18/09/2026
Un cesionar de drepturi litigioase câștigă la CEDO despăgubiri neplafonate, în timp ce ANRP i-ar fi acordat doar 20% din valoarea imobilului
Situația premisă: în anul 2012 se încheie un contract de cesiune între tată și fiu, iar ulterior, prin legea nr. 165/2013 se limitează dreptul de a obține despăgubiri integrale sau restituirea imobilului în natură pentru imobilele care au format obiectul unei cesiuni.
Astfel, statul intervine retroactiv în raporturile dintre părți, modificând în mod substanțial consecințele patrimoniale ale unui contract valabil încheiat, prin plafonarea măsurilor compensatorii.
În practică, au existat numeroase situații în care persoane în etate au cesionat drepturile litigioase propriilor copii, altor rude apropiate sau unor persoane de încredere, nu în scop speculativ, ci pentru că nu mai aveau posibilitatea de a continua demersurile administrative și judiciare.
Chiar și în situația cesiunilor între rude, Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor a aplicat dispozițiile art. 24 din legea apărută ulterior fără a distinge între cesiunile realizate în scop speculativ și cele intervenite în cadrul relațiilor de familie, iar atunci când cesiunea s-a transmis cu titlu gratuit a acordat doar 15% din valoarea despăgubirilor. În felul acesta, statul rămâne și cu imobilul preluat abuziv și cu 85% din valoarea despăgubirilor.
O parte a instanțelor naționale a încercat să corecteze această abordare în ipotezele în care cesionarul era chiar moștenitorul cedentului, apreciind că aplicarea automată a plafonării contravine scopului pentru care art. 24 a fost adoptat. În aceste cauze s-a reținut că intenția legiuitorului a fost combaterea fenomenului speculativ al cesiunilor către intermediari, iar nu sancționarea transmiterii drepturilor în interiorul familiei. Cu toate acestea, jurisprudența nu este unitară, soluțiile depinzând de interpretarea dată de fiecare instanță dispozițiilor Legii nr. 165/2013, contând foarte mult capacitatea judecătorului de a înțelege rațiunea legii. Rațiunea, dacă o putem numi așa, era să se evite situațiile speculative în care erau înstrăinate drepturile litigioase unor persoane care aveau calea deschisă pentru soluționarea rapidă a dosarelor. Legiuitorul ar fi trebuit să adopte măsuri astfel încât să înlăture corupția de la acest nivel și nu să intervină într-un contract legal, anterior și liber încheiat între părți, iar dacă ar fi intenționat să facă dreptate persoanelor îndreptățite, le-ar fi acordat acestora diferența de puncte/ valoare a imobilului.
Atât de mult au fost blamați „samsarii de drepturi litigioase”, încât în prezent statul se transformă el însuși în samsar, achitând doar 40% din valoarea despăgubirilor celor care nu mai vor sau nu mai pot să aștepte plata acestora în 7 tranșe anuale.
În imaginile anexate veți regăsi punctul de vedere al Guvernului, exprimat în observațiile transmise Curții Europene a Drepturilor Omului în Cauza Farchescu și alții împotriva României, în care este menționat contractul de cesiune încheiat între reclamant și tatăl său precum și consecințele care decurg din această transmitere a dreptului litigios potrivit legislației române. La punctul 82 se precizează faptul că restituirea în natură a imobilului nu a fost posibilă și din cauza cesiunii dreptului de proprietate. (Reamintim, art. 1 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 prevede că: „Imobilele preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist se restituie în natură.”, iar potrivit art. 1 alin (3), „În situaţia în care titularul a înstrăinat drepturile care i se cuvin potrivit legilor de restituire a proprietăţii, singura măsură reparatorie care se acordă este compensarea prin puncte potrivit art. 24 alin. (2), (3) şi (4).”)
În postarea noastră din 16 mai 2026 am prezentat decizia de compensare emisă de CNCI în care despăgubirile au fost plafonate, dar CEDO a acordat valoarea integrală a terenului, fără să țină cont de prevederile art. 24 alin. (2) din Legea nr.165/2013, în temeiul cărora funcționarii ANRP au hotărât plafonarea despăgubirilor.
Din postarea anterioară: (16 mai 2026)
ANRP (CNCI) ignoră hotărârea CEDO în Cauza Farchescu și alții împotriva României și stabilește despăgubiri derizorii, care reprezintă mai puțin de 20% din valoarea deja calculată de Curtea Europeană.
Este cazul reclamantului din grupul de cauze reunite chiar sub numele său la CEDO, unde instanța europeană a obligat statul român să soluționeze dosarele într-un termen de 12 luni sau să achite despăgubirile menționate în tabelul anexat hotărârii.
Pentru suprafața de teren de 380 mp din Timișoara, CEDO a stabilit valoarea din grila notarilor publici de 98.800 de euro. Statul român trimisese la CEDO o evaluare bazată pe o grilă mai veche în care ANRP a calculat valoarea terenului la 95.000 de euro.
Surpriză de proporții însă: CNCI îi soluționează dosarul înregistrat la ANRP și stabilește că valoarea despăgubirilor este de 94.328 de lei, conform deciziei comunicată la 15.05.2026.
Dacă nu s-ar fi adresat Curții Europene și nici nu ar fi contestat decizia ANRP, domnul Farchescu ar fi încasat aproximativ 18.000 de euro în șapte tranșe anuale, astfel cm prevede legislația în vigoare în prezent.
Dar, pentru că dosarul său a fost soluționat de CEDO, va încasa întreaga sumă de 98.800 de euro, plus 10.000 de euro daune morale, până în aprilie 2027.
Susținem că hotărârea CEDO va fi întocmai executată deoarece există instituții internaționale, precum Comitetul de Miniștri al Consiliului Europei, care supraveghează modul în care statul român se conformează hotărârilor CEDO.
Fără intervenția instituțiilor internaționale, iată ce s-ar fi obținut de la autoritățile române: mai puțin de 20% din valoarea stabilită de Curtea Europeană achitată în cine știe câți ani de acum înainte!
De aceea vă spunem încă o dată: contestați în instanță orice este emis de ANRP. Deciziile Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor înainte de controlul instanței ridică serioase semne de întrebare privind corectitudinea și respectarea drepturilor foștilor proprietari. Procedurile administrative nu urmăresc stabilirea adevărului și acordarea unor despăgubiri echitabile, ci diminuarea sistematică a valorii acestora. În multe cazuri, doar intervenția instanțelor de judecată reușește să corecteze abuzurile și erorile produse în procesul administrativ.