02/11/2025
Dacă ești o persoană cu dizabilitate sau însoțitorul cuiva care își dorește mai multă independență, caut-o pe Ana.
Este una dintre cele mai minunate persoane pe care le-am întâlnit. 💚
A reușit să-și crească gradul de independență de la 20% la 90%, iar acum își dorește să-i ajute și pe alții să descopere libertatea de a spune „Pot singur!”
Are răbdare, are soluții și o dorință sinceră de a le arăta oamenilor că independența e posibilă pentru oricine.
https://www.facebook.com/profile.php?id=61581253480053
Mai jos este mesajul ei, o poveste care inspiră, emoționează și dă curaj tuturor celor care cred că „nu pot”:
⸻
Heey! Eu sunt Ana și mi s-a spus că nu o să reușesc.
Că voi avea nevoie de ajutor toată viața.
Și ce să vezi? Eu, ca o „tută”, îi credeam.
Dar în 2023 am ales să dau o șansă imposibilului și, în doar două luni, am reușit să îmi cresc gradul de independență de la 20% la 90%. 💪
Am plecat, practic, de la stadiul în care puteam doar să mănânc și să mă spăl pe dinți singură, la a putea rămâne acasă atunci când părinții mei pleacă undeva, iar eu nu vreau să merg cu ei.
Prima dată când am reușit să-mi pun singură o pereche de pantaloni a durat 35 de minute.
A doua zi — 25. A treia — 15.
Iar în a patra zi… mai puțin de 5 minute. Deja eram expertă. 💪🤣
A fost ușor? Nicidecum.
După fiecare încercare eram leoarcă de transpirație și aveam ochelarii aburiți.
A fost frustrant, obositor, enervant, dar și extraordinar de frumos.
Pentru că am simțit cum, pas cu pas, imposibilul devenea posibil. 🌱
Credeam că nu pot!
Mă tot întrebam: „Cum să mă îmbrac singură cu pantaloni, din moment ce nici măcar nu ajung să-mi ating laba piciorului cu mâna?”
Dar am reușit! Cum?
Am încercat, am transpirat, am inventat, am încercat iar, m-am enervat și am repetat întregul proces!
Nu a fost ușor, dar a fost posibil!
Totul a început de la o dorință simplă: să nu mai depind de părinți în concedii.
Voiam să rămân acasă, dar nu-mi venea să rog pe altcineva să mă ajute la toaletă sau să mă îmbrace.
Și atunci am început să caut soluții.
Ce faci prima dată dimineața? Te ridici din pat.
Ok, cm pot să fac asta?
Soluția a fost să schimb direcția în care dorm, pentru că pe partea dreaptă nu mă pot ridica.
Așa că m-am pus invers în pat și acum mă pot ridica singură în șezut.
Sunt în șezut. Cum mă încalț cu șlapii, dacă nu pot călca desculță?
Aici și-a făcut apariția prima și cea mai utilă micuneltă a mea — un scărpinici de spate.
Cu el țin papucul ca să nu fugă atunci când bag piciorul.
Ok, m-am încălțat. Cum ajung din pat pe scaunul de birou cu care mă deplasez prin casă?
Mă salt pe pat, puțin câte puțin, până ajung la perete și mă folosesc de calorifer pentru a mă ține și a mă muta pe scaun.
Cel mai mare „nu pot” al meu era toaleta.
Încercasem tot felul de soluții — de la bideu la diverse adaptări — dar nu reușeam să mă ridic singură.
Până într-o zi, când am privit pur și simplu ușa de la baie și mi-a venit inspirația: ventuze + două cordoane de la halate de baie.
Acum mă pot ridica singură, fără să depind de nimeni.
Asta înseamnă pentru mine independența: nu perfecțiune, ci soluții creative care îți dau libertatea de a-ți trăi viața așa cm vrei.
Și dacă eu am reușit, și tu poți. 💚
Tot ce ai nevoie este cineva care să creadă în tine și să caute soluții alături de tine.
Eu nu am avut pe cineva atunci. Dar tu mă ai pe mine. 🌱
Ana, ești o inspirație!
Și datorită ție, tot mai mulți oameni vor descoperi libertatea de a spune: „Pot singur!”
