12/08/2026
”Ceara din urechi: între mit și adevăr
Aproape toată lumea crede că ceara din urechi (cerumenul) e murdărie — un semn că nu te-ai spălat bine. Fals.
Cerumenul este produs prin combinarea secrețiilor a două tipuri de glande localizate în pielea care căptușește treimea externă a canalului auditiv extern:
- Glandele ceruminoase – sunt glande sudoripare apocrine modificate. Ele secreta un lichid lăptos, care se închide la culoare în contact cu aerul,
- Glandele sebacee – secreta sebum (substanțe lipidice/grase) care ajută la lubrifierea canalului.
Cum se formează cerumenul?
Cerumenul nu este format doar din secreția pură a acestor glande, ci dintr-un amestec de:
- Secreție ceruminoasă și sebum,
- Celule epiteliale moarte (keratină) descuamate prin procesul natural de auto-curățare a canalului,
- Fire de păr fine și particule microscopice de praf.
Acest amestec are un rol protector esențial: creează o barieră hidrofobă (care împiedică contactul apei care pătrunde în ureche cu pielea acesteia), menține un pH ușor acid (ceea ce inhibă dezvoltarea bacteriilor și a fungilor) și prinde impuritățile înainte ca acestea să ajungă la nivelul membranei timpanice.
Urechea nu are nevoie să fie „curățată": canalul se autocurăță. Pielea care îl căptușește migrează încet spre exterior, ca o bandă rulantă, împinsă mai departe de mișcările maxilarului când mesteci și vorbești. Ceara veche iese singură.
De aceea cele două „soluții" populare fac rău, nu bine:
❌ Bețișoarele. Nu scot ceara — o împing mai adânc și creează exact dopul pe care voiai să-l eviți. În plus rănesc pielea canalului și, uneori, timpanul. Cât de răspândit e fenomenul: un studiu american a numărat circa 263.000 de copii tratați la urgențe în 20 de ani pentru leziuni provocate de bețișoare — majoritatea în timp ce își „curățau" urechea.
❌ Lumânările auriculare. Nu produc niciun vid și nu extrag nimic — „ceara" rămasă în con e ceara lumânării, nu a ta. În schimb pot provoca arsuri, pot bloca canalul cu ceară topită și pot perfora timpanul. Studiile clinice nu au găsit niciun beneficiu.
Și, cel mai frecvent la noi: apa oxigenată turnată în ureche ca să „dezinfecteze". Poate înmuia ceara, dar folosită des irită și macerează pielea canalului și favorizează otita externă. Niciodată într-o ureche cu durere, secreție sau timpan perforat.
Un detaliu interesant: tipul de ceară pe care îl ai — umedă și lipicioasă, sau uscată și sfărâmicioasă — e decis de o singură literă din ADN, în gena ABCC11. Deoarece această genă controlează toate glandele apocrine din corp (atât cele ce produc cerumenul, cât li cele sudoripare), aceeași literă îți reglează și mirosul corporal. Tipul umed e norma în Europa; tipul uscat, frecvent în Asia de Est, vine la pachet cu un miros corporal mult mai redus.
Mi-am verificat propriul ADN: C;C — tipul umed, ca la aproape toți europenii.
Partea care ține de meseria mea: un simplu dop de cerumen poate da senzație de ureche înfundată, scădere de auz și chiar țiuituri (tinitus) — exact simptomele pentru care oamenii intră în panică. E banal, e complet reversibil și e primul lucru pe care îl exclud înainte de orice investigație complicată.
Regula e simplă: dacă nu te deranjează, las-o în pace. Dacă te deranjează, nu improviza — picături care înmoaie ceara sau îndepărtare sub vizualizare, la medic. ⚠️ Durere, secreție, sânge sau pierdere bruscă de auz nu înseamnă ceară — înseamnă mergi la medic.
Cunoști pe cineva care jură pe bețișoare? Trimite-i asta.
Surse: AAO-HNS, Ghid de practică clinică — cerumen, 2017 · Ameen et al., The Journal of Pediatrics, 2017 · Seely et al., Laryngoscope, 1996 · Yoshiura et al., Nature Genetics, 2006.
Dr. Petru Dániel Vaida — medic specialist otorinolaringologie și chirurgie cervico-facială (ORL & CCF), Fellow of the Royal College of Surgeons of England (FRCS).”
