06/07/2025
A plecat Mihaela.
Prea devreme. Prea nedrept. Prea dureros ca să încapă în cuvinte.
A fost mai mult decât o prietenă, a fost o inimă care bătea pentru toți cei din jur. A fost curaj acolo unde alții cedau. A fost lumină în zilele întunecate. A fost acel om rar care nu doar asculta, ci te înțelegea până la rădăcina durerii tale. O prezență care nu se impunea, ci vindeca. A fost puternică dincolo de limitele omenescului. A dus poveri pe care puțini le-ar fi putut duce și, totuși, n-a cerut niciodată nimic.
Și a mai fost și Mamă, ea, Mihaela. O Mamă din acelea cm rar întâlnești: puternică, tandră, mereu acolo. Pentru copiii ei a fost universul. Le-a fost sprijin și reper, le-a fost poveste și veghe, i-a ținut în echilibru chiar și atunci când în ea viața pâlpâia din ce în ce mai stins, ca o lumânare la sfârșit de liturghie.
Și-a trăit viața fără spectacol, dar cu o noblețe pe care doar cei aleși o au. A lăsat în urma ei nu doar lacrimi, ci o lume mai bună, tocmai pentru că Mihaela a trecut prin ea.
“Tortăreasa” a plecat, dar rămâne în fiecare din noi, ca o rană și ca o binecuvântare.
Rămâne în gesturile ei de tandrețe, în râsul cald, în sfaturile date când nu le cereai, dar de care aveai atâta nevoie.
Rămâne în modul ei simplu de a face bine fără să vrea aplauze.
Rămâne în copiii ei minunați, care sunt cea mai frumoasă dovadă că viața Mihaelei nu a fost în zadar.
Drum lin, Mihaela.
Rămâi cu noi, cm ai fost mereu: tăcută, bună și nemuritoare. De-acum cerul are o stea în plus, iar noi… o lipsă care nu se va închide niciodată.
