22/01/2026
MESAJE DIN MIJLOCUL DURERII
Pastorul iranian Ara Torosian, stabilit astăzi în Statele Unite, a descris situația din Iran ca fiind „un moment de cotitură”. Într-un interviu acordat CBN News, Torosian vorbește despre apeluri disperate primite din interiorul țării, de la membri ai familiei, prieteni și creștini din bisericile de casă.
„Este devastator. Sunt obosit de plâns și obosit de rugăciune. Avem nevoie să acționăm, să facem ceva pentru a elibera Iranul”, a spus el, cu o sinceritate care trădează o durere adâncă, personală.
Mărturia sa capătă o greutate și mai mare atunci când afectează chiar familia sa. Torosian povestește un dialog cu fiul său de doar opt ani. După ce i-a spus că „Dumnezeu este în control”, copilul i-a răspuns: „Dumnezeu nu se descurcă prea bine.” O replică care, spune pastorul, „i-a frânt inima”, nu doar ca tată, ci ca păstor al unui popor rănit.
În cadrul interviului, Torosian a redat un mesaj audio primit de la o familie iraniană care și-a pierdut fiul, Arash, ucis în timpul protestelor. Potrivit traducerii sale, tânărul a fost împușcat, aflat în prima linie. Forțele de securitate nu au permis transportarea lui la spital. A murit în brațele tatălui său.
Familiei nu i s-a permis nici măcar să-și îngroape copilul.
„Vă rugăm, ajutați-ne”, se aude vocea plângândă din înregistrare. „Ne este foarte greu. Suntem într-o situație critică.”
Astfel de relatări nu sunt izolate. Torosian afirmă că mii de oameni ar fi fost uciși într-un interval extrem de scurt, deși cifrele exacte sunt imposibil de verificat din cauza blocajului informațional. Comunicarea este aproape complet întreruptă, iar mulți pastori și lideri ai bisericilor de casă nu mai pot fi contactați. „Unii dintre prietenii noștri apropiați, chiar creștini, au murit”, spune el.
„SUNTEM ÎN ÎNTUNERIC”
Aceeași realitate este confirmată de mărturii colectate de Christian Daily International, prin intermediul unei organizații care lucrează cu refugiați creștini iranieni. Creștini aflați în afara țării vorbesc despre zile întregi fără nicio veste de la cei dragi.
„Nu avem telefon, nu avem internet, nimic”, spune un credincios identificat ca Brother A. „Nu știm ce se întâmplă în Iran și nici ce se întâmplă cu familiile noastre.”
Pe fondul colapsului economic, situația umanitară se degradează rapid. Lipsa electricității, a gazului și a apei, combinată cu ierni aspre și prețuri explozive, a împins milioane de oameni în sărăcie extremă. „Mesele celor săraci au rămas goale”, mărturisește același bărbat. „Familiile nu-și mai permit nici carne, nici lapte pentru copii.”
Pentru creștini, vulnerabilitatea este dublă. Convertiții de la islam, în special, sunt considerați o amenințare. În perioade de instabilitate, ei riscă să devină țapi ispășitori.
O BISERICĂ CE CREȘTE ÎN TĂCERE
Ironia amară este că Iranul găzduiește una dintre cele mai rapide mișcări de creștinism din lume – o biserică vie, dar forțată să trăiască în umbră. De ani de zile, credința crește în case, în șoaptă, sub amenințare constantă.
Astăzi, această biserică se roagă, așteaptă și suferă alături de propriul popor. „Știm că Dumnezeu este în control”, spune unul dintre pastorii iranieni. „Și suntem recunoscători că nu suntem uitați.”
CE PUTEM FACE?
Avem responsabilitatea de a nu rămâne indiferenți.
Să ne informăm.
Să vorbim despre ceea ce se întâmplă.
Să ne rugăm pentru Biserica încercată din Iran și pentru poporul iranian care strigă după dreptate.
DUMNEZEU SĂ-I BINECUVÂNTEZE PE FRAȚII NOȘTRI CREȘTINI DIN IRAN!
