23/05/2026
CASA FUSEA – PÂRVULESCU
Imobilul situat pe Calea Domnească nr. 208 este monument istoric de clasă A, listat în LMI cu indicativul DB-II-m-A-17248. Anul construcției nu este cunoscut cu exactitate, însă istoricii presupun că a fost ridicat în sec. XVII-XVIII din cauza aspectului pivnițelor, “ de dimensiuni monumentale, acoperite cu o boltă semicilindrindrică întărită de arce dublouri”, după cm afirmă arhitectul Cristian Moisescu (1). În opinia sa, imobilul Fusea Pârvulescu a suferit modificări importante ale aspectului exterior care au alterat caracteristicile specifice locuințelor târgoviștene de secol XVIII, mai exact au dus la dispariția prispei și a foișorului cu stâlpi de lemn situate pe fațada sudică, elemente arhitecturale întâlnite și la casele Tălăngeanu (astăzi dispărută, dar prezentată într-o postare anterioară) și Topliceanu (și ea modificată chiar de către arhitectul Romano de Simon, la solicitarea proprietarului din anii 1920 – Mateescu), ambele case situate pe Calea Domnească. Dacă inițial imobilul Fusea prezenta planul specific caselor de târgoveț, cu sală mediană și patru încăperi dispuse simetric, parter inalt și dependințe spre partea nordică, arhitectul Ioan Răducănescu o transformă într-o locuință reprezentativă pentru familiile înstărite din primele decenii ale secolului XX (cu venituri provenite din exploatările petrolifere din nordul județului), extinzând-o și atribuindu-i un stil arhitectural neoromânesc.(2), (3) Casa a aparținut inițial lui Constantin Fusea (1828 – 1912), descendent al boierilor Fusea, avocat, prefect, deputat, senator din partea Partidului Liberal, primar al orașului Târgoviște în două mandate, 1860-1861 și 1884. (4) El a donat-o în 1912 Primăriei Târgoviște cu scopul înființării Muzeului Istoric al orașului și județului Dâmbovița, împreună cu o vastă bibliotecă în care se aflau colecțiile ziarelor apărute în oraș la sfârșitul sec. XIX. Clădirea a găzduit prima (și singura) expoziție muzeală, expoziția Saint- Georges, în anii dinaintea declanșării Primului Război Mondial; ulterior mutării exponatelor la Mănăstirea Dealu în scopul protejării acestora, imobilul a servit ca spațiu pentru activitățile judecătorești, desfășurate aici după incendirea Palatului de Justiție din anii 1917-1918. Deoarece după război autoritățile locale nu și-au respectat angajamentul de a reface muzeul în timp de un an, moștenitorii lui Constantin Fusea, Alexandrina Urlățeanu (nepoata de fiică) și soțul acesteia, avocatul Gheorghe Pârvulescu, au atacat în instanță clauzele contractului de donație și au recâștigat clădirea. (5) Este mai mult decât probabil ca modificările aduse imobilului de către arhitectul Ioan Răducănescu să se fi executat după ce familia lui Gheorghe Pârvulescu, de patru ori primar al orașului (06/1906 – 04/1907, 1923-1924, 12/1927-11/1928, 12/1933-01/1938), a redobândit imobilul, perioadă care ar corespunde celui de al doilea mandat de primar (1923-1924). (6) Stilul neoromânesc al imobilului Fusea –Pârvulescu este ușor de recunoscut datorită prezenței elementelor care îl definesc: aspectul de fortificație,” turnul” fațadei sudice, pridvorul cu stâlpi de lemn al fațadei vestice, acoperișul înalt, foișoarele cu coloane, arcade, elemente decorative de inspirație folclorică, și falsele firide (cu aspect de ciupercă sau de gaură de cheie) întâlnite la imobilele proiectate de către Ioan Răducănescu ( a se vedea imobilele Mircea Zăgănescu – blvd. Regele Carol I și Polizu Dragomirescu – Calea Domnească, la intrarea în Parcul Chindia). Naționalizarea imobilului din anii 1950 a fost urmată de utilizarea lui în scopuri administrative și culturale; au dispărut în timp gardul de fier care împrejmuia proprietatea Fusea-Pârvulescu și grădina din fața casei, loc al unui nefericit accident petrecut în anii 1930, soldat cu decesul prin împușcare al fiicei scriitorului Radu Cosmin de către Genu Pârvulescu, fiul lui Gheorghe Pârvulescu. (7) În anii 2000 clădirea a găzduit Biblioteca pentru copii și Teatrul Copiilor; starea avansată de degradare a casei Fusea-Pârvulescu, adesea prezentată pe rețelele de socializare, a determinat impulsionarea autorităților locale, proprietare ale acestui imobil monument istoric, în direcția inițierii lucrărilor de restaurare, ce urmează a se desfășura în următorii 2 ani.(8)
A consemnat: Simona Angelescu
REFERINȚE:
(1) Cristian Moisescu , Târgoviște. Monumente istorice și de artă, Ed. Meridiane, București, 1979, p. 72.
(2), (3, (5) Enciclopedia Orașului Târgoviște, Ed. Bibliotheca, Târgoviște, 2012, p. 130
(4) Enciclopedia Orșașului Târgoviște, Ed. Bibliotheca, Târgoviște , 2012, p. 240
(6) M. Oproiu, C. Andrei, Târgoviște. Evoluția administrativă a municipiului între secolul al XVlea și 1947(județi, prezidenți, primari), ed. Zven, Târgoviște, 2019, p. 217, 285, 296, 340
(7) Theodor Nicolin, Periplu târgoviștean: străzi, case, amintiri, ed. Bibliotheca, Târgoviște, 2002, p.194
(8) Gazeta Dâmboviței, https://www.gazetadambovitei.ro/administratie/ 20/05/2026
FOTO: Raluca Iacob, Simona Angelescu , www.azopan.ro