11/04/2026
La Mănăstirea Cozancea, timpul pare că se așază altfel. Liniștea pădurii, simplitatea bisericii și căldura oamenilor locului te fac să uiți, pentru o clipă, de graba de zi cu zi. Am ajuns acolo cu sufletul deschis și am plecat mai bogați nu în lucruri, ci în trăiri. Masa oferită cu atâta bunătate de către călugări ne-a reamintit cât de mult înseamnă gesturile simple, făcute din inimă. Iar mica bisericuță din pădure, locul unde a viețuit părintele Paisie Olaru, ne-a oferit un moment de liniște și reflecție pe care nu îl vom uita prea curând.
Drumul până acolo nu a fost ușor, iar duba noastră a simțit asta din plin. Noroiul ne-a pus la încercare, dar nu ne-a oprit. Din contră, a devenit începutul unei povești. O poveste despre transformare, despre răbdare și despre oameni care aleg să creadă.
Pentru că, la fel ca noi, și „dubita” a trecut printr-o schimbare. De la o mașină obosită de drumurile grele, la un simbol al muncii noastre recondiționată, îngrijită și, în final, purtând cu mândrie numele și valorile AEC: Artă, Educație și Compasiune.
Această transformare nu ar fi fost posibilă fără oamenii care au fost alături de noi. Fiecare încurajare, fiecare ajutor, fiecare gest de încredere a contat. Vă mulțumim că ați ales să faceți parte din această călătorie. Vă mulțumim că vedeți în noi mai mult decât un proiect vedeți o misiune.
Și mergem mai departe. Împreună!!!
