07/07/2026
𝑪𝒂𝒑𝒊𝒕𝒐𝒍𝒖𝒍 2: 𝑻𝒆𝒓𝒐𝒂𝒓𝒆𝒂 𝒅𝒊𝒏 𝒔𝒖𝒃𝒔𝒐𝒍
— Julian te așteaptă în birou, Marcus, a spus Alisa pe un ton miorlăit, încercând încă să-i prindă brațul.
Marcus nu a răspuns. Privirea lui de chihlimbar nu s-a dezlipit de mine nicio secundă în timp ce trecea prin hol. Pașii lui grei au făcut gresia să vibreze, iar când a trecut prin dreptul meu, am simțit un miros puternic de piele, tutun scump și ceva rece, periculos. Nu a spus nimic, dar aerul din încăpere s-a simțit brusc respirabil abia după ce silueta lui uriașă a dispărut pe holul principal.
— La ce te uiți, nesimțito?! a izbucnit Alisa, prinzându-mă strâns de păr și trăgându-mă în sus cu o smucitură violentă. Să nu te mai prinz că te uiți la oaspeții noștri! Coboară în subsol și adu cutiile cu vin pentru deseară. Și ai grijă să nu spargi ceva, altfel te lasă tata să dormi în curte!
Am strâns din dinți, înghițindu-mi lacrimile și furia. Mi-am aranjat hainele largi și m-am îndreptat spre ușa grea de lemn care ducea în subsolul conacului.
Subsolul era un loc imens, întunecat și umed, unde lumina palidă a unui singur bec abia dacă alunga umbrele de pe pereții din piatră brută. Mirosul de vechi și mucegai mă făcea mereu să tremur, dar acolo, măcar, eram departe de loviturile Alisei.
M-am dus în capătul culoarului, unde erau depozitate sticlele de vin vechi. Am ridicat o cutie grea de lemn, dar mâinile îmi tremurau atât de tare din cauza adrenalinei și a foamei, încât am scăpat-o. Un zgomot puternic de sticlă spartă a răsunat în ecoul subsolului, urmat de mirosul înțepător de vin roșu care se împrăștia pe podea.
Inima a început să-mi bată cu o viteză nebună. Dacă Julian auzea, eram moartă.
— Ai oprit o cădere frumoasă, dar ai reflexe proaste pentru o fiică de luptător, a răsunat o voce joasă, baritonală, din întunericul de la intrarea în culoar.
Am înghețat. Din umbră a pășit Marcus Vance. Își dăduse jos haina lungă, rămânând doar într-o cămașă neagră, mulată pe mușchii masivi, cu mânecile suflecate până la coate, lăsând la vedere brațele pline de cicatrici vechi și tatuaje întunecate.
S-a apropiat cu aceeași mișcare lentă, de prădător. Subsolul părea dintr-odată mult prea mic pentru dimensiunile lui. M-am retras în spate până când spatele meu s-a lipit de peretele rece de piatră. Nu aveam unde să fug.
— C-cine ești? am îngăimat, cu vocea tremurândă, strângându-mi hainele la piept.
Marcus s-a oprit la doar un pas de mine. Era atât de aproape încât îi simțeam căldura corpului. S-a aplecat ușor, aducându-și chipul dur, sculptat parțial în umbră, la nivelul ochilor mei. Privirea lui de chihlimbar ardea cu o intensitate care mă paraliza.
A ridicat o mână mare, cu degetele aspre, și, cu o delicatețe complet neașteptată pentru un bărbat atât de fioros, mi-a atins obrazul care încă era roșu și umflat de la palma Alisei. Am tresărit, dar nu m-am tras înapoi.
— Numele meu este Marcus, a șoptit el, iar vocea lui a trimis un fior ciudat prin tot corpul meu. Și am întors Europa pe dos timp de zece ani ca să te găsesc, Eva Miloș.
Am înlemnit. Nimeni nu-mi mai spusese pe numele meu adevărat de când eram un copil. Pentru toată lumea de aici, eram doar „orfana”.
— Părinții tăi nu au murit într-un accident, Eva, a continuat el, ochii lui îngustându-se de o furie mocnită. Iar omul care te ține sclavă în această casă... este cel care a apăsat pe trăgaci.
Înainte să pot procesa cuvintele lui, de sus, de la capătul scărilor, s-a auzit zgomotul pașilor grei ai lui Julian și vocea lui strigând furioasă: „Eva! Unde naiba ești?!”
Marcus s-a îndreptat de spate, privind spre scări, apoi și-a întors ochii spre mine. În mână ținea un pistol negru, lucios, pe care tocmai îl scosese de la brâu.
— Avem mai puțin de un minut, Eva. Dacă rămâi aici, Julian te va vinde cui oferă mai mult în noaptea în care împlinești 18 ani. Dacă vii cu mine, va curge sânge, dar vei fi liberă. Ce alegi?
Lasă un comentarii cu „CAPITOLUL 3” dacă vrei să vezi ce decizie ia Eva și cm reacționează Marcus când Julian coboară în subsol! 👇💥
