17/01/2025
ACUM 131 DE ANI SE NĂȘTEA ECATERINA TEODOROIU (TODERIU)
I se mai spune “Eroina” sau Ioana D’Arc a României.
O chema Cătălina Toderiu, numele de Ecaterina Teodoroiu i s-a spus mai tarziu.
Azi se împlinesc 131 de ani de la nașterea sa: s-a născut la 14 ianuarie 1894, într-o familie de oameni nevoiaşi, cu mulţi copii.
Nu avea loc în pat: dormea în copaie. Mică şi slăbuţă, Lili, cm o alintau părinţii, a fost singura din familie care a învăţat carte. Pentru a scăpa de sărăcie. Era foarte inteligentă, ambiţioasă.
Primele două clase primare le-a făcut în Vădeni, localitatea ei natală, care face parte acum din Târgu-Jiu.
Următorii doi ani a urmat şcoala la Târgu-Jiu.
La un moment dat, învăţătorul ei a vrut să pună în scenă “Peneş Curcanul” şi a întrebat în clasă cine vrea să joace rolul principal. Cătălina a spus că ea. Dascălul i-a explicat însă că rolul trebuie jucat de un băiat. Catalina Toderiu a plecat apoi la Bucureşti, unde s-a înscris la Şcoala de Fete, deoarece voia să devină învăţătoare. Se pare că la Bucureşti, Cătălina l-a întâlnit pe Gheorghe Manoiu, iubitul ei.
În acea perioadă s-a înrolat ca cercetaş, iar imediat ce România a intrat în Primul Război Mondial, a participat pe front ca soră medicală. De aici destinul Ecaterinei Teodoroiu era scris.
Moartea fratelui ei Nicolae, cel cu care Ecaterina s-a înţeles cel mai bine dintre toţi copiii, a afectat-o foarte mult: ea a fost cea care l-a îngropat pe Nicolae pe dealul Sâmbotinului.
În octombrie 1916, Ecaterina Teodoroiu decide să slujească ţara în locul fratelui ei, să îl răzbune.
Un alt motiv care a determinat-o pe eroină să se înroleze a fost faptul că iubitul său Gheorghe era deja pe front. Părinţii ei nu au fost de acord, dar decizia ei fusese deja luată.
În război, Ecaterina a fost rănită la ambele picioare şi a fost tratată la spitalele Filiaşi, Craiova, Iaşi.
Şi-a revenit, apoi a fost luată prizonieră, a reuşit să scape împuşcând “câţiva” soldaţi germani.
Eroina a fost distinsă de către generalul Dragalina, în primăvara anului 1917, cu “Virtutea militară de război, clasa a II-a” şi avansată la gradul de sublocotenent.
Conducea un pluton de 25 de soldaţi, la început soldaţilor nu le-a prea convenit că sunt conduşi de o femeie, dar până la urma au apreciat-o.
Moartea nu a cruţat- o însă: Ecaterina Teodoroiu nu a reuşit să scape de gloanţele germane. În august 1917, pe câmpul de luptă de la Mărăşeşti, eroina a fost împuşcată în piept.
Ultimele ei cuvinte au fost: “Înainte băieţi, sunteţi cu mine!”.
Ecaterina Teodoroiu a fost înmormântată pe câmpul de luptă, apoi trupul ei a fost mutat în Mausoleul de la Mărăşeşti. În 1926 a fost adusă, într-un sicriu de oţel, în mausoleul construit pentru ea în centrul oraşului.
A fost comparată de generalul francez Henri Berthelot cu Ioana D’Arc.
A murit cu un an înainte de Marea Unire.
