Asociația Seniorilor Bucovineni

Call Directions

Asociația Seniorilor Bucovineni Contact information, map and directions, contact form, opening hours, services, ratings, photos, videos and announcements from Asociația Seniorilor Bucovineni, Non-Governmental Organization (NGO), Suceava.

Asociația Seniorilor Bucovineni a luat ființă din dorința unui grup de seniori de a se întâlni, de a-și împărtăși experiențe, de a călători, de a participa la evenimente culturale, sociale.

Casa Cărţii Suceava Episodul 2A venit momentul să amintesc de excursia noastră de săptămâna trecută, pe un itinerar de m...
10/10/2026

Casa Cărţii Suceava
Episodul 2

A venit momentul să amintesc de excursia noastră de săptămâna trecută, pe un itinerar de multă vreme dorit și, vorba lui dom’ Petro „i-a venit rândul”!

Am avut un traseu „aristocratic” cu cinci obiective importante, un mic circuit care a cuprins: Casa Memorială „Vasile Alecsandri” de la Mircești, Castelul Sturdza de la Miclăușeni, Palatul „Alexandru Ioan Cuza” de la Ruginoasa, Muzeul de Istorie si Arheologie Cucuteni, Muzeul Viei și Vinului din Hârlău.

Ce zi frumoasă am avut! Toate cele cinci obiective pe care ni le-am propus au meritat din plin atenția noastră!

Ne-am bucurat să constatăm că la Mircești s-a mai renovat, arată mai bine. Castelul de la Miclăușeni, remarcabil prin arhitectura sa neogotică, redeschis nu demult, ne-a oferit armonie, bun gust, naturalețe și discretă eleganță. Blazoanele, stemele și emblemele sunt doar câteva dintre atracțiile artistice ale interioarelor și fațadei.

Deviza familiei Sturdza „Frumusețea strălucește pretutindeni” este inscripționată în limba latină pe toate fațadele castelului, o expresie grăitoare pentru atmosfera „Belle Epoque” care domnea aici în anii dinaintea izbucnirii marilor războaie. Au trecut pe acolo, la seratele culturale din saloanele elegante, Regele Carol I, Mihail Kogălniceanu, George Enescu, Nicolae Iorga.
La ieșire, Petru și cu mine am dansat pe valsul lui Eugen Doga, „Gramofon” sau „Valsul Iubirii” pe care ni l-a dăruit ghida.

Nu departe, Palatul de la Ruginoasa, fostă reședință de vară a domnului Unirii Principatelor, a fost remodelat și reamenajat de curând, arată foarte frumos, bine întreținut. Și acesta a fost proprietate a familiei Sturdza care cumpărase moșia de la Ruginoasa. Am vizitat Palatul, ne-am plimbat prin parc, am intrat și în biserica alăturată. Totul ne-a impresionat și datorită ghidei, bună cunoscătoare, de toată lauda.

Un alt loc impresionant este Muzeul de la Cucuteni, unde un tânăr ne-a prezentat și îndrumat vizita. Arheologii au descoperit acolo unul dintre mormintele tumulare princiare geto-dacice din sec. IV Î.Hr. Traseul circular permite, mai ales de la etaj, o vizualizare a construcției cu detalii impresionante.

Ei, și dacă tot eram în zonă, nu puteam trece fără să intrăm la Muzeul Viei și Vinului din Hârlău, singurul muzeu viticol din Moldova. Domnul ghid, cu chip luminos și primitor, ne-a plimbat prin toate tradițiile momentelor importante din viața omului – nașterea, căsătoria, moartea – evenimente unde vinul este unul din principalele personaje. Multe exponate originale, costume populare, instrumente și dispozitive, prese fel de fel, obiceiuri. O încântare este acest muzeu!

În apropiere sunt cramele de la Cotnari unde nu am intrat, dar am mers la magazinele de vinuri din zonă, am degustat și cumpărat pe alese.

De ce am pomenit de această excursie? Nu numai pentru că a fost frumoasă, ci și pentru că Luiza a cumpărat de la Miclăușeni o carte deosebită: „Aristocrația. O poveste despre putere și lux în istoria modernă”.

Înainte de a începe, Luiza ne-a dat fiecăruia din cei care am fost la Miclăușeni câte un post it. Pe fiecare era scris un nume nobiliar, așa cm se poate vedea în foto de mai jos.
Luiza a început să citească volumul, nu l-a terminat, dar a dorit să ne povestească și nouă. Din ce a parcurs ne spune că autoarea a cercetat și analizat rolul aristocrației în perioada modernă și se concentrează pe confruntarea dintre două concepte: principiile egalitarismului și rolul elitelor în modelarea societății.

Lucrarea prezintă mituri, clișee, urmărește aristocrațiile din țările nordice, Imperiul Austro-Ungar, Franţa, Italia, Spania, Marea Britanie, Germania și Rusia. Jocul cu post it -urile a ținut loc de pălăriile pe care ea și le dorea să le purtăm, dar nu le aveam!

În context cu aristocrația, Geta (Georgeta) ne prezintă o poveste despre aparențe: „Eleganța ariciului” de Muriel Barbery – în care personajul principal, o portăreasă, ascunde, sub masca unei femei simple, ursuze, o vastă cultură, o pasiune pentru artă, filosofie, autoarea asemănând-o cu un arici delicat pe sub pielea ghimpoasă. Câte astfel de personaje nu sunt în jurul nostru, nu?!

Maria, care de obicei ne pune la rezolvat probleme de matematică sau logică distractive, a venit cu o poveste foarte veche, romanul „Bruta” de Guy des Cars, premiat de Academia Franceză. Descriind acțiunea, cu lux de amănunte, Maria urmărea, de fapt, să ne ducă la logica rezolvării cazului respectiv, iar noi, ascultând-o, aproape că am recitit cartea!

Am rămas la urmă și am ales, din caietul meu de lucru, una din cele scrise de mine „Toamnele mele”:

Câte flori au înflorit?
Dar frunze câte-au gălbenit?
Ce bucurii m-au petrecut
și ce tristeți m-au răzbătut?
Și Lună Plină câte-u fost?
Dar zile-n soare luminos?
Ori nopți cu stele prin străini?
Prin bogății și împliniri
cum am răzbit fără să știi?
Fără să știu, ai cotropit
gânduri ascunse și-ai trăit
acolo-n tinele tău aprig,
încrâncenat și blând, poetic...
E iarnă acum.
Toamnele mele
mi-au scrijelit destin pe stele.
Și câte altele de-atunci
au zgâriat riduri adânci...
Riduri de bine și de greu,
riduri de nostalgii cețoase
Adânce riduri împletite
de munci, strădanii norocoase.
Și încă o iarnă a venit...
Eu strig, mă-ntorc la vremi trecute.
Câte-am uitat, atât de multe!
E înc-o iarnă, dar numai toamna
mi-a scris destin și îmi dau seama
că toate-ncep la mine, toamna.

Îmi zbat simțirea și normalul,
Unde mă aflu, în ce viață?
În ce destin legat c-o ață?

Trăind eu în apropierea unui conflict prevăzut demult, dar izbucnit într-o zi când eram pe un vas de croazieră, prin țările calde, și vedeam la BBC cm cohorte de refugiați treceau granița pe la Siret, am scris o proză scurtă, cutremurată de realitatea cruntă în care sunt nevoiți unii oameni să reziste, dacă au norocul să reziste:

”Văd de-afară, dinăuntru, ființa mea plină, îndârjită, superficială. Frig și poc-poc.
Arunc o jachetă ușoară peste umerii încă drepți. Îi simt, poartă o vânzoleală războinică.
Nimic din lumea mea nu se leagă. Ies. Undeva, poc-poc.
Din afară de dinăuntru, răzbate un contrast apăsător de alb, pătat cu fum de vâlvătăi.
News! News! Breaking News!
Da, și?!
Babe rătăcite topesc albul mieilor, aici, sub nori plumburii, acolo.
Mirosul necunoscut stăruie sub ozonul cămășilor cu ger la cusături.
Atâția bezmetici fără țintă! Putere divină! Câtă?
Îmi apăs tălpile pe trotuar, vioi și umed, să mă adun.
Inerția mă leagănă decadent în sclipitoarea bălăceală îndepărtată de strânsura din punga de plastic.
Vina averii din rucsac...
СЛОВА, Palabras, Spoken, Paroles!
Da, și?!
Prelungită trândăveală. Dementa culpabilitate tronează greu pe umerii cohortelor de pungi și rucsacuri. Nicovale pe cefe aburinde de frig. Pas cu pas, tot mai înfipt în albul murdar al mieilor mânați de Babe rătăcite, țărâna învelește totul, la un loc.
Poc-poc!
Da, și?!"

Se lasă liniște. O voce spune: „Da, și?”

Da, noi suntem bine, ne bucurăm de aparențele clipei și mai ales că reușim să ne vedem, să fim împreună, să ne împărtășim unele și altele.

Întâlnirile de la Casa Cărții sunt altfel decât celelalte, ne descoperim unii pe alții, cu pasiuni, talente, căpătăm încrederea de a comunica prin intermedierea unei cărți, unei poezii, unei povestiri care ne-a impresionat.

Știți ce e frumos în grupul nostru? Nu ne plictisim, de fiecare dată e ceva nou care ne pune în valoare, ne provoacă, ne face să dorim să ne revedem și să petrecem consistent, un timp împreună!
Să fie!

Încheiem cu organizarea următoarelor întâlniri, excursii, agape, planuri pentru perioada care vine.

Săptămâna viitoare, „alte glasuri, alte încăperi”!

Mulțumirile noastre doamnelor Rodica Pricop Pușcașu și Gabriela Boțan pentru frumoasele recomandări de lectură și pentru ospitalitate!

Mulțumim, din nou, Librăriilor Alexandria – Casa Cărții pentru acest frumos parteneriat!

Casa Cărţii Suceava Episodul 1Ei, dacă e joi, a doua din lună, atunci e sigur, Casa Cărții! Și, dacă e Casa Cărții, atun...
10/10/2026

Casa Cărţii Suceava
Episodul 1

Ei, dacă e joi, a doua din lună, atunci e sigur, Casa Cărții! Și, dacă e Casa Cărții, atunci suntem și noi, Seniorii Bucovineni, iubitori de literatură, de artă, adică: Ileana, Maria, Nuți, Petru, Nușa, Luiza, Geta, Stela, Carmen, Lili, Cristina, Mărioara, Mariana și Angela.
Petru face notă discordantă, ceilalți domni sunt ocupați cu nepoți, gospodăria, cu alte cele de-ale lor.

Desigur, pentru noi, Casa Cărții înseamnă oferta de cultură, ambianța luminată de cărți, un spațiu intim într-un univers generos în care, de fiecare dată, o esență de lectură ne este pregătită de doamna Rodica. Dumneaei ne întâmpină cu chipul zâmbitor și darnic, bucurându-se cu sinceritate de întâlnirea noastră.

La intrare, m-a întâmpinat cu entuziasm și cu sufletul la vedere, pe fața senină, doamna Gabriela.

Când ajung sus, până se adună lumea, dau o raită printre standurile cu cărți, aranjate pe domenii, în mijlocul etajului. Zăbovesc la volumele despre religii, la cele cu frumoasele noastre povești din copilărie, la standul de călătorii unde mă bucur să-mi amintesc de locuri pe unde am ajuns. La cele istorice, mă opresc la „Legendele Olimpului” a lui Alexandru Mitru, una dintre cele mai iubite cărți ale mele.

Doamna Rodica mă însoțește și îi povestesc despre atracția față de istoria antică, încă din clasa a V-a. Știam legendele pe de rost, cunoșteam toate neamurile Olimpului, dar și zeitățile romane echivalente celor grecești. Așa mi-am amintit de Pompei pe care l-am vizitat anul acesta și care m-a impresionat puternic și unde nici nu am visat, copil fiind, să ajung.

Încep, pe rând, să vină și ceilalți, mai facem loc, mai aducem fotolii, constatând cu bucurie că suntem mai mulți decât ne așteptam.

Rodica, pregătită ca de obicei, ne așteaptă să terminăm cu noutățile și începe recomandările cu „Cerere de prietenie”, scrisă de Laura Marshall, scriitoare de succes la nivel internațional; thriller psihologic bazat pe un secret teribil de la care se dezvoltă tematica impactului rețelelor de socializare, al vinovăției, secrete din trecut, aparențe înșelătoare.

Un alt volum este „Marile petreceri ale românilor”, de Dan-Silviu Boerescu, o analiză a tradițiilor, ospățuri, modul de a se distra al românilor din sec. XIX-XXI. Sunt descrise cârciumioare de altădată, baluri elegante, zaiafeturi și chiar praznice. O lucrare interesantă pentru cultura noastră generală.

La recomandarea unei tinere eleve pasionată de lectură, doamna Rodica a citit și ne recomandă „Ekaterinburg. Ultimele zile ale Romanovilor”, scrisă de Helen Rappaport, o detaliere impresionantă a ultimelor zile și ore, înaintea execuției din noaptea de 16 spre 17 iulie 1918. Autoarea dovedește o documentare minuțioasă, bazată pe jurnale, corespondență, arhive istorice.

„Misterul din pădure” de Matt Wesolowski povestește despre dispariția misterioasă a unui copil de 7 ani, iar un jurnalist stârnește, peste ani, noi secrete.
Urmează o biografie, „Al Bano”, scrisă de Roberto Allegri, pentru iubitorii marelui cântăreț italian, apoi bestsellerul „Cuvinte de înțelepciune pentru fiecare zi” a lui Paul Ferrini – o carte de meditații, sugestii spirituale orientate spre descoperirea de lecții de viață din evenimente de zi cu zi.

Două dicționare ne atrag repede atenția și le răsfoim curioși: „Dicționar de proverbe comentate” și „Dicționar de prenume”.
Iată câteva proverbe culese din toată lumea:

Calul se cată de dinți și omul de părinți. / Capul înțelept ține gura închisă. / Dacă n-ai putere, nu întărâta gâlceava. / Multe greșești, multe înveți. / Răul merge călare și binele pe jos.

Am și cumpărat câteva din cărțile prezentate, ba și altele care ne-au atras atenția.

Îi mulțumim Rodicăi pentru strădania de a ne provoca și întreține dragostea de carte și trecem la Toamna noastră, tema propusă pentru acum.

Lili (Elena), talentată cm o știm, nu putea să nu scrie ceva dedicat, a compus un catren la temă și ne încântă cu spiritul său:

Am mai întinerit cu o toamnă,
iar părul meu cu fire argintii
se asortează așa de bine cu frunzele arămii.
încât mă-ntreb cu oarecare teamă
oare la viitoarea toamnă
va fi la modă același gri?

Mărioara mă sunase cu câteva zile înainte să îmi spună că a pregătit și ea ceva pentru clubul nostru de iubitori ai cărții, iar acum ne citește poezia „Toamnă” de Șt. O Iosif.

Singurul Domn, statornic printre atâtea Doamne, Petru , pasionat și selectiv cititor, a venit cu un volum de poezii ale lui George Coșbuc din care a ales, desigur, Toamna!

Vă amintiți, învățam la română despre simbolism și ce mai citeam Minulescu, îl știam pe de rost, în adolescență?! Cristina a sensibilizat amintiri din tinerețile noastre și ne-a citit „Toamna”:

Am tras sforile toamnei
și am scris, strâmb, pe ușă
inventar
acum,
hai să-mpărțim toamna
și la partaj să luăm
o frunză tu, o frunză eu,
cinci vise tu, cinci vise eu
și tăcerea,
apusul ți-l las ție
ploile le voi lua eu,
iar tu o să ai toate furtunile
stoarse de ultimele picături de vlagă.
cu răsăriturile va fi mai greu.
sigur ne vom târgui ca-n piață.
am să ți le cedez, totuși,
numai ca sa-mi lași mie
nopțile
și toate neîmplinirile mele
de fiecare zi.


Carmen, profesionistă iubitoare de limbă engleză și cultură britanică ne-a pregătit una dintre traducerile Sonetului 73 al lui William Shakespeare, în care poetul compară etapele vieții cu anotimpurile, meditează la trecerea timpului și la frunzele care cad murind:

Te uiți la mine – toamna m-a înfrânt
Puţine frunze, care n-au căzut,
Mai stau pe ramuri tremurând în vânt,
Nu mai sunt păsări, corul a tăcut.

În mine vezi lumina din amurg
Când soarele curând va asfinți,
Iar noaptea care vine cu mult sârg
Ca moartea totul va pecetlui.

În mine vezi lucind un foc mocnit
Pe-a tinereții lui cenușă gri
Ce pare-un pat ce-a fost de el hrănit
Pe care arde până va pieri.

Iubirea îţi va crește când privești,
Dar ce iubești, mai bine părăsești.

O cititoare însetată, Nuți (Ela) ne captivează atenția cu o trecere sintetică prin toamnele scriitorilor ei preferați și ale operelor bine cunoscute, amintindu-ne fragmente cu descrieri de natură și scene care se petrec sau sugerează toamna:
Jane Eyre (Charlotte Bronte); La răscruce de vânturi (Emily Bronte); Crimă și pedeapsă ( Dostoievski); Rămășițelor zilei (Kazuo Ishiguro); Un veac de singurătate și Toamna patriarhului (Gabriel Garcia Marquez); Doamna Bovary (Gustav Flaubert); Ion și Pădurea spânzuraților (Liviu Rebreanu).
Frumos potpuriu literar, inspirată alegere!

În această atmosferă literară se cerea un moment altfel, așa că muzica aleasă de Stela a venit la momentul potrivit: „Frunzele nu cad, dansează”, un vals de toamnă, despre o poveste de iubire care nu îmbătrânește, alei cu tei și castani, tâmple albe, frunze care nu cad, ci dansează. Frumos și foarte potrivit!

Urmează episodul 2!

Cine se aseamănă se adună!Așa că și noi, cei care prețuim aceleași valori și ne simțim bine împreună, ne-am întâlnit din...
13/09/2026

Cine se aseamănă se adună!

Așa că și noi, cei care prețuim aceleași valori și ne simțim bine împreună, ne-am întâlnit din nou, la Casa Carții.
Cercul armoniei era gata pregătit să ne primească, iar doamna Rodica Pricob Puscasu ne aștepta cu teancul de cărți ce avea să mi le recomande spre lectură.

"Hoțul de artă - O poveste adevărată despre pasiune, obsesii periculoase și un delir de hoții monumentale" de Michael Finkel este o poveste despre Stéphane Breitwieser, un tânăr cu alură victoriană și aer de gentleman, cel mai prolific hoț de lucrări de artă al tuturor timpurilor. Eroul nu a furat ca să câștige bani, ci doar ca să elibereze arta care, în viziunea sa, stă închisă în expoziții. Sustragerile se petreceau la lumina zilei, din muzee mai mari sau mai mici, din castele, case memoriale, în timpul programului, cu discreție, în liniște, chiar sub nasul agenților de pază, singur sau ajutat de prietena lui. De obicei, folosea cu îndemânare doar un briceag elvețian, reușind să nu distrugă și să mu lase urme. Acest "pasionat" de artă a reușit să fure opere timp de șase ani. Picturi, obiecte, instrumente, ceasuri, tapiserii, pistoale cu cremene, cărți erau îngrămădite în locuința sa.

Un alt volum, "Sărutul pictat" de Elizabeth Hickey este o ficţiune istorică care descrie relația dintre pictorului Gustav Klimt şi creatoarea de modă Emilie Flöge. Vieţile acestora se intersectează în anul 1886, moment în care tânăra Emilie face cunoștință cu noul ei profesor de desen, un nonconformist, Gustav Klimt.

„Ne vedem în august” al lui Gabriel Garcia Marquez, un roman inedit ce redă povestea unei femei de vârsta mijlocie care are o aventură amoroasă în luna august, când călătorește, ca în fiecare an, pe insula unde este îngropată mama ei.
Romanul este un frumos imn închinat libertății dragostei. Eroina descoperă posibilitatea de a nu fi îngrădită de convenții sociale și familiale, de a se regasi pe sine.

Doamna Rodica ne-a pregătit și o lucrare științifică - "Creierul în era digitală". Un protocol pentru recuperarea atenției, memoriei și somnului fără a renunța la tehnologie scrisă de Prof. univ. dr. Alexandru Vlad Ciurea care oferă un ghid clar, cu scheme vizuale și zece reguli practice pentru protejarea sănătății și longevității creierului.

„Amintirile lui George Enescu” (Les Souvenirs de Georges Enesco) este o carte biografică unică, apărută în urma unor discuții purtate în 1954 la Radiodifuziunea Franceză între marele compozitor român și criticul muzical francez Bernard Gavoty.

O altă lucrare supusă atenției noastre este „Jocul vieții și cm să-l jucăm” de Florence Scovel Shinn care ne spune:
"Multă lume consideră viața o luptă, dar ea nu este o luptă, ci un joc. Însă unul care nu poate fi jucat cu succes fără cunoașterea legii spirituale. [...]
Pentru a juca cu succes jocul vieţii, trebuie să ne antrenăm facultatea de a ne imagina. Un om cu această abilitate, antrenat să îşi imagineze doar binele, va atrage în viața sa „toate dreptele dorințe ale inimii“ – sănătate, bogăție, iubire, prieteni, expresia perfectă a sinelui, idealurile cele mai înalte.“

"Rămas-bun, Gabo și Mercedes", este un roman scris de García Márquez în care geniul creator al autorului se transformă în protagonist prin revelarea unor amintiri care descriu un portret complex al familiei care se confruntă cu iremediabila și definitiva pierdere a celui drag.

În zilele noastre, când uneori ne simțim pierduți sau izolați, cartea „Dumnezeu și singurătatea” de părintele Haralambos Papadopoulos vine ca o rază de lumină.
Ne trecem de la unul la altul cărțile prezentate, cei interesați merg să achite vreun volum care le-a atras atenția în mod special.
Răsfoind filele cărților, observăm dezamăgiți că unele au textul scris cu caractere foarte mici care amintesc de prospectele de la medicamente, contracte, instrucțiuni și alte "scrieri" importante...

Îi mulțumim doamnei Rodica pentru dăruirea cu care ne încântă și ne provoacă, în același timp, de fiecare dată cu o ofertă foarte atrăgătoare prin opera în sine, dar și prin modul în care dumneaei ne face adevărate recenzii.

În semn de prețuire, Mariana Ignătescu îi oferă doamnei Rodica un frumos buchet de flori!

Deoarece de Ziua Limbii Române eram încă împrăștiați care pe unde avea treburi sau vacanțe, ne-am propus pentru întâlnire tema "Limba noastră, cea de toate zilele".

Stimulați de Elena, Petru și cu mine, Angela, povestim despre sărbătorirea limbii române la Săveni, Botoșani, unde am participat în calitate membri ai Cenaclului IA'ȘI SCRIE și Asociației Umoriștilor "Al. O. Teodoreanu - Păstorel" din Iași, parteneri ai evenimentului. În amfiteatrul Liceului Teoretic “Dr. Mihai Ciucă” din Săveni s-au adunat scriitori cunoscuți care au citit, recitat din propriile creații literare, poezii, proză, epigrame, satire, iar cant-autori au susținut scurte recitaluri de muzică folk și rock.

"Limba noastră e o comoară..." ce merită prețuirea și respectul nostru, al tuturor românilor.

Îmi pregătisem câteva considerații generale despre limba română, așa că am amintit de graiuri și dialecte, de răspândirea lor, despre statisticile care spun că 90% dintre vorbitori ori nu cunosc, ori folosesc greșit o serie de termeni ai limbii române. Și pentru că peste tot, prin oraș, pe clădiri sunt firme mari cu denumiri ne-românești, am adus vorba despre aceste "transplanturi", unele fixate prea bine în vocabularul nostru curent.

Fiecare dintre noi și-a pregătit intervenții cu caracter literar sau lingvistic, iar prima este Elena Maxim (Lili) care ne cere să ne spunem, pe rând, numele:

Ana, Elena, Maria, Angela, Petru, Cristina, Georgeta, Mariana, Carmen, Elena, Ridica, Gabriela... și continuă Lili:

"Cât de frumos sună numele noastre în limba mea!
Nu pentru că alte rostiri nu ar fi frumoase,
ci pentru că ești format să le auzi și să le simți în limba ta.
Cum altfel ai putea să spui mi-e dor de tine, decât în limba ta?
Ne simte când ni-i greu și când ni-i bine,
și poți să plângi sau poți să râzi în limba ta.
De aceea spun să aveți grijă
și s-o păstrați cu drag și dor.
Că de va fi ca să ne pierdem,
prin ea ne-om recunoaște ca popor."

Ce frumos, nu!?

La Săveni am fost invitată și eu la microfon și am citit câteva versuri pe care le-am scris special pentru limba română:

"Pe limba mea
Mi-e frig, mi-e cald, mi-e bine!
Râd printre lacrimi și prin vine
Îmi trece raza primei luminițe,
Aud șoptirea întâiei vorbulițe.

E limba mamei, cea română!
Mă umple dorul și mă simt stăpână
Pe vorba asta și pe scrisul ei cu aur,
O-mbrățișez, îi pun cununi de laur.

Ce mică sunt 'n-al limbii univers!,
În scrisul Neacșului neșters
De-atâtea veacuri românești și-atâtea mame
Ce-au legănat copii prin foc și foame!

Mi-e cald, mi-e frig, mă bucur și mă plâng!
În vârf de pană și în glasuri strâng
Cuvinte, vorbe, doruri, împliniri
Din poezii, povești și din doiniri.

E românească limba mea, din mamă,
Din buni-stră-buni, bunici și din stră-moși
Tot cea română fi-va peste vremuri
În scris și-n vorbă de copii frumoși!

Mă bucur și mă rog și mă închin
Păstrează-mi, Doamne, româneasca limbă
Ce mi-o auzi, din suflet de creștin,
În casa mea ori în a Ta, la slujbă."

Elena Ela Oanea (Nuți) care scrie și ea, ba a primit și premii peste ani, ne citește:

"Cutia de scrisori de pe strada mea nu era un obiect oarecare.
Ea înflorea albastru cu fiecare scrisoare primită de la tine.
Trecătorii mergeau grăbiți fără să știe că acolo, la colțul străzii
Stătea ascunsă o nesfârșită primăvară
Încremenită în nuanța de albastru a ochilor tăi.
Vremea scrisorilor a trecut demult și cutia de la colțul străzii
A rămas, pentru o vreme, santinela mută a timpului nostru.
Azi cutia nu mai este.
In locul ei a rămas un gol sub formă de inimă.
Azi nici tu nu mai ești și povestea noastră s-a mutat departe...,
Acolo unde scrisorile nu se mai scriu cu cerneală."

S-a lăsat liniște...

Ca să ne revenim, Cristina Spirescu, jucăușă, ne pune să facem exerciții de dicție! Le știm din copilărie, pe unele:

"Fofiţă fondofirliţă, forofifo - fenderliţă şi fifoi fondofirloi, forofifo fenderloi.

Un cocostarc s-a dus la descocostârcărie,
Unde se descocostârcăreau și alți cocostârci nedescocostârcăriți,
Ca să se descocostârcărească de cocostârcăria lui.

Rege Pa-ra-ga-ra-fa-ra-mus, când te vei de-zo-ri-gi-na-li-za? Mă voi dezoriginaliza când cel mai original dintre originali se va dezoriginaliza. Dar, cm cel mai original dintre originali nu se va dezoriginaliza, nici regele Paragarafaramus nu se va dezoriginaliza."
..și cea cu capra care taie piatra și altele de ni s-a încâlcit de tot, limba-n gură!

Dacă tot veni vorba de englezisme, Carmen Nicuțariu ne citește o altfel de odă scrisă limbii române de Maria Butuc-Brigai:

"Limba noastră cea română, limbă vie, strămoșească,
Nu mai este ca-n poeme, e englezo-românească.
Nu avem un ,,loc de muncă", ci la ,,job" plecăm în grabă,
Și ,,afacerile" toate sunt doar ,,businessuri" (cu șpagă).
Un ,,sfârșit de săptămână" e un ,,weekend" plin de har,
Nu prea ,,cumpărăm" de toate, ci le ,,shoppinguim" iar.
Nu mai facem deloc ,,schițe", toate ,,drafturi" au ajuns,
Nu avem nici ,,scopuri", ,,ținte", ,,target" mai frumos e spus.
,,Știrea de ultimă oră" e un ,,breaking news" concret,
E un ,,trend", și nu-i ,,tendință", de mult nu mai e secret.
Toți cei care par ,,penibili" și ,,ridicoli" sunt doar ,,cringe",
,,Loser" este ,,cel ce pierde", ,,un ratat", ,,înfrânt" de frici.
,,Pasiuni" și ,,ocupații" toate-s ,,hobbyuri" deja,
,,Formatorii de opinii" toți sunt ,,influenceri", da.
Un ,,share" ține locul bine de-o ,,distribuire" și
,,O ședință", ,,întâlnire" este ,,meeting" orice-ar fi.
Peste tot, când te-ai întoarce, îl auzi doar pe ,,ok",
Când ,,ne-am înțeles " poți spune, ,,bine", ,,sigur", ce mai vrei?
Un ,,deadline" e mai romantic, ,,termen limită"-i posac,
Să te crezi inteligentul, trebuie s-ajungi un ,,smart".
Nu mai sunt nici ,,sarcini" clare, toate- s ,,taskuri", orice-ar fi,
,,Mărcile"-s de modă veche, ,,brandurile"- s și mai și.
,,Antrenorul" e un ,,trainer" care zi de zi la ,,gym"
Ostenește și ne-nvață ,,fitnessul" să-l răspândim.
,,Magazinele" de-alături, nu mai sunt ce-au fost odată,
Toate-s ,,marketuri" de-a dreptul, nu-s de vremea demodată.
Și așa pe zi ce trece, neamule, uitat-ai oare,
Să vorbești în a ta limbă, asta nu-i decât trădare?!
Pui în tolba de vorbire tot ce e la nimereală,
Ba română, ba engleză, de parcă n-ai fost la școală.
Zac cuvintele și-așteaptă, rătăcite prin sertare,
Noi la altele străine, apelăm fără 'ncetare.
Și așa, luați de valuri, limba noastră cea română
A ajuns struțocămilă dintr-o unică stăpână."

E, cumva, de-a râsu’-plânsu’, dar asta este realitatea! Și, ca să ne amintim și de orele de limba engleză din școală:

Peter Piper picked a pack of pickled peppers
A pack of pickled peppers Peter Piper picked.
If Peter Piper picked a pack of pickled peppers
Where’s the pack of pickled peppers Peter Piper picked?

Desigur, ne-a uimit și dicția și viteza recitării!
Inspirată, Carmen ne propune, apoi, un text încurajator care circulă pe net:

>

Iată cm întâlnirile noastre sunt nu numai un prilej de a împărtăși aceleași valori, ci și o modalitate de a ne întreține spiritul tânăr, dinamic, creativ.

O minte ageră se întreține și cu jocuri logice, așa că Maria Rosu ne-a pregătit câteva „teme”, exerciții de logică și matematică distractivă, așa cm îi este obiceiul.

1. Cică, un bunic are 12 nepoți și 12 mere într-un coș. Dă fiecărui nepot câte un măr și îi rămâne un măr în coș. Cât a primit fiecare nepot?
2. Un tip fură dintr-un magazin 100 lei. Revine și cere un produs care costă 70 lei. Dă suta sustrasă și primește rest 30 lei. Ce sumă a pierdut magazinul?
La fiecare exercițiu se produce o furtună a creierelor, un brainstorming, adică! Ne dăm soluții, ne contrazicem, Maria se miră, se amuză, ne face precizări, Petru, ca de obicei, despică firu-n șapte, ce mai, care mai de care cu idei și rezolvări!
Ne mirăm, ne lăudăm, ne înciudăm că am ghicit, că n-am auzit totul, că a spus prea încet, că „dacă și cu parcă”!
De fiecare dată, jocurile aduse de Maria ne dinamizează și ne provoacă să fim atenți, să căutăm, să găsim, să ne manifestăm!

Mulțumim din nou doamnelor și Gabriela Boțan pentru atractivele prezentări de carte și pentru ospitalitate!

Mulțumiri conducerii Librăriilor Alexandria – Casa Cărții, Suceava pentru susținerea reușitei acestui parteneriat!

Pentru că vacanța a trecut și ne pregătim să începem un nou sezon, la terminarea acestei întâlniri, amintesc de programul pe care le-am gândit cu Luiza Butnariu și Lili Maxim pentru următoarele săptămâni și ne despărțim, unii rămân să cumpere o carte, alții fug să ia nepoții de la școală, cu gândul la întâlnirea de săptămâna viitoare.

De fiecare dată când „cronicăresc” după ultima noastră întâlnire, mi se umple sufletul de o bucurie și o încântare cu totul deosebite! Asta pentru că oamenii aceștia cu care mă adun sunt atât de buni, de darnici și călduroși, încât nu pot, indiferent de ce preocupări sau stare de spirit am, să nu mă umplu de bucurie și de dorința de a-i reîntâlni!
Ceea ce vă doresc și vouă!

Angela Nesteriuc

E a doua zi de joi din august, așadar e Casa Cărții!S-a mai răcorit un pic, seara și dimineața e chiar rece, nori grămad...
14/08/2026

E a doua zi de joi din august, așadar e Casa Cărții!

S-a mai răcorit un pic, seara și dimineața e chiar rece, nori grămadă, albi, strălucitori, ziși Cumulus, decorează cerul cu ciudate forme, dar picăturile dinăuntrul lor nu cad în ploaia mult trebuincioasă.

Ultimele săptămâni, de pe la sfârșitul lui iunie, au fost toride, am stat ascunși ori am plecat care pe unde a dorit să-și petreacă vacanțe.
Mulți călătoresc încă, alții s-au mutat la țară unde aerul e mai suportabil.

Cei care au revenit de pe drumuri, gări, aeroporturi și au avut poftă de o atmosferă diferită s-au înscris în cercul armoniei de la Casa Cărții.
Unii dintre noi nu ne-am mai văzut de multă vreme și ne bucurăm de revedere, schimbăm câteva noutăți despre ce am mai făcut, pe unde am mai fost, în timp ce alții se văd urcând treptele salutând cu fețele luminate de surâsuri prietenești.

În colțul cu rafturile pline de cărți, cercul nostru literar, punctat cu scaune și măsuțe albe, ne așteaptă. Pe una din măsuțe, frumos stivuite, câteva volume din librărie sunt gata de prezentare.
Doamna Rodica Pricop Pușcașu, cu teancul de cărți în față, gata de treabă, ne privește și ne spune cm savurează, de fiecare dată, atmosfera veselă și consistentă când povestim ori citim epigrame umoristice.

Noi încă sporovăim și uitându-mă la ceas, constat că deja depășisem ora stabilită. Așa că prezint repede ce ne-am propus și o invit pe Rodica să ne prezinte volumele.

Ne place cm descrie dumneaei, frumos și sintetic, fiecare carte, fiecare autor, cm ne stârnește curiozitatea sau ne actualizează trecute lecturi din scriitori cunoscuți!

Prima este o autobiografie a lui Anthony Hopkins, apoi "Monsieur Karenin" a lui Vesna Goldsworthy, un roman tulburător, pe larg și provocator descris de doamna Rodica.
„Goldsworthy are o scriitură elegantă și e o maestră în crearea atmosferei. Procedeul ei ficțiune-în-interiorul-ficțiunii este inteligent și captivant.” (The Times).

Urmează două cărți cu aură psihologică "Instinctele turmei pe timp de pace și de război" a lui Wilfred Trotter, autor bine cunoscut celor de specialitate și "Psihologia mulțimilor" a lui Gustave Le Bon. Interesante lucrări care, și pentru cei neavizați, pot ajuta la înțelegerea unor fapte și evenimente umane.

De fiecare dată, d-na Pricop Pușcașu ne face recomandări din domenii diverse.
Cu sau fără referiri religioase ori psihologice, titlurile "Se poate ierta totul" (Olivier Clerc) și "Fericirea trăiește în spații mici" (Dominique Loreau) se pot include în colecția de lecturi pe tema iubirii, iertării, singurătății, fericirii.

Vinul, de la băutură banală până la aliment ori elixir, a provocat mereu discuții, controverse. Cartea "Curioasa lume a vinului" de Richard Vine conține povești scurte, istorii fascinante, legende și personaje pline de culoare din universul vinului, povești sclipitoare despre locuri celebre, știință, fantezie și tradiții legate de această băutură.

Prezentarea s-a încheiat cu trei volume biografice: Gheorghe Dinică, Dem Rădulescu și Mădălina Manole, pentru cei interesați de viața acestora.

Mulțumim, doamna Rodica, pentru frumoasele și atractivele dumneavoastră prezentări!

Acum ceva vreme, Luiza Butnariu ne spusese că urmează un curs online de Kabbalah (Cabala). Desigur, am rămas surprinși, dar răspunsul este în formarea ei profesională. Dă câteva detalii despre curs, răspunde nedumeririlor noastre și ne spune despre „punctul din inimă”, dorința spirituală care se trezește în interiorul nostru, caută sensul vieții de zi cu zi, punct care ne îndreaptă spre o conexiune reală cu Creatorul.
Cursul respectiv oferă și suporturi scrise cm sunt "Punctul din inimă - Sursa de Plăcere pentru Sufletul meu" și "Atingerea lumilor spirituale" (Michael Laitman).

Elena (Nuți) Oanea, o cititoare pasionată de autori și titluri noi, mai puțin cunoscute, ne povestește cm își trece cărțile cu fiicele sale, de la una la alta, și cm își împărtășesc impresii despre lecturi. Ne arată și ne descrie două volume, scrise de autoarea rusă Guzel Iahina, care au impresionat-o în mod deosebit și pe care ni le recomandă: "Zuleiha deschide ochii" și "Copiii de pe Volga".

Prima este un roman de debut cutremurător care spune povestea unei femei tătare deportate în Siberia în anii 1930. Este o carte dură și fascinantă despre supraviețuire, transformare interioară și libertate regăsită în cele mai negre condiții ale gulagului sovietic.

În cealaltă acțiunea se desfășoară în perioada interbelică, pe malurile Volgăi și urmărește viața lui Jakob Bach, un profesor german de pe Volga, și destinul fiicei sale într-o Rusie sovietică marcată de schimbări dramatice. Nuți a descris cu talent și elocvență cele două cărți, o așteaptă pe a treia de aceeași autoare.

Un cititor pasionat de scrierile prof. Dumitru Constantin -Dulcan, Petru Nesteriuc ne citește și comentează câteva fragmente din ultima sa lectură - "Cartea înțelepciunii - De la cunoașterea științifică la revelația spirituală" - o prezentare "pasională" cm a remarcat Luiza. Au urmat discuții pe tema autorului și a scrierilor sale, discuții care argumentează diversitatea opiniilor celor care cunosc domeniul abordat de prof. Constantin-Dulcan.

Cum îi este obiceiul, Maria Roșu ne-a propus câteva probleme de perspicacitate la care ne-am concentrat și atenția și istețimea, asta după ce ne-a dat de soluționat și argumentat o temă de criminalistică à la Agatha Christie.
Vă imaginați ce discuții s-au stârnit!
Oricum, toate erau simple jocuri de atenție și gândire, plăcute și distractive!

Marioara Apetrei, abia sosită dintr-o călătorie "de nevoie", ne-a spus doar pe scurt ce-a mai făcut și cm totul e așa cm trebuie să fie.

Pasionată de lectura online și de e-books, la fel cm și de limba engleză, Carmen Nicuțariu se integrează cu bine în actualitatea tehnologică. Preferă lecturi ușoare, originale în engleză, thrilere, călătorii, documentare, iar Mariana Ignătescu recunoaște că citește mai puțin, din cauza vederii.

Întâlnirea noastră dedicată lecturii și literaturii se încheie cu un moment poetic din volumele Danielei Gumann (Templul timpului scris), Iuliei Ralia Raclaru (O lampă solitară), "Scrisoare către cititor" din volumul de poezii "Destin întors" al Luminiței Raveica Țăran și cu versuri din "Sâmburi de măr" și "Buzunarul unui șpilhozen" ale Anicăi Andrei-Fraschini.

Cu plăcerea de a citi și a fi împreună în atmosfera primitoare a librăriei Casa Cărții, ne-am luat rămas bun și ne-am promis o nouă întâlnire de vacanță, săptămâna viitoare.

Mulțumim doamnelor Gabriela Boțan și Rodica Pricop-Pușcașu de la Librăriile Alexandria "Casa Cărții" pentru ospitalitate, susținere și încurajare!

Mulțumim și celor care intră pe această pagină a Asociației Seniorilor Bucovineni, citesc poveștile noastre și lasă comentarii!

Angela Nesteriuc

Address

Suceava

Telephone

+40747851406

Website

Alerts

Be the first to know and let us send you an email when Asociația Seniorilor Bucovineni posts news and promotions. Your email address will not be used for any other purpose, and you can unsubscribe at any time.

Shortcuts

Share