07/02/2023
ISTORIA OMULUI DE ZĂPADĂ ȘI POVEȘTILE LUI
Unul dintre cele mai frumoase simboluri ale iernii este omul de zăpadă. În fiecare an, copiii se grăbesc să-l facă imediat ce se aştern primii fulgi de zăpadă, iar adulți pregătesc cele mai frumoase decorațiuni pentru a-l îmbrăca pe vestitul om de zăpadă, care, însă, în istorie nu are o dată de naştere exactă.
Ziua Internațională a Omului de Zăpadă a fost aleasă pentru a fi sărbătorită în 18 ianuarie deoarece în majoritatea țărilor, șansele să ningă sunt cele mai mari în această lună.
Istoricii care au scotocit prin documente vechi nu au găsit decât urme vagi ale omului de zăpadă. Însă, conform celor spuse, se pare că încă din Evul Mediu, lumea obişnuia să pună bulgări peste bulgări pentru a-i da viaţă personajului, vestitul om de zăpadă de astăzi, prima dovadă documentară fiind un manuscris din anul 1380.
Apariția omului de zăpadă, în istorie
Există înscrisuri conform cărora un artist tânăr, de doar 19 ani, ar fi fost plătit în anul 1494 de edilul din Florenţa, Italia, pentru a sculpta un om de zăpadă în curtea reşedinţei sale. La acea vreme, oamenii de zăpadă erau făcuţi cu mai multă grijă decât azi şi trataţi ca opere de artă, şi nu ca mijloace de distracţie în timpul liber.
Alte indicii ale apariţiei oamenilor de zăpadă apar în operele marilor scriitori ai vremurilor trecute. Îi găsim într-o biografie a lui Michelangelo din secolul al XV-lea, la William Shakespeare, iar la 1770 într-o culegere de poezii pentru copii.
Omul de zăpadă în Belgia
În 1511, Belgia a trecut printr-o iarnă cumplită, numită „Iarna Morţii”. Timp de 6 săptămâni s-au înregistrat temperaturi sub 0 grade Celsius, iar atunci oraşul Bruxelles a fost împânzit de sculpturi în zăpadă şi gheaţă. S-au făcut scene elaborate, cu oameni de zăpadă ce redau politicieni şi capi ai bisericii, pe care locuitorii erau foc şi pară din cauza deciziilor nepopulare.
Omul de zăpadă a jucat, fără voia lui, un rol central în masacrul de la Schenectady, din 1690. Fort Schenectady era un sat înfiinţat de coloniştii olandezi în New York, aflat în permanenţă sub ameninţarea atacului.
Peste iarnă, porţile au îngheţat şi n-au mai putut fi închise, iar într-o noapte, soldaţii care le păzeau şi-au părăsit postul pentru a intra să se încălzească. Au lăsat de pază doi oameni de zăpadă făcuţi de ei. Din cauza viscolului, n-au observat că se apropiau trupe ostile. Era un contingent de 210 soldaţi canadieni, care au dat atacul şi au ucis majoritatea locuitorilor.
Omul de zăpadă în Zurich, Elveția
Locuitorii din Zurich, Elveţia, au un obicei bizar, din 1818 încoace. Ei sărbătoresc plecarea iernii aruncând în aer un om de zăpadă, căruia îi spun Böögg, în timpul sărbătorilor primăverii, numite Sechseläuten. Evenimentul are loc în a treia zi de luni din aprilie. Böögg e făcut din vată şi e umplut cu dinamită, e purtat prin oraş de meşteşugari, care aruncă spre mulţime pâine şi cârnaţi, apoi e urcat pe o stivă de lemne înaltă de 12-13 metri. După ce clopotul Bisericii Sf. Petru bate de 6 ori, marcând plecarea iernii, lemnele sunt aprinse, iar Böögg explodează.
Omul de zăpadă în Marea Britanie
În Marea Britanie, omul de zăpadă a devenit popular în epoca victoriană (perioada domniei reginei Victoria, 1837-1901), la baza acestei popularizari acestui personaj stând și publicarea poveștii scriitorului danez Hans Christian Andersen, “Povestea omului de zăpadă”, care a apărut în cărțile pentru copii de la acea vreme. Au rămas de atunci, mărturie a acestui fapt, picturi, afişe publicitare, dar mai ales cărţi poştale cu oameni de zăpadă. La începutul anilor 1900, omul de zăpadă a apărut în câteva filme mute, iar din 1950 încoace cântăm despre el în fiecare decembrie. Colindul „Frosty The Snowman”, înregistrat în SUA la mijlocul secolului trecut, a devenit hit instantaneu şi continuă să fie şi azi, după 65 de ani, una dintre cele mai îndrăgite melodii de Crăciun.
Omul de zăpadă în România
Istoric, nu există prea multe date înainte de 1900, acesta apărând ca subiect al unor lucrări literare după această dată, cm ar fi poveștile pentru copii, personajul omului de zăpadă fiind exploatat mai ales în perioada comunistă alături de Moș Gerilă și Pomul de iarnă ca înlocuitor al personajelor și simbolisticii religioase, prin acest lucru încercându-se, pe cât posibil, îndepărtarea de originile religioase ale sărbătorii de Crăciun și înlocuirea acestora cu elementele seculare ale statului laic.
Legendele şi poveştile Omului de zăpadă
În jurul Omului de zăpadă, de-a lungul timpului, s-au ţesut multiple legende şi poveşti. Semnificaţiile omului de zăpadă sunt, de asemenea, variate pe întinderea mapamondului. În Japonia, acesta simbolizează noroc şi belşug, iar ca element inedit este lumânarea plasată în stomacul sculpturii. În America, unde încă se vorbeşte despre faptul că „Frosty” reuşeşte să alunge spiritele rele din preajma locuinţelor şi a oamenilor şi poposim şi pe teritoriul ţării noastre, unde există credinţe care ne spun că este bine ca cei mici să construiască oameni de zăpadă deoarece vor fi feriţi de boli tot anul.
Așadar, omul de zăpadă a devenit unul dintre cele mai iubite personaje ale iernii. Cu aceeași structură ca în ziua de azi: morcov în loc de nas, cărbuni în loc de ochi și multă zăpadă compactă așezată cu grijă, omul de zăpadă este figurina care nu lipsește din nicio iarnă și care umple sufletele de bucurie celor mici și celor mari.
