29/06/2026
Patrimoniul Timișoarei este în siguranță. Atât de în siguranță încât a fost ascuns după o plasă verde.
Priviți această imagine și liniștiți-vă. Nu este o clădire care se degradează. Nu este un monument al nepăsării administrative. Nu este dovada că timpul și lipsa intervențiilor câștigă, încet, dar sigur. Situația acestei clădiri este cunoscuta de cei de la Urbanismul Timișoarei, Disciplina in Construcții a Poliției Locale, Inspectoratul de Stat în Construcții și de cei de la Direcția pentru Cultură Timiș, cu toate acestea timpul nu iartă!
Este, probabil, o nouă strategie de conservare. Dacă nu mai poți salva patrimoniul, îl acoperi. Dacă nu îl poți restaura, îl împrejmuiești. Dacă nu ai bani sau voință să îl pui în siguranță, montezi o plasă și aștepți. Poate cade singur, poate uită lumea de el, poate devine între timp „oportunitate de dezvoltare”.
În Timișoara se vorbește mult despre regenerare urbană, despre sustenabilitate și despre respectul pentru istorie. Istoria, însă, pare că nu a primit invitația la aceste discuții.
Între o clădire patrimoniu care se prăbușește și un bloc care răsare, de regulă blocul are câștig de cauză, pentru că aduce profit. Patrimoniul aduce doar identitate, memorie și caracter, care din instituțiile enumerate de mai sus au nevoie de așa ceva? Iar acestea nu se văd în bilanțurile contabile.
Poate că într-o zi, când ultimul zid va cădea, vom m***a o placă comemorativă. Și vom scrie pe ea, cu mândrie: „Aici a existat cândva o clădire istorică. A fost protejată cu o plasă verde până la dispariție.”
