Centrul pentru Studierea Modernității și a Lumii Rurale

15/04/2026

🙏 Shot in Telciu village (Transylvania), the production was made in close collaboration with the local community. We are grateful to the people who allowed the team to spend time with them and share in their lives.

23/03/2026

🤝 În astfel de momente, protecția angajaților este esențială. Dialogul social și organizarea sindicală pot face diferența în perioade de restructurare, oferind sprijin real și o voce mai puternică în relația cu angajatorii.
▶️ Urmărește materialul pentru toate detaliile.

16/03/2026

Call for Proposals
”Mountain communities across the world are undergoing rapid transformation. Once defined by rural landscapes and agricultural traditions - small-scale farming, pastoralism, and communal land ownership - these areas are increasingly being reshaped by large-scale extractive industries. In the twenty-first century, mining, industrial forestry, hydropower production, and other related projects often dominate mountain economies and ecologies. These changes have altered both the environment and the social fabric of rural populations. Traditional livelihoods are giving way to hybrid identities: rural proletarians employed in wage labor, seasonal workers who move between agriculture and industry, and part-time farmers who complement subsistence plots with external incomes. Such layered histories reflect the interplay of state-led development agendas and corporate-driven interventions, which together alter land use practices, labor regimes, and community infrastructures.

In sum, mountain landscapes are reshaped by a wide array of forces: demographic decline and aging populations, the entanglement of urban and rural economies, conservation and rewilding projects, green-transition initiatives, tourism expansion, climate change, and heritage-promotion regimes. Across the Andes, Alps, Himalayas, Carpathians, Appalachians, and many other mountain regions, these transformations raise pressing questions of environmental justice: Who benefits from environmental change? Who bears its costs? Whose interests - grassroots, state, or corporate - will prevail?

Held every two years in a different location, the Appalachian / Carpathian International Mountain Conference brings together scholars working on mountains and mountain communities from a wide range of disciplines. The 2026 edition will take place in Sibiu, Romania, hosted and co-organized by Lucian Blaga University of Sibiu (ULBS).

Each edition of the conference explores a particular theme. This year’s theme is “This Land Is Our Land: Environmental Justice and Changing Landscapes in Mountain Communities,” focusing on environmental justice and changing land-use patterns in mountain regions.

Previous editions were organized in Cluj and Brașov, and we are excited to continue this growing interdisciplinary conversation in Sibiu.

The conference will feature keynote lectures by Irina Velicu (University of Coimbra), Geoffrey L. Buckley (Ohio University), and Maria Mihaela Antofie (Lucian Blaga University of Sibiu). ()

📍 Sibiu & Hosman, Romania
📅 October 12–15, 2026
⏳ Submission deadline: May 15, 2026

Call for Proposals

”Mountain communities across the world are undergoing rapid transformation. Once defined by rural landscapes and agricultural traditions - small-scale farming, pastoralism, and communal land ownership - these areas are increasingly being reshaped by large-scale extractive industries. In the twenty-first century, mining, industrial forestry, hydropower production, and other related projects often dominate mountain economies and ecologies. These changes have altered both the environment and the social fabric of rural populations. Traditional livelihoods are giving way to hybrid identities: rural proletarians employed in wage labor, seasonal workers who move between agriculture and industry, and part-time farmers who complement subsistence plots with external incomes. Such layered histories reflect the interplay of state-led development agendas and corporate-driven interventions, which together alter land use practices, labor regimes, and community infrastructures.

In sum, mountain landscapes are reshaped by a wide array of forces: demographic decline and aging populations, the entanglement of urban and rural economies, conservation and rewilding projects, green-transition initiatives, tourism expansion, climate change, and heritage-promotion regimes. Across the Andes, Alps, Himalayas, Carpathians, Appalachians, and many other mountain regions, these transformations raise pressing questions of environmental justice: Who benefits from environmental change? Who bears its costs? Whose interests - grassroots, state, or corporate - will prevail?

In an attempt to answer such questions, we invite participation in an international conference being supported by the Lucian Blaga University of Sibiu (LBUS), the LBUS Department of History, Heritage and Protestant Theology, the Honors Tutorial College at Ohio University, the Center for Global Studies at Penn State, and distinguished Appalachian Studies scholars and NGO representatives.

The program committee is accepting a select number of proposals for plenary and concurrent sessions on topics ranging from environmental justice, cultural preservation and folklore, critical representations of mountain cultures in literature and arts, creative writing, literary readings, eco-criticism, creative place-making, sustainable agriculture and forestry, ecological tourism, economic diversification, as well general reflections on Appalachian and/or Carpathian culture.

Presentation Formats include:
* Individual scholarly research papers or sessions
* Films, documentaries, videos, and musical performances
* Roundtable conversations on contemporary issues
* Literary readings, plays, and poetry recitations
* Photographic exhibitions or art installations

All proposals (for both presenters and non-presenters) must be emailed prior to May 15, 2026, to: [email protected].

🔗 More information is available here:
https://www.ulbsibiu.ro/ro/event/conferinta-stiintifica-this-land-is-our-land-environmental-justice-and-changing-landscapes-in-mountain-communities/

16/02/2026

În acest context, faptul că în corespondență apar figuri precum Peter Thiel și alți tehnolorzi cunoscuți pentru afinitățile lor cu idei transumaniste și libertariene devine esențial pentru interpretare. Interesele lui Epstein nu mai pot fi citite ca excentricități și curiozități individuale, ci ca parte a unei ecologii intelectuale mai largi, în care scepticismul față de democrație și egalitarism, ideea că progresul real este produs de elite excepționale și nu de procese colective lente, precum și reducerea rolului deliberării democratice funcționau ca presupoziții de fundal. În acest univers, viteza, selecția și excelența erau privilegiate în raport cu dezbaterea publică, iar controlul democratic apărea implicit ca o frână, nu ca o condiție a legitimității.

Pentru mediul academic, această ecologie intelectuală avea efecte concrete. Cercetătorii și instituțiile nu intrau în contact doar cu încă un mecena luminat, ci cu un ansamblu de rețele care lega știința de capitalul tehnologic și de o viziune elitist-tehnocratică asupra progresului. Influența nu opera prin cenzură sau directive explicite, ci prin configurarea unui climat intelectual în care anumite întrebări deveneau centrale și prestigioase, iar altele, legate de inegalitate, istorie, putere sau impact social, erau împinse spre periferie fără a fi explicit respinse.

Jeffrey Epstein nu a fost cercetător sau vreun diletant pasionat de știință, dar a cultivat deliberat figura unui mecena luminat: patron al științei de frontieră, susținător al interdisciplinarității „îndrăznețe”, facilitator al întâlnirilor dintre cercetători de elită, donatori și actori din sferele politice, tehnologice și economice.

O zonă deosebit de sensibilă a fost cea a geneticii, evoluției umane și eredității trăsăturilor cognitive. Epstein a făcut donații către Harvard pentru Programul de Dinamică Evolutivă fondat de Martin Nowak, axat pe modelarea matematică a biologiei și evoluției. Aceste cercetări, deși pot fi cât se poate de legitime științific, intersectează dezbateri controversate despre diferențe între indivizi, determinism biologic și idei de „ameliorare” a populației încadrabile eugeniei.

🔗 Citește toată analiza semnată de Valer Simion Cosma la https://www.scena9.ro/article/dosarele-jeffrey-epstein-tehnologie-stiinta-cercetatori

15/02/2026

„Tăierea” bugetului nu are nicio legătură cu un proces autentic de reformă a sistemului național de învățământ și cercetare și nici nu va contribui la depășirea impasului economic existent. Educația și cercetarea nu pot fi făcute responsabile în vreun fel pentru deficiențele de gestionare a fondurilor publice sau pentru criza economică. Educația și cercetarea, insuficient finanțate și neglijate constant, au devenit riscuri majore de securitate națională, întrucât erodează capitalul uman, slăbesc capacitatea statului de a produce cunoaștere și inovare, amplifică dependența de expertiză externă și vulnerabilizează, pe termen lung reziliența economică, instituțională și democratică a societății românești.

Comunitatea universitară a decis prin vot, în urma unui proces consultativ extins, să facă un apel pe această cale către decidenții politici pentru reanalizarea modului în care educația în ansamblul ei poate contribui în mod real la însănătoșirea statului. Într-o societate orientată spre viitor, educația nu ar trebui să fie un domeniu sacrificabil, ci mecanismul de protecție a democrației, dezvoltării durabile și inovării.

❗️𝐄𝐝𝐮𝐜𝐚𝐭̦𝐢𝐚 𝐧𝐮 𝐞𝐬𝐭𝐞 𝐮𝐧 𝐝𝐨𝐦𝐞𝐧𝐢𝐮 𝐬𝐚𝐜𝐫𝐢𝐟𝐢𝐜𝐚𝐛𝐢𝐥

Comunitatea academică a Universității „Lucian Blaga” din Sibiu își exprimă, cu deplină responsabilitate instituțională, profunda preocupare față de propunerea Guvernului României de reducere cu 20% a alocărilor bugetare destinate învățământului superior și activităților de cercetare, în raport cu nivelul de finanțare aferent anului bugetar 2025. În acest context, comunitatea universitară solicită reanalizarea riguroasă a politicilor și mecanismelor de finanțare a educației și cercetării, care să fie fundamentată pe o evaluare obiectivă a rolului strategic, a contribuției esențiale și a impactului pe termen mediu și lung ale acestor sectoare asupra dezvoltării durabile a societății și economiei bazate pe cunoaștere.

De la finele anului precedent, suntem o comunitate care trăiește „sub sabie”, fiindcă nu știm cm altfel am putea să ne raportăm la cuvântul „tăiere”. Când învățământul superior și cercetarea sunt tratate ca o simplă linie de cost, ca un calcul rece într-un fișier Excel, fără a se lua în considerare dimensiunea umană și efectele pe termen lung ale „tăierilor”, societatea în ansamblu are de suferit.

Vorbim, tot mai des în ultimii ani, despre exodul creierelor românești, pe de o parte, și despre analfabetismul funcțional, pe de altă parte, fenomene pe care doar educația de calitate oferită de sistemul național le va putea combate în viitor. În contextul unui învățământ superior subfinanțat de ani și ani de zile, noile măsuri de austeritate, suplimentare celor deja implementate în 2025, vor sufoca șansele reale de dezvoltare ale generațiilor care vin, ajungând în final să anuleze competitivitatea unei întregi națiuni. Accesul la studiile superioare ar trebui încurajat și nu restrâns. Reducerea de fonduri nu este un termen abstract, ci se reflectă în suprimarea unor surse de venit – cm sunt bursele pentru studenți –, în timp ce cheltuielile legate de traiul zilnic cresc în mod accelerat. Pentru tinerii cercetători, perspectiva viitorului profesional devine din ce în ce mai fragilă în acest climat de austeritate financiară. Pentru cadrele didactice și personalul nedidactic, o astfel de măsură va crea efecte în lanț, generând epuizare și presiune.

Universitățile joacă un rol esențial în dezvoltarea comunităților locale, regionale, naționale și transnaționale, nu doar în calitate de angajatori, ci și de parteneri strategici în proiecte de cercetare, inovare și dezvoltare a infrastructurii, alături de autoritățile publice și mediul de afaceri, având capacitatea de a atrage investiții majore și de a contribui la transferul tehnologic și de cunoaștere. Universitățile românești nu sunt niște întreținuți de lux, ci sunt parte integrantă a economiei reale. Restructurarea unui sistem care funcționează, întrucât impactul său societal este unul dovedit, va necesita ani grei de reconstrucție, dacă aceste planuri care îngenunchează astăzi educația și cercetarea vor fi puse în aplicare.

„Tăierea” bugetului nu are nicio legătură cu un proces autentic de reformă a sistemului național de învățământ și cercetare și nici nu va contribui la depășirea impasului economic existent. Educația și cercetarea nu pot fi făcute responsabile în vreun fel pentru deficiențele de gestionare a fondurilor publice sau pentru criza economică. Educația și cercetarea, insuficient finanțate și neglijate constant, au devenit riscuri majore de securitate națională, întrucât erodează capitalul uman, slăbesc capacitatea statului de a produce cunoaștere și inovare, amplifică dependența de expertiză externă și vulnerabilizează, pe termen lung reziliența economică, instituțională și democratică a societății românești.

Comunitatea universitară a decis prin vot, în urma unui proces consultativ extins, să facă un apel pe această cale către decidenții politici pentru reanalizarea modului în care educația în ansamblul ei poate contribui în mod real la însănătoșirea statului. Într-o societate orientată spre viitor, educația nu ar trebui să fie un domeniu sacrificabil, ci mecanismul de protecție a democrației, dezvoltării durabile și inovării.

𝑪𝒐𝒎𝒖𝒏𝒊𝒕𝒂𝒕𝒆𝒂 𝑼𝑳𝑩𝑺

07/12/2025

Despre cercetare și cât de greu se poate face la noi cercetare relevantă la nivel internațional. La 1.16:05 se vorbește despre rolul jucat de Conferințele de vară de la Telciu/Telciu Summer Conferences și Telciu Summer School/Școala de vară de la Telciu în internaționalizarea cercetării românești în ultimul deceniu.

Moderator: Mirela NagâțProducător: Anca LăzărescuDe la 19:30, , la .Auzim uneori prin presă despre proiectele internaționale de cer...

13/11/2025

Abandonul școlar este strâns legat de sărăcie. România are una dintre cele mai ridicate rate ale sărăciei în muncă din UE. 10,9% dintre angajați trăiesc sub pragul de sărăcie.

12/11/2025

"The hardest part in listening to someone is to shut up and pay attention.

And when you listen to someone’s story for hours, without interrupting with your own ideas and your own stories, or letting your thoughts roam freely, it becomes even harder.
I used to let myself interrupt others’ stories, until I learned not to. I have seen many social scientists do it: many of us become too eager to push our meanings, explanations, or even our own experience into a conversation. It is excruciatingly cringy to relisten to oneself doing it while transcribing an interview."

From field, to children, to story sessions — what anthropology taught me about attention.

11/11/2025

În ultimele decenii, marile edituri științifice – Elsevier, Springer Nature, Wiley, Taylor & Francis și SAGE – au devenit veritabile corporații financiare, cu profituri care rivalizează cu cele din industria farmaceutică sau tehnologică. În 2023, Elsevier a raportat peste 1,7 miliarde de lire profit operațional, cu o marjă de peste 40%. Aceste cifre, aparent neutre, exprimă o realitate paradoxală: cunoașterea produsă cu bani publici este revîndută, pe sume uriașe, instituțiilor care au finanțat-o. Cunoașterea e privită prin prisma rentabilității, iar cercetarea științifică prin potențialul de a genera venit. Companii listate la bursă controlează infrastructura globală a comunicării științifice, iar fondurile de investiții și de pensii (BlackRock, Vanguard, BC Partners etc.) și-au făcut loc printre principalii lor acționari. Ele nu investesc în știință și cercetare de dragul progresului cunoașterii, ci pentru că văd acest domeniu ca pe o altă categorie de „active cu randament sigur”. Într-o economie a cifrelor, publicațiile devin linii de venit, iar cercetătorii, încă o categorie de furnizori neplătiți de conținut.

Inițial, cifrele erau un mijloc de înțelegere a lumii și vieții, un mod de a traduce realitatea în ordine, proporție și sens. Apoi, treptat, cifrele au devenit un instrument de control.

25/10/2025

La mulți ani, Agota Abran! Să ai o zi minunată!
„Boldog születésnapot, csodálatos elvtársnő Ágota!”

Ágota Ábrán, the coordinator of Telciu Summer Conferences and research fellow at the History and Art Museum, Zalău, shares her work at the Center for the Stu...

16/10/2025

Transformarea strigoilor în vampiri moderni începe odată cu extinderea monarhiei habsburgice spre sud-estul Europei. După cucerirea Banatului, a Transilvaniei și a Serbiei, Viena a inițiat un amplu proces de cartografiere și clasificare a noilor provincii. Ca orice putere imperială, Habsburgii nu inventariau doar resursele și populația, ci și obiceiurile și credințele, considerate curiozități sau anomalii. Celebrele cazuri de „epidemii de vampiri”, precum cel al lui Arnold Paole, au fost documentate de medici militari și funcționari imperiali. Trupuri deshumate, cadavre intacte cu „sînge proaspăt”, ritualuri de străpungere și incinerare erau descrise în detaliu. Publicate la Viena și reluate în presa germană și franceză, aceste rapoarte au introdus termenul „vampir” în vocabularul savant al Europei. Ceea ce în sat era un ritual de protecție, pentru imperiu devenea dovadă a alterității și barbariei estice. „Misiunea civilizatoare” a Vienei, prezentată ca apărătoare a creștinătății și a rațiunii împotriva superstiției, legitima astfel dominația și integrarea noilor teritorii. Vampirul devine o fantasmă administrativă și politică, produs al raportului dintre centru și periferie, al întîlnirii dintre birocrația imperială și economia simbolică a satului. Această proiecție a fost amplificată și estetizată ulterior de literatura romantică și gotică a secolului al XIX-lea. Ceea ce pentru medici și funcționari imperiali era semnul barbariei rurale, pentru scriitori devine spectacol estetic al fricii și al seducției. Polidori, Le Fanu și, mai ales, Bram Stoker transformă vampirul într-un personaj aristocratic, erotic, fascinant și terifiant. În Dracula (1897), Transilvania este descrisă ca un spațiu exotic și întunecat, plin de ruine, ritualuri stranii și figuri demonice. Vampirul devine un vehicul narativ pentru anxietățile Occidentului: sexualitatea reprimată, frica de contaminare biologică, alteritatea rasială, invazia periferiei asupra centrului. Literatura gotică nu doar popularizează, ci reconfigurează vampirul ca simbol global, desprins de ritualul popular al strigoilor și transformat într-o figură culturală complexă, seducătoare și estetică.

Mitul vampirului nu este, prin urmare, doar o poveste folclorică „importată” din Transilvania. El este rezultatul unei istorii ambivalente: pe de o parte, trauma recentă a vînătorilor de vrăjitoare și nevoia Occidentului de a expulza propriul imaginar irațional; pe de altă parte, clasificarea și stigmatizarea credințelor estice de către birocrația habsburgică, în numele unei misiuni civilizatoare. Literatura și ulterior cinematografia au preluat aceste elemente și le-au estetizat, transformînd vampirul într-un arhetip cultural global. În această logică, Transilvania nu este doar un decor întunecat, ci un „Orient intern” al Europei, un spațiu imaginar prin care Occidentul și-a proiectat fricile și și-a confirmat modernitatea. Vampirul, oglindă întunecată a Occidentului, s-a născut la intersecția dintre ritualurile funerare ale satului, birocrația imperială și estetica literară a modernității.

Mitul vampirului nu este doar o poveste folclorică „importată” din Transilvania. El este rezultatul unei istorii ambivalente: pe de o parte, trauma recentă a vînătorilor de vrăjitoare și nevoia Occidentului de a expulza propriul imaginar irațional.