10/10/2026
Casa Cărţii Suceava
Episodul 2
A venit momentul să amintesc de excursia noastră de săptămâna trecută, pe un itinerar de multă vreme dorit și, vorba lui dom’ Petro „i-a venit rândul”!
Am avut un traseu „aristocratic” cu cinci obiective importante, un mic circuit care a cuprins: Casa Memorială „Vasile Alecsandri” de la Mircești, Castelul Sturdza de la Miclăușeni, Palatul „Alexandru Ioan Cuza” de la Ruginoasa, Muzeul de Istorie si Arheologie Cucuteni, Muzeul Viei și Vinului din Hârlău.
Ce zi frumoasă am avut! Toate cele cinci obiective pe care ni le-am propus au meritat din plin atenția noastră!
Ne-am bucurat să constatăm că la Mircești s-a mai renovat, arată mai bine. Castelul de la Miclăușeni, remarcabil prin arhitectura sa neogotică, redeschis nu demult, ne-a oferit armonie, bun gust, naturalețe și discretă eleganță. Blazoanele, stemele și emblemele sunt doar câteva dintre atracțiile artistice ale interioarelor și fațadei.
Deviza familiei Sturdza „Frumusețea strălucește pretutindeni” este inscripționată în limba latină pe toate fațadele castelului, o expresie grăitoare pentru atmosfera „Belle Epoque” care domnea aici în anii dinaintea izbucnirii marilor războaie. Au trecut pe acolo, la seratele culturale din saloanele elegante, Regele Carol I, Mihail Kogălniceanu, George Enescu, Nicolae Iorga.
La ieșire, Petru și cu mine am dansat pe valsul lui Eugen Doga, „Gramofon” sau „Valsul Iubirii” pe care ni l-a dăruit ghida.
Nu departe, Palatul de la Ruginoasa, fostă reședință de vară a domnului Unirii Principatelor, a fost remodelat și reamenajat de curând, arată foarte frumos, bine întreținut. Și acesta a fost proprietate a familiei Sturdza care cumpărase moșia de la Ruginoasa. Am vizitat Palatul, ne-am plimbat prin parc, am intrat și în biserica alăturată. Totul ne-a impresionat și datorită ghidei, bună cunoscătoare, de toată lauda.
Un alt loc impresionant este Muzeul de la Cucuteni, unde un tânăr ne-a prezentat și îndrumat vizita. Arheologii au descoperit acolo unul dintre mormintele tumulare princiare geto-dacice din sec. IV Î.Hr. Traseul circular permite, mai ales de la etaj, o vizualizare a construcției cu detalii impresionante.
Ei, și dacă tot eram în zonă, nu puteam trece fără să intrăm la Muzeul Viei și Vinului din Hârlău, singurul muzeu viticol din Moldova. Domnul ghid, cu chip luminos și primitor, ne-a plimbat prin toate tradițiile momentelor importante din viața omului – nașterea, căsătoria, moartea – evenimente unde vinul este unul din principalele personaje. Multe exponate originale, costume populare, instrumente și dispozitive, prese fel de fel, obiceiuri. O încântare este acest muzeu!
În apropiere sunt cramele de la Cotnari unde nu am intrat, dar am mers la magazinele de vinuri din zonă, am degustat și cumpărat pe alese.
De ce am pomenit de această excursie? Nu numai pentru că a fost frumoasă, ci și pentru că Luiza a cumpărat de la Miclăușeni o carte deosebită: „Aristocrația. O poveste despre putere și lux în istoria modernă”.
Înainte de a începe, Luiza ne-a dat fiecăruia din cei care am fost la Miclăușeni câte un post it. Pe fiecare era scris un nume nobiliar, așa cm se poate vedea în foto de mai jos.
Luiza a început să citească volumul, nu l-a terminat, dar a dorit să ne povestească și nouă. Din ce a parcurs ne spune că autoarea a cercetat și analizat rolul aristocrației în perioada modernă și se concentrează pe confruntarea dintre două concepte: principiile egalitarismului și rolul elitelor în modelarea societății.
Lucrarea prezintă mituri, clișee, urmărește aristocrațiile din țările nordice, Imperiul Austro-Ungar, Franţa, Italia, Spania, Marea Britanie, Germania și Rusia. Jocul cu post it -urile a ținut loc de pălăriile pe care ea și le dorea să le purtăm, dar nu le aveam!
În context cu aristocrația, Geta (Georgeta) ne prezintă o poveste despre aparențe: „Eleganța ariciului” de Muriel Barbery – în care personajul principal, o portăreasă, ascunde, sub masca unei femei simple, ursuze, o vastă cultură, o pasiune pentru artă, filosofie, autoarea asemănând-o cu un arici delicat pe sub pielea ghimpoasă. Câte astfel de personaje nu sunt în jurul nostru, nu?!
Maria, care de obicei ne pune la rezolvat probleme de matematică sau logică distractive, a venit cu o poveste foarte veche, romanul „Bruta” de Guy des Cars, premiat de Academia Franceză. Descriind acțiunea, cu lux de amănunte, Maria urmărea, de fapt, să ne ducă la logica rezolvării cazului respectiv, iar noi, ascultând-o, aproape că am recitit cartea!
Am rămas la urmă și am ales, din caietul meu de lucru, una din cele scrise de mine „Toamnele mele”:
Câte flori au înflorit?
Dar frunze câte-au gălbenit?
Ce bucurii m-au petrecut
și ce tristeți m-au răzbătut?
Și Lună Plină câte-u fost?
Dar zile-n soare luminos?
Ori nopți cu stele prin străini?
Prin bogății și împliniri
cum am răzbit fără să știi?
Fără să știu, ai cotropit
gânduri ascunse și-ai trăit
acolo-n tinele tău aprig,
încrâncenat și blând, poetic...
E iarnă acum.
Toamnele mele
mi-au scrijelit destin pe stele.
Și câte altele de-atunci
au zgâriat riduri adânci...
Riduri de bine și de greu,
riduri de nostalgii cețoase
Adânce riduri împletite
de munci, strădanii norocoase.
Și încă o iarnă a venit...
Eu strig, mă-ntorc la vremi trecute.
Câte-am uitat, atât de multe!
E înc-o iarnă, dar numai toamna
mi-a scris destin și îmi dau seama
că toate-ncep la mine, toamna.
Îmi zbat simțirea și normalul,
Unde mă aflu, în ce viață?
În ce destin legat c-o ață?
Trăind eu în apropierea unui conflict prevăzut demult, dar izbucnit într-o zi când eram pe un vas de croazieră, prin țările calde, și vedeam la BBC cm cohorte de refugiați treceau granița pe la Siret, am scris o proză scurtă, cutremurată de realitatea cruntă în care sunt nevoiți unii oameni să reziste, dacă au norocul să reziste:
”Văd de-afară, dinăuntru, ființa mea plină, îndârjită, superficială. Frig și poc-poc.
Arunc o jachetă ușoară peste umerii încă drepți. Îi simt, poartă o vânzoleală războinică.
Nimic din lumea mea nu se leagă. Ies. Undeva, poc-poc.
Din afară de dinăuntru, răzbate un contrast apăsător de alb, pătat cu fum de vâlvătăi.
News! News! Breaking News!
Da, și?!
Babe rătăcite topesc albul mieilor, aici, sub nori plumburii, acolo.
Mirosul necunoscut stăruie sub ozonul cămășilor cu ger la cusături.
Atâția bezmetici fără țintă! Putere divină! Câtă?
Îmi apăs tălpile pe trotuar, vioi și umed, să mă adun.
Inerția mă leagănă decadent în sclipitoarea bălăceală îndepărtată de strânsura din punga de plastic.
Vina averii din rucsac...
СЛОВА, Palabras, Spoken, Paroles!
Da, și?!
Prelungită trândăveală. Dementa culpabilitate tronează greu pe umerii cohortelor de pungi și rucsacuri. Nicovale pe cefe aburinde de frig. Pas cu pas, tot mai înfipt în albul murdar al mieilor mânați de Babe rătăcite, țărâna învelește totul, la un loc.
Poc-poc!
Da, și?!"
Se lasă liniște. O voce spune: „Da, și?”
Da, noi suntem bine, ne bucurăm de aparențele clipei și mai ales că reușim să ne vedem, să fim împreună, să ne împărtășim unele și altele.
Întâlnirile de la Casa Cărții sunt altfel decât celelalte, ne descoperim unii pe alții, cu pasiuni, talente, căpătăm încrederea de a comunica prin intermedierea unei cărți, unei poezii, unei povestiri care ne-a impresionat.
Știți ce e frumos în grupul nostru? Nu ne plictisim, de fiecare dată e ceva nou care ne pune în valoare, ne provoacă, ne face să dorim să ne revedem și să petrecem consistent, un timp împreună!
Să fie!
Încheiem cu organizarea următoarelor întâlniri, excursii, agape, planuri pentru perioada care vine.
Săptămâna viitoare, „alte glasuri, alte încăperi”!
Mulțumirile noastre doamnelor Rodica Pricop Pușcașu și Gabriela Boțan pentru frumoasele recomandări de lectură și pentru ospitalitate!
Mulțumim, din nou, Librăriilor Alexandria – Casa Cărții pentru acest frumos parteneriat!