01/02/2026
https://www.facebook.com/share/p/1DKCeVcB3S/
𝐀 𝐑𝐄𝐃𝐔𝐂𝐄 𝐁𝐔𝐆𝐄𝐓𝐔𝐋 𝐄𝐃𝐔𝐂𝐀𝐓𝐈𝐄𝐈 𝐈𝐍𝐒𝐄𝐀𝐌𝐍𝐀 𝐀 𝐈𝐍𝐕𝐄𝐒𝐓𝐈 𝐈𝐍 𝐈𝐆𝐍𝐎𝐑𝐀𝐍𝐓𝐀 – 𝐂𝐔𝐈 𝐏𝐑𝐎𝐃𝐄𝐒𝐓?
𝐌𝐨𝐭𝐭𝐨-𝐮𝐫𝐢 (𝐝𝐞 𝐣𝐮𝐫𝐞, 𝐝𝐚𝐫 𝐧𝐮 𝐝𝐞 𝐟𝐚𝐜𝐭𝐨):
𝟏.„𝑨𝒖𝒕𝒐𝒏𝒐𝒎𝒊𝒂 𝒖𝒏𝒊𝒗𝒆𝒓𝒔𝒊𝒕𝒂̆𝒕̧𝒊𝒍𝒐𝒓 𝒆𝒔𝒕𝒆 𝒈𝒂𝒓𝒂𝒏𝒕𝒂𝒕𝒂̆” - 𝑪𝒐𝒏𝒔𝒕𝒊𝒕𝒖𝒕̧𝒊𝒂 𝑹𝒐𝒎𝒂̑𝒏𝒊𝒆𝒊, 𝒂𝒓𝒕. 32, 𝒂𝒍𝒊𝒏. (6) (𝒍𝒆𝒈𝒆𝒂 𝒔𝒖𝒑𝒓𝒆𝒎𝒂̆, 𝒊𝒏𝒗𝒊𝒐𝒍𝒂𝒃𝒊𝒍𝒂̆, 𝒊𝒏𝒂𝒕𝒂𝒄𝒂𝒃𝒊𝒍𝒂̆)
𝟐.„𝑭𝒊𝒏𝒂𝒏𝒕̦𝒂𝒓𝒆𝒂 𝒄𝒉𝒆𝒍𝒕𝒖𝒊𝒆𝒍𝒊𝒍𝒐𝒓 𝒑𝒆𝒏𝒕𝒓𝒖 𝒆𝒅𝒖𝒄𝒂𝒕̦𝒊𝒆, 𝒍𝒂 𝒏𝒊𝒗𝒆𝒍𝒖𝒍 𝒔𝒊𝒔𝒕𝒆𝒎𝒖𝒍𝒖𝒊 𝒏𝒂𝒕̦𝒊𝒐𝒏𝒂𝒍 𝒅𝒆 𝒊̂𝒏𝒗𝒂̆𝒕̦𝒂̆𝒎𝒂̂𝒏𝒕 𝒑𝒓𝒆𝒖𝒏𝒊𝒗𝒆𝒓𝒔𝒊𝒕𝒂𝒓 𝒔̦𝒊 𝒔𝒖𝒑𝒆𝒓𝒊𝒐𝒓, 𝒄𝒖 𝒕𝒐𝒂𝒕𝒆 𝒄𝒐𝒎𝒑𝒐𝒏𝒆𝒏𝒕𝒆𝒍𝒆 𝒔𝒂𝒍𝒆, 𝒓𝒆𝒑𝒓𝒆𝒛𝒊𝒏𝒕𝒂̆, 𝒂𝒏𝒖𝒂𝒍, 𝒎𝒊𝒏𝒊𝒎𝒖𝒎 15% 𝒅𝒊𝒏 𝒄𝒉𝒆𝒍𝒕𝒖𝒊𝒆𝒍𝒊𝒍𝒆 𝒃𝒖𝒈𝒆𝒕𝒖𝒍𝒖𝒊 𝒈𝒆𝒏𝒆𝒓𝒂𝒍 𝒄𝒐𝒏𝒔𝒐𝒍𝒊𝒅𝒂𝒕.” - 𝑳𝒆𝒈𝒆𝒂 198/2023, 𝒂𝒓𝒕. 134 𝒔̧𝒊 𝑳𝒆𝒈𝒆𝒂 199/2023, 𝒂𝒓𝒕. 147
Romȃnia este membru al Uniunii Europene, o apartenenţă pe care s-a consolidat şi strategia proeuropeană a ultimelor cȃtorva ture de alegeri. Deci, Romȃnia este membru UE şi, din această poziţie, s-a angajat să respecte obiectivele UE. Evident.
In domeniul educaţiei, unul dintre cele mai importante obiective este acela ca pȃnă ȋn 2030 45% dintre persoanele cu vârsta ȋntre 25 şi 34 de ani să aibă studii superioare. Absolvite. Nu ȋncepute la o universitate, neterminate la alta, ȋn CV trecută o alta, iar la interviu bȃlbȃită o alta. Revenind la obiectivul UE, este o firească cerinţă. Pentru că, recunoscut cu toată deschiderea constientă în UE sau cu jumătate de gură ȋn faţa microfonului în România, educaţia, ȋn orice domeniu, reprezintă garanţia dezvoltării şi al stabilităţii socio-economice a unei ţări.
In acest moment, conform EUROSTAT, valoarea medie la nivelul UE al acestui obiectiv este de peste 44%, deci o ȋndeplinire ȋn proporţie de peste 98%. Ca medie. Dar, faţă de acest deziderat, unde ne situăm noi cu aceşti „atȃt de mulţi absolvenţi” (preluat din consideraţia Premierului)? EUROSTAT: Romȃnia pe ultimul loc, cu puţin peste... 23% (vă daţi seama unde sunt celelalte ţări, dacă cu procentul nostru totuşi media la nivelul UE este aproape de 45%...)! Da, ȋn accepţiunea Premierului avem prea mulţi absolvenţi... 23% este mai mult decȃt 45%. Mai mult cam la... jumătate.
Guvernul a ȋncepul anul cautȃnd motive pentru portiţe de a reduce finanţarea universităţilor sau pentru a le goli conturile. In spiritul aceluiași zel “regenerator de buget” de a tăia, de a lua, de a mări dările, de a bloca, dar nu de a construi, de a nu dezvolta. Nu de a clădi ceva solid pentru dezvoltare. Pregătind terenul acestor „proiecte-ţintă” ȋmpotriva educaţiei universitare (căci pe cea preuniversitară a terminat-o...), la finele anului trecut Premierul a avut cel puţin două declaraţii bulversante, dar cert premeditate: Romȃnia „produce” prea mulţi absolvenţi cu studii superioare (şi în exemplu s-a legat exact de ceea ce ne doare mai mult - la propriu... - adică de medici), iar apoi, coroborat cu „prea numeroşii studenti”, calitatea educaţiei universitare este la pămȃnt. Deci, ȋn concluzia domniei sale, ȋnvăţămȃntul universitar este suprafinanţat.
Afirmaţii şi intenţii nu doar departe de spiritul obiectivului asumat de toţi membrii UE. In fapt şi ȋn esenţă contrare acestuia.
Cel care nu a lucrat efectiv ȋn sistemul de ȋnvăţămȃnt romȃnesc, titular cȃţiva ani, adică cel care, ȋn cel mai bun caz, este un fel de cadru didactic asociat care se face că face pe dascălul ȋn timpul liber, atunci cȃnd critică calitatea ȋnvăţămȃntului romȃnesc să nu uite că sistemul educaţional românesc i-a oferit şi lui o diplomă (sau mai multe...). Dar, mai ales să nu uite că susţinerea financiară a educaţiei este departe de 15% din bugetul consolidat, conform legii. Iar dacă tot nu susţine acordarea atȃt cȃt prevăd legile fundamentale ale ȋnvăţămȃntului, adică 15% dintr-un buget care şi „consolidat” este vai de mama lui, măcar să nu mai şi taie.
Iar dacă tot taie, atunci să găsească motive care nu umilesc şcoala prin umilirea dascălilor, a ȋnvăţăceilor şi a absolvenţilor.
Inchei parafrazȃnd un Preşedinte american: dacă considerăm că educaţia este scumpă, atunci vom vedea cȃt ne costa ignoranţa. Si, atunci (de fapt, acum) te întrebi, ca un dascăl de o viaţă, dar trist şi umilit: „Cui prodest?”. Am ȋnceput deja să vedem.
