Normalizarea copilăriei minorilor aflaţi în dificultate şi a vieţii vârstnicilor instituţionalizaţi, se poate realiza prin soluţii permanente, de plasare în structuri de tip familial, ca alternative la instituţionalizarea clasică, în care specificul dotărilor, inter-relaţiile cu ceilalţi copii, adulţi şi vârstnici să se aproprie cât mai posibil de specificul vieţii de familie, fapt concretizat pri
n finalizarea lucrărilor de construcţie, în parteneriat elveţian, a Casei de tip familial de îngrijire şi asistenţă pentru vârstnici „Robert Frischknecht” şi a Casei de tip familial pentru copii „Lukas”. Noutatea acestui proiect constă în combinaţia dintre, o casă de tip familial pentru copii şi o alta pentru vârstnici. Îmbogăţind viaţa instituţională a celor două generaţii, prin relaţionarea acestora, se va reuşi nu numai o creştere a calităţii vieţii, ci se vor diminua şi o parte din efectele adverse generate de instituţiile clasice.Prin reunirea celor două generaţii, în acelaşi areal se vor impulsiona schimbul de păreri, toleranţa şi consideraţia faţă de sine şi ceilalţi, transmiterea sentimentului apartenenţei într-un anumit loc şi se va cultiva sentimentul de acceptare a diferitelor concepţii şi orientări despre lume, precum şi capacitatea de a se bucura unul de celalalt. La acestea se adaugă şi elemente a căror intenţie este de a oferi şi oamenilor mai vârstnici o lărgire a orizontului lor experimental, o îmbogăţire a vieţii lor cotidiene instituţionale.
