Asociatia Medicală pentru Educație si Recuperare -AMER

05/10/2026

IDENTIFICAREA DEFICIENȚELOR ÎN CONȘTIENTIZAREA SIGURANȚEI ȘI A PERICOLELOR LA COPIII AUTIȘTI

Conștientizarea pericolelor nu este o singură abilitate izolată. Ea depinde de observarea riscului, înțelegerea semnificației acestuia, oprirea unui impuls și cunoașterea modului de a cere ajutor.

CE SUNT DEFICIENȚELE ÎN CONȘTIENTIZAREA SIGURANȚEI ȘI A PERICOLELOR?
• Observarea pericolului: Identificarea faptului că ceva din mediul înconjurător ar putea fi nesigur.
• Înțelegerea pericolului: Asocierea obiectului sau a situației cu o posibilă vătămare.
• Pauza sau inhibarea acțiunii: Oprirea, chiar și atunci când copilul este curios, entuziasmat, copleșit sau atras de acel lucru.
• Căutarea ajutorului sau utilizarea unei reacții de siguranță: Îndepărtarea de pericol, solicitarea ajutorului, urmarea unui plan învățat.
Un copil poate reuși să parcurgă un pas, dar se poate strădui din răsputeri la altul, în special atunci când este stresat, caută stimulare senzorială, este obosit sau copleșit.

DE CE APAR ACESTE LACUNE
• Atracția senzorială: Apa, mișcarea, luminile, obiectele care se învârt, șoselele sau utilajele pot atrage puternic atenția.
• Diferențele de comunicare: Este posibil ca un copil să nu poată explica faptul că s-a rătăcit, că este speriat sau că îl doare ceva.
• Controlul impulsurilor și reglarea: În momente de entuziasm sau suprasolicitare, mecanismul de „oprire și gândire” poate deveni mai greu de accesat.
• Dificultățile de generalizare: Cunoașterea unei reguli într-un anumit loc nu se transferă întotdeauna într-un cadru nou.
• Interocepția și semnalele corporale: Oboseala, foamea, durerea sau căldura pot diminua capacitatea de a lua decizii sigure.
• Experiența limitată cu pericolele: Avertismentele abstracte precum „acela este un pericol” pot fi lipsite de sens fără o predare specifică și practică.

CUM POT ARĂTA ACESTEA
• Alergarea spre șosele sau parcări fără oprire.
• Atracția față de apă, iazuri, căzi, piscine sau fântâni.
• Deschiderea ușilor sau îndepărtarea de adulții care îi oferă siguranță.
• Atingerea obiectelor fierbinți, a obiectelor ascuțite, a cablurilor, a substanțelor chimice sau a medicamentelor.
• Cățărarea, fuga bruscă sau pătrunderea în spații nesigure.
• Plecarea cu un adult cunoscut sau străin fără a verifica în prealabil.
• Nerecunoașterea momentului în care s-au rătăcit sau incapacitatea de a ști cm să ceară ajutor.
• Revenirea într-un loc preferat, chiar și atunci când acesta este nesigur.
Aceste comportamente nu înseamnă rea-voință; ele reflectă adesea diferențe de percepție, reglare, comunicare și învățare.

PRIVIRE DE ANSAMBLU ASUPRA CERCETĂRILOR
S-a raportat că 49% dintre copiii chestionați cu TSA (Tulburare de Spectru Autist) au avut cel puțin o tentativă de fugă/rătăcire (elopement) după vârsta de 4 ani. Printre copiii care au lipsit suficient de mult timp pentru a cauza îngrijorare, 65% s-au aflat în pericol de rănire în trafic, iar 24% în pericol de înec. Într-un studiu realizat pe 23 de cazuri de înec fatal raportate în ziare care au implicat copii autiști, rătăcirea a precedat 73,9% dintre incidente.

Danger awareness gaps are support needs, not character flaws.

💙 A note from me: These behaviours are not naughty. They often reflect differences in perception, regulation, communication, and learning. This is one of the harder topics I cover in this work, but also one of the most important, because the goal was never to expect a child to just know. It is to find exactly where the safety chain breaks down.

IDENTIFYING SAFETY & DANGER AWARENESS GAPS IN AUTISTIC CHILDREN
Danger awareness is not one single skill. It depends on noticing risk, understanding what it means, stopping an impulse, and knowing how to get help.

WHAT ARE SAFETY & DANGER AWARENESS GAPS?
Notice the hazard, spotting that something in the environment could be unsafe. Understand the danger, linking the object or situation to possible harm. Pause or inhibit action, stopping, even when curious, excited, overwhelmed, or drawn to it. Seek help or use a safety response, moving away, asking for help, following a taught plan. A child may manage one step but struggle with another, especially when stressed, sensory seeking, tired, or overwhelmed.

WHY GAPS CAN HAPPEN
Sensory attraction, water, movement, lights, spinning objects, roads, or machinery may strongly pull attention. Communication differences, a child may not be able to explain that they are lost, frightened, or in pain. Impulse control and regulation, in excitement or overload, stop and think can become harder to access. Generalisation difficulties, knowing a rule in one place does not always transfer to a new setting. Interoception and body cues, fatigue, hunger, pain, or heat may reduce safe decision making. Limited danger experience, abstract warnings such as that is dangerous may not be meaningful without specific teaching and practice.

WHAT IT MAY LOOK LIKE
Running towards roads or car parks without stopping. Attraction to water, ponds, baths, pools or fountains. Opening doors or wandering away from safe adults. Touching hot items, sharp objects, cords, chemicals, or medicines. Climbing, bolting, or entering unsafe spaces. Going with a familiar adult or stranger without checking. Not recognising when they are lost or not knowing how to seek help. Returning to a preferred place even when unsafe. These behaviours are not naughty, they often reflect differences in perception, regulation, communication, and learning.

RESEARCH SNAPSHOT
49% of surveyed children with ASD were reported to have attempted elopement at least once after age 4. Among children who were missing long enough to cause concern, 65% were in danger of traffic injury and 24% were in danger of drowning. In a study of 23 newspaper reported fatal drownings involving autistic children, wandering preceded 73.9% of incidents.

HOW TO IDENTIFY AN INDIVIDUAL CHILD GAPS
Which hazards does the child actively seek or fail to avoid? In which places is risk highest, home, school, transport, community, outdoors? What happens just before unsafe moments, transition, overload, excitement, waiting, fatigue, hunger, distress? Can the child stop when their name is called or a visual cue is shown? Can they follow a specific safety routine such as stop, wait, hold an adult hand? If lost or hurt, do they have an accessible way to seek help? Risk is often highly context specific, a child may be safe in one setting and much less safe in another.

SUPPORT STRATEGIES THAT REDUCE HARM
Build the environment first, locks, gates, alarms, barriers, supervision, water safety, safe storage for medicines and chemicals. Teach concrete safety skills directly, road safety, poison safety, swimming and water rules, what to do when lost. Use behavioural skills training, practise in real settings, not just verbal reminders. Break safety into single, specific routines, stop, wait, check, hold hands, find adult. Teach help seeking, use speech, AAC, gesture, ID card, or wearable information. Plan for state changes, extra support during overload, illness, fatigue, transitions, or high excitement. Work with parents and school together, identify patterns and keep responses consistent. Safety support works best when it is proactive, specific, and practised across real environments.

RED FLAGS FOR URGENT SAFETY PLANNING
Repeated bolting or wandering. Strong attraction to water or traffic. Climbing or leaving buildings unsafely. No reliable help seeking response if lost. Frequent unsafe behaviour during overload or shutdown transitions.

IT IS NOT ABOUT EXPECTING A CHILD TO JUST KNOW
Danger awareness gaps are support needs, not character flaws. The goal is not to expect autistic children to just know. It is to identify where the safety chain breaks down and build the right layers of protection, teaching, and communication.

TRAUMA INFORMED GUIDANCE FOR PARENTS AND CAREGIVERS
Recognise that running towards hazards, wandering, or not recognising danger reflects genuine gaps in perception, regulation, or communication, not defiance. Identify your child individual pattern, which hazards they are drawn to, which settings carry the highest risk, what happens just before unsafe moments. Build environmental safety first, locks, gates, water safety, safe storage, before relying on taught skills alone. Teach concrete, practised help seeking through speech, AAC, gesture, or wearable ID, and ensure it is practised in real settings, not just talked about.

TRAUMA INFORMED GUIDANCE FOR PROFESSIONALS
Approach danger awareness as a composite of noticing, understanding, impulse control, and help seeking, assessing each separately rather than assuming a single global skill. Build environmental safety measures as the first line of protection, supplemented by directly taught, practised safety routines. Recognise that skills taught in one setting may not generalise, and plan for state changes, overload, fatigue, transitions, as periods of heightened risk. Work collaboratively with families to identify individual patterns and maintain consistent responses across home, school, and community.

RESEARCH BASE
A survey found that 49% of children with ASD were reported to have attempted elopement at least once after age 4, with those missing long enough to cause concern facing substantial danger of traffic injury and drowning (Anderson, Law, Daniels, Rice, Mandell, Hagopian, & Law, 2012). A study of unintentional drowning deaths in autistic children found wandering preceded the large majority of fatal incidents reported in newspaper accounts (Guan & Li, 2017). Behavioural skills training approaches have been shown effective for teaching children with autism to seek help when lost in public and to acquire concrete safety skills such as poison safety (Bergstrom, Najdowski, & Tarbox, 2012; Morosohk & Miltenberger, 2022).

Safer today. More independence tomorrow. Same bright potential. 💙

Have you identified a specific pattern in your child own safety gaps, a hazard, a setting, a state, that changed how you approached safety planning?

Drop a 💙 and share.

📢 PLEASE SHARE
Every share helps occupational therapists, teachers, doctors, SENCOs, and parent carers understand danger awareness gaps as support needs, not character flaws. Save this post for team training or share it with your community.

Please follow Nonspeaking Autism for more neurodiversity affirming insights. Because understanding over expectation changes everything.

© Nonspeaking Autism 💙 2026

05/10/2026

Înainte ca suferința (distresul) să fie interpretată pur și simplu ca un comportament, priviți la ceea ce sistemul nervos, corpul, mișcarea și comunicarea ar putea deja să semnaleze.

Aceste semnale nu urmează o secvență clară. Ele se pot suprapune, pot apărea rapid, se pot schimba de la o zi la alta și arată diferit la fiecare copil autist.

Siguranța poate arăta ca o respirație mai ușoară, o mișcare mai flexibilă, comunicare și implicare.

Stresul poate arăta ca retragere, mișcare repetitivă, tensiune crescută, comunicare redusă sau o nevoie mai mare de predictibilitate.

Căutarea senzorială — cm ar fi legănatul, săritul, mersul nainte și înapoi, mestecatul, alergatul sau presiunea profundă — poate ajuta sistemul nervos să se regleze.

Suprasolicitarea (overload) poate arăta ca acoperirea urechilor, fuga, împingerea, plânsul, strigătul, lovirea, mușcatul, încremenirea (freezing) sau blocajul emoțional/retragerea totală (shutting down).

Durerea sau disconfortul fizic se pot manifesta, de asemenea, prin schimbări în comportament, somn, mișcare, alimentație sau comunicare, mai ales atunci când un copil nu poate explica cu ușurință ce îl doare.

Recuperarea contează și ea.
Un copil poate avea nevoie de liniște, odihnă, mișcare, stimuli senzoriali familiari, mai puține cerințe sau mai puțină comunicare după o stare de suferință.
Incidentul vizibil se poate termina înainte ca sistemul nervos să se fi recuperat complet.

Before distress is interpreted simply as behaviour, look at what the nervous system, body, movement and communication may already be signalling.

💙 A note from me: With James, the outward behaviour is often the last thing we see, not the first thing his nervous system experienced.
Changes in movement, breathing, sensory seeking, withdrawal, communication, body tension or his need for predictability can all tell us something before distress becomes obvious.
These signals are not a neat sequence. They can overlap, appear quickly, change from day to day and look different in every autistic child.
Safety may look like easier breathing, more flexible movement, communication and engagement.
Stress may look like withdrawal, repetitive movement, increased tension, reduced communication or a greater need for predictability.
Sensory seeking such as rocking, jumping, pacing, chewing, running or deep pressure may help the nervous system regulate.
Overload may look like covering ears, escaping, pushing away, crying, shouting, hitting, biting, freezing or shutting down.
Pain or physical discomfort may also show through changes in behaviour, sleep, movement, eating or communication, especially when a child cannot easily explain what hurts.
Recovery matters too.
A child may need quiet, rest, movement, familiar sensory input, fewer demands or less communication after distress.
The visible incident may be over before the nervous system has fully recovered.

💙 TRAUMA INFORMED GUIDANCE FOR PARENTS AND CAREGIVERS
Respond to early nervous system signals with less pressure, greater predictability, accessible communication and support for sensory and physical needs.
Check for pain, fatigue, hunger, illness, toileting needs and overload before assuming a behaviour is deliberate or oppositional.
During distress, prioritise safety and co regulation over questioning, correcting or expecting explanations.
Give genuine choices where possible and allow recovery without rushing the child back into demands.
Trauma informed support does not mean assuming every autistic child is traumatised. It means supporting them in ways that minimise unnecessary threat and protect safety, dignity, connection and control.

💙 TRAUMA INFORMED GUIDANCE FOR PROFESSIONALS
Approach changes in behaviour, movement, communication or participation as information about the child current capacity, not automatically as non compliance.
Look at sensory load, pain, fatigue, communication barriers, uncertainty, environmental changes and demands.
Use predictable routines, clear preparation, reduced language, accessible AAC and genuine opportunities for choice.
Avoid increasing threat through forced eye contact, repeated questioning, public correction, unnecessary physical prompting or removing regulation tools without understanding what they are helping the child manage.

🌻 Before asking, How do we stop this behaviour? ask, What is this nervous system trying to manage, communicate or recover from?
There is no single autistic stress signal.
Look at the whole child.
Look at the pattern.
Look at what changed.
Look at what helps.

💙 Connection over correction.
Understanding over expectation.
See beyond the surface.
Support the whole system.

📚 RESEARCH BASE

This post draws on research into autistic sensory processing, sensory reactivity, self regulation and individual coping strategies.
• MacLennan, K., O Brien, S., & Tavassoli, T. (2022). In Our Own Words: The Complex Sensory Experiences of Autistic Adults. Journal of Autism and Developmental Disorders, 52, 3061–3075. DOI: 10.1007/s10803 021 05186 3. This study identified themes including sensory control, tolerance and management, and the role of other people in autistic adults sensory experiences. • Kyriacou, C., Forrester Jones, R., & Triantafyllopoulou, P. (2023). Clothes, Sensory Experiences and Autism: Is Wearing the Right Fabric Important? Journal of Autism and Developmental Disorders, 53, 1495–1508. DOI: 10.1007/s10803 021 05140 3. Participants described avoidance, escape and comforting sensory experiences as coping strategies for difficult tactile input. •

National Autistic Society. Autism and sensory processing. Guidance includes recognising sensory overload, adjusting environments and respecting individual sensory needs and regulation strategies.

Have you ever noticed a small signal before the bigger distress became visible?

Drop a 💙 and share.

📢 PLEASE SHARE

Every share helps teachers, SENCOs, OTs, doctors, support staff and parent carers understand that behaviour may be the visible end of a much bigger nervous system process.

What early nervous system signals do you notice most often?

Let us know below! 👇 Save, share, or tag a parent, carer, or educator! 🌻💛"

Please follow Nonspeaking Autism for more neurodiversity affirming insights. Because understanding over expectation changes everything.

© Nonspeaking Autism 💙 2026

05/10/2026

Autismul și dizabilitatea intelectuală: Sunt ele același lucru? 💙

Autismul și dizabilitatea intelectuală sunt două afecțiuni de dezvoltare diferite. Ele pot apărea împreună, dar a fi autist nu înseamnă automat a avea o dizabilitate intelectuală.

🧠 Ce este autismul?
Autismul este o afecțiune de neurodezvoltare caracterizată prin diferențe în comunicare și interacțiune socială, alături de comportamente, interese sau activități restrânse ori repetitive. Persoanele cu autism au profiluri diverse de învățare, abilități cognitive și nevoi de sprijin diferite.
🧩 Ce este dizabilitatea intelectuală?
Dizabilitatea intelectuală implică limitări semnificative atât în funcționarea intelectuală — cm ar fi raționamentul, învățarea și rezolvarea de probleme —, cât și în funcționarea adaptivă, care include abilități conceptuale, sociale și practice de zi cu zi. Aceste limitări încep în perioada de dezvoltare.
💡 Poate o persoană să le aibă pe amândouă?
Da. Unele persoane cu autism au, de asemenea, o dizabilitate intelectuală. Altele au abilități intelectuale medii sau peste medie, în timp ce unele au profiluri cognitive inegale, prezentând puncte forte și provocări specifice în domenii diferite.

𝗔𝘂𝘁𝗶𝘀𝗺 𝗮𝗻𝗱 𝗜𝗻𝘁𝗲𝗹𝗹𝗲𝗰𝘁𝘂𝗮𝗹 𝗗𝗶𝘀𝗮𝗯𝗶𝗹𝗶𝘁𝘆: 𝗔𝗿𝗲 𝗧𝗵𝗲𝘆 𝘁𝗵𝗲 𝗦𝗮𝗺𝗲? 💙

Autism and intellectual disability are two different developmental conditions. They can occur together, but being autistic does not automatically mean having an intellectual disability.

🧠 𝗪𝗵𝗮𝘁 𝗶𝘀 𝗮𝘂𝘁𝗶𝘀𝗺?

𝗔𝘂𝘁𝗶𝘀𝗺 𝗶𝘀 𝗮 𝗻𝗲𝘂𝗿𝗼𝗱𝗲𝘃𝗲𝗹𝗼𝗽𝗺𝗲𝗻𝘁𝗮𝗹 𝗰𝗼𝗻𝗱𝗶𝘁𝗶𝗼𝗻 characterized by differences in social communication and interaction, along with restricted or repetitive behaviors, interests, or activities. Autistic people have diverse learning profiles, cognitive abilities, and support needs.

🧩 𝗪𝗵𝗮𝘁 𝗶𝘀 𝗶𝗻𝘁𝗲𝗹𝗹𝗲𝗰𝘁𝘂𝗮𝗹 𝗱𝗶𝘀𝗮𝗯𝗶𝗹𝗶𝘁𝘆?

𝗜𝗻𝘁𝗲𝗹𝗹𝗲𝗰𝘁𝘂𝗮𝗹 𝗱𝗶𝘀𝗮𝗯𝗶𝗹𝗶𝘁𝘆 𝗶𝗻𝘃𝗼𝗹𝘃𝗲𝘀 𝘀𝗶𝗴𝗻𝗶𝗳𝗶𝗰𝗮𝗻𝘁 𝗹𝗶𝗺𝗶𝘁𝗮𝘁𝗶𝗼𝗻𝘀 𝗶𝗻 𝗯𝗼𝘁𝗵 𝗶𝗻𝘁𝗲𝗹𝗹𝗲𝗰𝘁𝘂𝗮𝗹 𝗳𝘂𝗻𝗰𝘁𝗶𝗼𝗻𝗶𝗻𝗴, 𝘀𝘂𝗰𝗵 𝗮𝘀 𝗿𝗲𝗮𝘀𝗼𝗻𝗶𝗻𝗴, 𝗹𝗲𝗮𝗿𝗻𝗶𝗻𝗴, 𝗮𝗻𝗱 𝗽𝗿𝗼𝗯𝗹𝗲𝗺-𝘀𝗼𝗹𝘃𝗶𝗻𝗴, 𝗮𝗻𝗱 𝗮𝗱𝗮𝗽𝘁𝗶𝘃𝗲 𝗳𝘂𝗻𝗰𝘁𝗶𝗼𝗻𝗶𝗻𝗴, which includes everyday conceptual, social, and practical skills. These limitations begin during the developmental period.

💡 𝗖𝗮𝗻 𝗮 𝗽𝗲𝗿𝘀𝗼𝗻 𝗵𝗮𝘃𝗲 𝗯𝗼𝘁𝗵?

𝗬𝗲𝘀. Some autistic people also have an intellectual disability. Others have average or above-average intellectual abilities, while some have uneven cognitive profiles, with particular strengths and challenges in different areas.

Here is what families and communities need to remember:

- Speech ability is not a reliable measure of intelligence.
- A person's appearance does not reveal their cognitive abilities.
- A single behavior or developmental difference cannot determine whether someone has an intellectual disability.
- Support needs vary and may differ across communication, learning, daily living, sensory processing, and other areas.
- A person's abilities and support needs should be understood through individualized, appropriate assessment—not assumptions.

Understanding this distinction helps us recognize that autism and intellectual disability are not interchangeable—and neither defines a person's worth, potential, or right to meaningful support. 💙

📌 DISCLAIMER: This post is for general educational purposes only and is not a diagnostic tool or individualized professional advice. Assessment by qualified professionals can help clarify a person's developmental profile, abilities, and support needs.

03/10/2026

🎨 De ce este dezvoltarea senzorială esențială pentru copilul tău

Pentru cei mici, explorarea tactilă și micile momente de dezordine înseamnă de fapt învățare pură! Atunci când ating, strivesc, modelează sau experimentează texturi diverse, procesul de dezvoltare senzorială le stimulează direct creierul, motricitatea fină și coordonarea ochi-mână.

Iată câteva activități senzoriale excelente pe care le poți testa acasă:
* ✨ Jocul cu nisip kinetic: Perfect pentru dezvoltarea forței în palme, calmare, concentrare și coordonare bilaterală.
* 👐 Jocul cu pastă de modelat: Stimulează la maximum motricitatea fină, dexteritatea degetelor și creativitatea prin modelarea formelor.
* 🍯 Degete lipicioase (cu miere, piureuri sau jeleu strivit): O experiență tactilă intensă care ajută creierul să proceseze și să accepte texturi noi, prevenind hipersensibilitatea.
* 🧽 Strângerea buretilor cu apă: O metodă simplă și distractivă pentru a dezvolta prinderea și pentru a înțelege relația de cauză-efect.

🧠 Cum poți folosi stimularea senzorială în mod terapeutic?
Procesul de dezvoltare senzorială este un pilon major în terapia de recuperare și integrare. Dacă observi că cel mic refuză anumite texturi (cum ar fi senzația de „degete lipicioase”) sau are dificultăți de coordonare, echipa de la Asociația Medicală pentru Educație și Recuperare A.M.E.R. vă poate sprijini.
La A.M.E.R., specialiștii transformă jocul într-un program terapeutic personalizat, adaptat nevoilor unice ale copilului tău pentru o dezvoltare armonioasă.

03/10/2026

🚀 Jocul este terapia supremă: Cum se dezvoltă un copil cu autism prin fiecare tip de joacă?

De foarte multe ori, avem tendința să privim jocul doar ca pe o metodă de a umple timpul liber. Însă, pentru copiii din spectrul autist, jocul este limbajul lor primar și cel mai puternic instrument de dezvoltare. Fiecare etapă de joc, de la cea mai simplă la cea mai complexă, construiește circuite cerebrale esențiale pentru viitor.

Iată cm se transformă joaca în abilități concrete de viață, pas cu pas:
🧠 De la curiozitate la gândire logică
Totul începe cu Joaca exploratorie. Când copilul apasă un buton sau aruncă o bilă, el nu doar se distrează: creierul lui înțelege conceptul de cauză și efect. Aceasta este fundația logicii.
🏡 De la manipularea obiectelor la independență
Prin Joaca funcțională (hrănirea unei păpuși, ghidarea unei mașinuțe pe drum), cel mic învață utilitatea lucrurilor din jur. Această etapă este direct legată de deprinderea abilităților din viața de zi cu zi și de câștigarea autonomiei.
🗣️ De la imitație la primele cuvinte și interacțiuni
Înainte de a vorbi, copiii imită. Joaca prin imitație (gesturi ca „pa”, expresii faciale) este puntea de legătură către dezvoltarea limbajului și prima formă de conectare cu adultul.
🎨 De la rigiditate la flexibilitate în gândire
Jocul simbolic (când o simplă cutie de carton devine o mașină spațială) sparge tiparele rigide. El stimulează imaginația, flexibilitatea mentală și capacitatea de a rezolva probleme mai târziu în viață.
👥 De la izolarea din propria lume la integrarea în grup
Tranziția socială se face treptat. Joaca paralelă evoluează natural spre Joaca interactivă și cooperativă. Aici, prin construirea unui turn comun sau pasarea unei mingi, copilul învață toleranța, colaborarea și comunicarea directă.
📋 De la haos la autoreglare și structură
Prin Jocurile bazate pe reguli, unde cel mic învață să își aștepte rândul („acum eu, apoi tu”), se pun bazele răbdării, ale controlului emoțional și ale integrării școlare cu succes.
✨ Nu există „doar joacă”. Fiecare moment în care ne implicăm în jocul lor este o oportunitate uriașă de terapie și conectare.
👩‍⚕️ Cum poți ghida corect aceste etape?
Dacă vrei să înveți cm să transformi jocul de acasă într-un instrument terapeutic eficient sau dacă ai nevoie de un plan personalizat de recuperare pentru copilul tău, echipa de specialiști de la Asociația Medicală pentru Educație și Recuperare A.M.E.R. este alături de tine. Cu empatie, profesionalism și programe adaptate fiecărui micuț, A.M.E.R. sprijină familiile în fiecare pas al acestui drum.



Împreună cu GLS Romania pentru copii și familii

02/10/2026

The Tomatis® Method offers a listening-based approach designed to work alongside existing therapeutic practice, adding another perspective when progress is difficult or a client reaches a plateau.

23/09/2026

A child who forgets the instruction, fidgets through dinner, interrupts, loses their jumper again and melts down over homework is not automatically “being naughty”.

Sometimes they are trying far harder than it looks.

ADHD can affect focus, impulse control, activity levels and organisation. It can show up differently from one child to the next. Some children are constantly on the go. Others seem dreamy, distracted or quietly overwhelmed. Many can focus deeply on things they enjoy, then struggle with a short task they find boring or difficult.

Small changes can take some pressure off: one instruction at a time, clear routines, visual reminders, movement breaks, praise for effort, and a calm adult nearby when things go wrong.

These signs do not always mean ADHD, and only a qualified healthcare professional can diagnose it. But noticing patterns with kindness, rather than blame, can make a real difference for a child who may already feel like they are always in trouble.

FREE ADHD SIGNS AND SUPPORT INFOGRAPHIC FOR CHILDREN

LIKE the photo and comment "ADHD" and we will send you a message with a link to a free PDF of this resource.

06/09/2026

Postural control exercises Vrridhi play