03/02/2026
“Emanoil Gojdu, moscopolean, a fost un caracter ferm, un ortodox pronunțat, cel mai căutat apărător în procesele criminale, o autoritate juridică recunoscută în toată țara, om cu mare influență și prestigiu în presă, cu multă greutate pe lângă guverne, cel mai ilustru orator parlamentar. Pe lângă toate acestea, un mare român, amic bun, încă din copilărie, cu Șaguna, căruia i-a stat la dispozitie cu sfatul și cu fapta, în toată lupta grea pentru câștigarea cauzei românești; ca membru în casa Magnaților, a ținut, în 19/Vl/861, remarcabila cuvântare, când, cu marea lui autoritate, a acuzat pe Unguri ca poartă marea vină de războiul civil nenorocit din Ardeal și că au exclus în mod barbar dela lucrările dietei națiunea română pe care o iubește fără margini; ca avocat la Pesta și foispan al Caraș Severinului, a ocupat toate posturile cu Români; a decretat limba română ca limbă oficială și a luat inițiativa întemeiării unui gimnaziu românesc la Lugoj. Pe acest barbat extraordinar, un gând mare și sublim l-a chinuit toată viața; mistuindu-se pe sine, el dădea puteri noui de viață poporului aromânesc și, astfel, prin testamentul din 4-11-869, care-l făcu nemuritor, el lăsa întreaga lui avere, ce, în 1870, atingea 200000 fl., din al cărui venit să se dea stipendii tinerilor talentați și cu purtare bună și ajutoare pentru alte scopuri de natură să promoveze binele și prosperitatea patriei comune ungare, a bisericii orientale ortodoxe și a națiunii române. În 1897, averea se ridică la 1099690 fl., în 1899 la 2 mil. (5mil. franci), iar în ultimul timp, la un miliard. Astăzi, pe teritoriul Gojdu din Budapesta, se ridică trei quadrate de cladiri și ocapelă ortodoxă, iar averea formează obiectul unui proces încă pendinte între statul român și cel ungar.”
Aromânii. Comerț, industrie, arte, expansiune, civilizație. Anastase N. Hâciu, Ed. Cartea Putnei, 1936, p. 591-592