cel Mare la 1457, însoțit de Vlad Țepeș ce a fost reprezentat de mine. Sergent Major G. Scrobeanu - 1904 August 28” și legenda „1) Țepeș. 2) Ștefan. 3) Capu de casă. 4) boerii. 5) ostea.” Documentul a fost recuperat cu sprijinul Casei de licitații Historic și al domnului Cezar Florea, cărora le mulțumim!

„Vi l-ați putea imagina pe Ștefan cel Mare părăsindu-și țara (în momentul catastrofei din iulie 1476, de pildă - pierderea Bătăliei de la Războieni - n.n.), descurajat de neputința proprie, de aliații nesiguri, de semenii care se clătinau în credința lor?! Vi-l puteți imagina fugind cu tezaurul țării, care-i era oricând la îndemână, pentru a trăi liniștit în altă parte – la Veneția sau la Moscova, la curtea regelui Ungariei sau la cea a regelui Poloniei?! A fost, înainte de toate, un om al datoriei. Și nu a fost singurul din istoria noastră. Dar este vorba de o datorie pe care o poți plăti numai față de țara ta, față de țara strămoșilor tăi.” (prof. univ. dr. Ștefan-Sorin Gorovei)

Măria Ta, înseninează-ți fața,
Aracașii n-au uitat să dea la semn,
Așteaptă doar un chiot de îndemn
Să rupă lanțul și să ia sâneața!

29/06/2026

Miercuri, 10 iunie, o delegație a Ligii Studenților a participat la Căușeni, în Basarabia, la conferința „Memorie și responsabilitate. Primul val de deportări din 13 iunie 1941” organizată de Ministerul Culturii al Republicii Moldova, Asociația Foștilor Deportați și Deținuți Politici din Moldova, Episcopia Basarabiei de Sud și Consiliul Raional Căușeni.

PS Veniamin Goreanu, episcopul Basarabiei de Sud, a evocat-o pe Sfânta Blandina de la Iași (Blandina Gobjilă), primul român care a supraviețuit gulagului care a fost canonizat, drept un model identitar și de curaj pentru românii care au avut de înfruntat comunismul atât în adâncurile Rusiei, dar acasă, ca urmare a ocupației sovietice. Ierarhul a lăudat totodată sfințenia bunicilor bătrâne care au păstrat credința creștină și tradițiile românești asociate sărbătorilor în ciuda prigoanei comuniste, ținându-i aproape de Biserică pe nepoții lor, punând astfel semințele renașterii naționale între Prut și Nistru.

Partidele pro-ruse au fost criticate, pe bună dreptate, de conf. univ. dr. Virgil Bîrlădeanu pentru opoziția lor față de comemorarea memoriei victimelor regimului comunist, acestea boicotând evenimentele comemorative și promovând o contra-istorie plină de narative false, propagată în social-media prin rețele de boți.

Un cuvânt emoționant a venit din partea profesorului Anatol Petrencu, președintele Asociației Istoricilor din Republica Moldova, care a vorbit despre cruzimea cu care NKVD-ul urmărea „dușmanii de clasă”, sovieticii pornind o adevărată vânătoare a elitelor românești, făcând referire, cu precădere, la primarii și fruntașii politici. Chiar primarul de atunci al Căușenilor, Alexandru Fedeleș, a fost deportat la Arhanghelsk timp de cinci ani. Profesorul Petrencu a făcut și un apel, foarte necesar, la desovietizarea spațiului public din Basarabia prin mutarea tuturor monumentelor sovietice - de la statui ale lui Lenin la tancuri care stau țintite spre România - într-un muzeu în aer liber.

O sursă esențială pentru a înțelege suferințele românilor din Basarabia o reprezintă arhivele fotografice de familie, în care se poate observa transformarea creată prin „bunăstarea” sovietică, de la viața obișnuită a fiecăruia la foametea și suferința din deportare. Doamne conf. univ. dr. Ludmila Cojocari a evocat în special suferințele celor peste 1958 de copiii care au fost deportați în estul îndepărtat, arătând că dacă noi nu ne scriem și nu ne promovăm istoria, cinstindu-ne eroii, o va face pe dos Maria Zaharova, purtătoarea de cuvânt a Ministerului Afacerilor Externe al Federației Ruse, care neagă cu obstinație crimele sovietice împotriva românilor.

Conf. univ. dr. Zinaida Bolea a ridicat problema traumelor istorice generate de ocupațiile sovietice din 1940/1944 și modul în care acestea au devenit traume generaționale prin intermediul propagandei care a manipulat în mod insidios adevărul istoric și evenimențial, făcând apel la instaurarea păcii între familiile celora care au fost deportați cu cele ale urmașilor vechilor comisari sovietici, pentru a opri perpetuarea traumei istorice.

Alexandru Postică, președintele Asociației Foștilor Deportați și Deținuți Politici din Moldova, a prezentat site-ul www.represiuni.md, unde în special profesorii de istorie pot găsi resurse pentru o disciplină opțională introdusă în urmă cu doi ani în Basarabia, Regimul Totalitar Comunist: Represiune și Mișcarea de Rezistență. Site-ul include curriculumul disciplinei, resurse documentare și digitale, precum și un ghid explicativ al datelor de comemorare a victimelor regimurilor totalitare.

Liga Studenților apreciază în chip deosebit activitatea clericilor și istoricilor basarabeni care promovează adevărul istoric și memoria victimelor ocupației sovietice, devenind astfel repere ale demnității românești în Basarabia, și își propune să facă cât mai cunoscute demersurile acestora și problematica deportaților din URSS în dreapta Prutului, preluând „ștafeta” memoriei suferințelor poporului român de la ultimii supraviețuitori ai gulagului sovietic și de la moștenitorii lor.

Foto: Liga Studenților / Episcopia Basarabiei de Sud

Address

Strada Dăncinescu 3
Yassi

Website

http://www.ligastudentilor.net/

Alerts

Be the first to know and let us send you an email when Liga Studenţilor - LS IAŞI posts news and promotions. Your email address will not be used for any other purpose, and you can unsubscribe at any time.

Contact The Organization

Send a message to Liga Studenţilor - LS IAŞI:

Want your organization to be the top-listed Non Profit Organization in Yassi?