03/08/2026
Iar voi scrie mult, sper sa aveți răbdarea sa cititi pana la sfârșit.
Am primit la un moment dat un mesaj si o poza de la o d-ra educatoare, care îmi spunea ca dincolo de Vașcău, este o bunicuta care își creste singura cei 6 nepoti.
Am început sa întreb în dreapta și stânga, dar toate informațiile care îmi veneau ( inclusiv de la primăria Vașcău) erau ca familia este bine, au venituri bune, nu au nevoie de nimic. Asa că....mi-am îndreptat atenția spre alte cazuri sociale.
Este ultima data cand mai fac greseala asta!!!
Azi, vorbind cu membrii din Asociația Îngerii din Noi am hotărât sa pornim ediția 1 din programul/ proiectul ,, Adopta un copil și trimite-l la scoala". Prin care echipam un copil cu ghiozdan, rechizite, trening, adidasi.
Asa mi-am adus aminte de cei 6 copii.
Am luat legătura cu prietena mea Felicia Anton , ne-am urcat în mașină și am pornit la drum. A durat ceva pana am ajuns la casa din deal. Ne-am oprit și pe la cunoștințe, am cerut informații legate de familie și de drumul pana acolo. Doar lucruri de bine despre cei 6 copii.
Am urcat un deal, am coborât o vale, s-a terminat asfaltul, am luat-o pe un drum prin pădure, și iar am ajuns în vârful dealului, unde trona singură o casa alba, iar afara se jucau 6 copii și 3 câini.
Va prezint copiii Munteanu! 3 fete și 3 băieți
De la stânga la dreapta:
Beatrice 8 ani...sus
Rareș 5 ani....jos
Ioana 11 ani...sus
Denisa 7 ani
Andrei 9 ani
Eduard 6 ani
Ne-au primit cu bratele deschise, de parca ne cunoșteam de o viata. Bunica ne-a oferit scaune, foarte amabila, toată numai zâmbet, și ne-a povestit...
Mama copiilor este plecata in Italia, impreuna cu tatăl lor. Nu i-a mai vizitat de 2 ani și foarte rar da câte un telefon.
La un moment dat, copiii au fost luați de la mamă de Protecția Copilului și dați în plasament. Au fost împărțiți câte 2 copii la 3 familii. Bunica nici nu a fost întrebata dacă vrea sa ii crească dânsa. Când a aflat bunica, imediat a pornit demersurile ca să primească ea copiii. Un an de zile s-a zbătut ca să ii obțină. Ea fiind văduvă de mulți ani, a fost nevoita chiar sa se și casatoreasca cu domnul care o curta, ca să poată obține copiii. Noaptea mintii!!!
ANDREI are 9 ani, dar intra abia în clasa a 2a. Pt ca acolo unde a fost în plasament ba a mers, ba nu a mers la școală. Asa ca, bunica a hotărât sa o ia de la început cu fiecare. Când stai de vorba cu el, ai senzația ca el este cel mai mare. Știe ce mărime poarta fiecare dintre ei la picior, care are ghiozdan rupt, și ce probleme au fiecare. M-a dat gata cu o fraza :,, Eu am în pod un ghiozdan care mai de mult îmi era mare. Acum cred ca îmi este bun. Dacă ii puteți ajuta pe ceilalți, eu ma descurc, va mulțumesc frumos!". Ma uitam la el și nu știam dacă sa îl iau în brate sau sa îl bat pe umăr cu admirație.
IOANA este inteligenta familiei. Cu ea am stat de vorba cel mai mult, ea m-a pus în tema cu tot. Ii place foarte mult școala, dar are nevoie de un ghiozdan nou pt ca al ei este cel mai greu și s-a rupt. Scrie povesti! Mi-a dat chiar si caietul sa ii citesc poveștile, sa ii spun ce părere am. Parca vorbeam cu în om matur! ,, As vrea sa va invit în casa, sa va arat casa, dar nu putem. Construim o bucătărie în prelungirea casei și acum totul este un haos și dezordine mare. Toate lucrurile sunt claie peste grămadă, și noi dormim mai înghesuiți. Va rog sa nu va supărați!". Copil de 11 ani.....
Despre ea am sa fac o postare separată.
RAREȘ este mezinul. O minunăție de copil, parca este scos din poveștile lui Creanga. Nu sta o clipă, are tot timpul idei noi și are o fățucă toată numai zâmbet. Imposibil sa nu îl iubești!
EDUARD este cel care a rămas în sufletul meu, chiar dacă nu am schimbat nici o vorba cu el. Nu pt ca am aflat ca este născut în aceasi zi cu mine. Ci pt ca...la plecare, când ne-am luat rămas bun, a venit la mine, m-a strans în brate cu o forță de care nu credeam ca este capabil un copil de 6 ani și mi-a șoptit la ureche cu o voce gâtuita de lacrimi : ,, sa mai vii la mine". Nu se mai dezlipea de mine iar eu nu aveam curaj sa ma dezlipesc de el. Stăteam amândoi îmbrățișați ca și cm ne-am fi luat rămas bun pe viata și mie îmi curgeau lacrimile pe față.
BEATRICE stat pe lângă Ioana și a fost atenta la toată discutia. Mi-a arătat ca are un dinților care se mișcă și o doare. Am vrut sa ii spun de Zâna Maseluta, dar am preferat sa tac...nu știam dacă știe de ea!
DENISA este cea tăcută. Tocmai primise un cart ( cred ca asa ii spune) și era prea preocupata sa îl conducă.
Copii cuminți, harnici, care nu ies din vorba bunicii și ce este mai important, cărora le place școala. Nici nu concep sa lipsească! Nu a mai fost nevoie de absolut nimic care sa ne convingă ca acești copii trebuiesc ajutati și acum, și pe viitor. Ar fi păcat sa se piardă pe drum!
La finalul postării am sa las toate datele despre fiecare copil.
Asa ca...dacă doriți sa ne ajutati sa ii ajutam, o puteți face:
- prin ,, adoptarea" unui copil și ii cumpărați cele necesare
- prin donarea de ghiozdan, rechizite, treninguri, adidași , ce și cât doriți.
- prin donație cash la mine la cabinet. Va stau la dispoziție pe messenger.
- prin donație în contul Asociației noastre
Asociatia Ingerii din Noi
RO70BTRLRONCRT0CP3140001
Cu mențiunea obligatorie......RECHIZITE
1. IOANA , 11 ani, cls a5a
Mărimea 37 adidasi
2. ANDREI, 9ani, cla a2a
Mărimea 37 adidași
3. BEATRICE, 8 ani, cls a2a
Mărimea 33 adidași
4. DENISA , 7 ani, cls 1a
Mărimea 30 adidași
5 Eduard, 6 ani, cls pregătitoare
Mărimea 30 adidași
6. RAREȘ , 5 ani, grupa mare
Mărimea 29 adidași
Pe lângă aceștia, mai avem și alți copii, dar voi face o alta postare. Azi....despre copiii Munteanu.
