13/09/2026
🕊️ ”Ceea ce nu se vede, se uită !”
~ Date despre Patrimoniul săsesc al satului Șercaia
~ De Zilele Europene ale Patrimoniului
În imagini :
✨Portul săsoaicelor din Șercaia - Planșă ce ilustrează evoluția și tipurile, în funcție de statut : căsătorită sau necăsătorită ; concept grafică și studiu: Dana Streza ; asistent: AI ; Baza: vechi fotografii și mărturii care apar atașate în subsidiar, la comentarii.
”Multora nu le este cunoscut faptul că Șercaia (Schirkanyen) aparține Țării Bârsei (Burzenland), deoarece localitatea este situată oarecum izolat față de celelalte comunități săsești din Țara Bârsei. Cu toate acestea, chiar dacă bărbații din Șercaia și-au abandonat portul tradițional cu atât de mult timp în urmă, încât acesta nu mai poate fi găsit nici măcar în fotografii, portul de sărbătoare al fetelor și femeilor dovedește fără îndoială această apartenență.” (Sursa : Burzenländer Heimatkalender 2017).
După cm se poate remarca, sașii din Șercaia și-au atribuit dintotdeauna apartenența la Țara Bârsei, iar portul lor de sărbătoare este doar una din manifestările acestei filiații.
La săsoaice, podoabele și elementele care acopereau capul sau talia erau precum „buletinele de identitate”, arătând statutul social al purtătoarelor.
🎀 Astfel, fetele confirmate/nemăritate purtau binecunoscutul Borten (pe care l-am prezentat în mai multe rânduri pe această pagină); șorțul alb din tul - brodat/lucrat în tehnica tamburului; cureaua/centura cu plăcuțe metalice; panglicile lungi de fată (Mädchenband), din mătase brodată.
💃 Trecerea la statutul de femeie măritată impunea acoperirea totală a părului :
👉Acoperământul de tip „gebockelt”, cu voal, specific zonei etnografice Țara Bârsei și Rupei (aici, ultimele săsoaice din Planșă) era format format dintr-un voal lung, alb imaculat, adesea numit Bockeltuch (pânza de Bockeln), care se înfășura în jurul capului, cobora pe sub bărbie și se fixa cu ace decorative într-o arhitectură ritualică minuțioasă. La fel ca Pomeselnicul româncelor!
De altfel, atât pomeselnicul (sau ștergarul de cap) din Țara Oltului, cât și Bockeltuch-ul săsesc își au originea în același arhetip european medieval al acoperirii capului femeii măritate.
Dar în timp ce româncele foloseau pânza de bumbac țesută în casă (mai plină și mai bine bătută în ițe), săsoaicele foloseau pentru Bockeln o pânză extrem de fină numită ”jolj” sau bumbac industrial de calitate superioară (Schleiertuch - pânză de văl), de multe ori adusă prin filiere comerciale apusene direct în Târgul/Burgul Șercaia.
Această pânză săsească era atât de subțire și transparentă, încât marginile ei brodate cu fir alb păreau că... „plutesc” în jurul feței.
Dar la fel ca pomeselnicul românesc, „gebockelt” a cedat prima în fața modernizării și de aceea a și fost văzut atât de rar la Șercaia, mai ales după anii `60-`70.
👉 Acoperământul cu ”căiță în raze” a devenit piesa de rezistență a femeii măritate în secolul al XX-lea, supraviețuind mult timp și după anul 1950.
Un exemplar al acestui tip de acoperământ, precum și costumul întreg ce îl întregea, poate fi văzut la Colecția Muzeală de Etnografie și Istorie Locală (Biserica ”Sf. Nicolae”) din Șercaia.
Piesa era destinată duminicilor obișnuite la biserică sau femeilor care trecuseră de prima tinerețe a căsniciei, marcând maturitatea și respectabilitatea în cadrul comunității.
Spre deosebire de procedura anevoioasă a îmbrobodirii cu văl, care necesita mult timp pentru asamblare și un ajutor din partea unei bătrâne cu experiență (la fel ca și punerea pomeselnicului, dealtfel), căița cu raze era gata confecționată. Săsoaica o putea fixa singură, fără ajutor, în câteva secunde. După instaurarea comunismului, căița în raze a preluat complet rolul de reprezentare a statutului de femeie mărită, rămânând ultimul bastion al decenței tradiționale în Șercaia.
👉 Un acoperământ cu totul special la Șercaia era acoperământul de mireasă (cele trei săsoaice din Planșă, primul rând). Era special deoarece se deosebea considerabil de cel obișnuit în celelalte localități ale Țării Bârsei :
- peste o bonetă albă, cu marginea vizibilă, se aranjau două benzi/panglici de fată, plisate, de mătase, brodate cu motive florale și multicolore, care coborau pe spate: ”una lungă până la tiv, de culoare roșu-vin, brodată cu motive de vrejuri și flori, și una deschisă la culoare, țesută în mai multe culori”.
- voalul transparent, liliachiu, din jolj;
- acele supradimensionate din metal și pietre decorative care prindeau voalul de păr erau aranjate sub formă de trei arcuri dinspre frunte spre ceafă (nu pur și simplu ca o diademă dispusă transversal, de la o ureche la alta, ca în celelalte sate ale Bârsei);
- într-o etapă mai târzie, poate după 1930, apare o panglică scurtă la ceafă, cu margini liliachii și terminație în formă de fundă;
- acele de urechi (Ohrnadeln) erau fixate fiecare într-o floare în formă de fundă, de culoare roz, iar în spatele acesteia se prindea încă un ac, cu un ornament suprapus.
💃 Dar, poate, cea mai ”misterioasă” piesă feminină, nu pare a fi voalul de mireasă, ci șorțul alb (Spruchschürze), cu text brodat stilizat, cu caractere gotice, pe care l-am identificat în ultima imagine. Desigur, nu am reușit descifrarea mesajului brodat al lui, dar știm că femeile măritate purtau la slujba de duminică șorțuri cu versete sau îndemnuri religioase pioase în limba germană, de exemplu „Bete und arbeite” (Roagă-te și muncește) – deviza de bază a eticii protestante luterane. „Gott mit uns” (Dumnezeu cu noi) sau „In Gottes Sfert” (În paza lui Dumnezeu).
Oricare ar fi fost, însă, limbajul acestor piese vestimentare, trebuie subliniat faptul că Șercaia a fost dintotdeauna un nod cultural unde comunitatea săsească a conviețuit strâns cu cea română și cea maghiară. Acest lucru se reflectă subtil și în croiul cămășilor și în dispunerea motivelor geometrice de pe piept. 💖
________________________________
În studiul de față au fost analizate veșminte purtate de persoane reale care au trăit în Șercaia și care apar în fotografiile originale atașate în subsidiar, la comentarii:
- Katharina Roth, fiica lui Franz Roth, nr. 71, anul 1921 – anul căsătoriei sale cu învățătorul Johann Pfaff din Șercaia ;
- Elwine, născută Fogarascher, în anul nunții sale, 1938, cu Michael Gärtner ;
- Marianne Liehn la una din sărbătorile comunității germane, Căminul Cultural, anii postbelici, poate anii `60 ;
- Katharina Tontsch născută Christel, Nr.139, cca. 1880-1890 ;
- Rozi Teutsch, Nr. 219, în Ziua căsătoriei ei cu Georg, undeva la mijlocul sec. XX ;
- Anna Tontsch la una din sărbătorile comunității germane, Căminul Cultural, anii postbelici, poate anii `60 ;
- Sora Katharinei Lukas (?), la aceeași sărbătoare, anii postbelici, poate anii `60.
___________________________________
Fototeca - colecția de istorie și tradiții
Ne documentăm și conturăm identitatea locală, redefinim portul popular făgărășan. Colecționăm istorie în imagini : trimiteți-ne fotografii cu amintiri despre Șercaia, iar noi vom completa descrierea lor cu date despre cadrul istoric, etnografic, cultural în care s-au derulat aceste imagini – crâmpeie de viață. Fiecare fotografie primită de la Dumneavoastră va primi un titlu sugestiv, în măsură să rezume întregul mesaj al imaginii.
