22/03/2026
Există un copil în fiecare dintre noi care, în foarte puține cazuri, ajunge cu adevărat să se maturizeze. Un copil care continuă să caute afecțiunea și validarea mamei, care continuă să compare, să simtă lipsa sau plinul unei relații în funcție de relația care ne-a format mai mult decât ne dăm seama: relația cu mama.
Nu a fost o relație ușoară pentru mine. Mi-amintesc că la vreo șase ani când i-am spus mamei că probabil m-a înfiat deoarece nu simt că mă iubește. Știam ce înseamnă "înfiat" deoarece aveam o vecină care avea copil înfiat, iar în mintea mea de atunci (fără să-mi spună nimeni) era logic că nu poți iubi un copil străin ca pe copilul tău.
Privind cu ochii de acum, pot spune clar că nu am trăit nimic grav (comparativ cu poveștile oamenilor cu care am lucrat sau lucrez în consiliere). Adică nu am fost abuzată în nici un fel, ba chiar totul a fost ok.
Am crescut încercând să consider că iubire înseamnă grijă, stabilitate, siguranță și "tot ce trebuie". Chiar dacă simțeam că ceva esențial lipsea. Și chiar dacă nu eram deplin conștientă ce lipsește.
Acum știu că afecțiunea, apropierea emoțională - e acel ceva esențial. Acel ceva care nu poate fi înlocuit cu grijă, stabilitate, siguranță, și, uneori nici cu acel "m-am sacrificat pentru tine" - nici chiar atunci când știi că asta e adevărat.
Am avut șansa ca în ultimii ani de viață ai mamei mele să vorbim despre lucrurile astea. Cu calmul și răbdarea vârstei. Cu detașare și luciditate. Fără să mă victimizez, fără să o învinuiesc sau să îi reproșez ceva. Pentru că, deja vedeam altfel lucrurile.
Într-o astfel de discuție calmă, mi-a amintit că în adolescența mea când vorbisem tot pe tema asta, ea mi-a povestit copilăria ei, doar că eu atunci nu am ascultat prea atent. Poate pentru că atunci aveam senzația că își caută scuze că nu a putut să-și manifeste afecțiunea pe care mi-aș fi dorit-o.
Imediat cm mi-a spus, mi-am amintit exact cuvintele folosite: "Dacă eu nu am primit afecțiune, de unde să știu ce să-ți dau?" Și chiar avea dreptate, mi-a spus-o demult, doar că eu atunci nu am avut urechi de auzit.
Așa că am înțeles-o. A făcut tot ce a putut cu resursele emoționale pe care le-a avut.
Apoi, dacă am înțeles-o, am crezut că e suficient să fiu bine.
Totuși, în momentele în care mai reacționam în alte contexte, cu alți oameni în anumite feluri - care știam că s-au format ca tipare în relația cu mama - îmi dădeam seama că nu e suficient că am înțeles-o.
Mult timp nu am știut exact ce caut. Dar, odată cu maturitatea, a apărut o nevoie clară - nu doar de a înțelege, nu doar de a ierta, ci mai mult decât acestea la un loc. Nevoia de a o iubi. De a simți acea căldură a iubirii în pieptul meu pentru ea. Dincolo de toată experiența.
A fost mai mult decât o alegere rațională. A fost ca un dor. Ca o chemare interioară care nu se liniștea.
Și, până la urmă, la un workshop, s-a întâmplat să simt. Să simt cu toată ființa că o iubesc și că îi sunt recunoscătoare pentru tot.
Relația cu mama nu rămâne în trecut. E ceva ce ducem cu noi în fiecare relație pe care o avem sau pe care o construim, chiar și atunci când credem că am lăsat-o în trecut.
Pentru că relația cu mama nu este doar o relație din trecut. Este prima noastră Relație, prima formă de întâlnire cu lumea relațională și cu lumea însăși.
În relația cu mama se formează, fără să fim conștienți, felul în care ne raportăm la apropiere. De acolo vine senzația de cât loc ni se cuvine într-o relație și tot acolo se așază, de timpuriu, dacă emoțiile noastre pot fi arătate sau trebui să fie ținute mai mult pentru noi.
Și, fără să ne dăm seama, ducem mai departe aceste tipare în toate relațiile noastre: în iubire, în prietenie, în felul în care ne apropiem sau ne retragem, ne deschidem sau evităm cu orice preț deschiderea.
Vindecarea relației cu mama NU înseamnă negare și nici să rescriem trecutul sau să spunem că totul a fost bine. Înseamnă, mai degrabă, să începem să privim relația din mai multe unghiuri. Nu doar din unghiul victimei.
Nu toți oamenii pornesc din același loc și nu au aceleași resurse interioare. Știu că e ceva evident, dar, nu știu de ce, când interacționăm, uităm aproape întotdeauna asta.
Unii au învățat să-și arate iubirea mai degrabă prin grijă decât prin apropiere sau afecțiune, iar în spatele acestor feluri de a iubi sunt, întotdeauna, propriile lor povești - copilării în care nici ei nu au primit ținerea în brațe sau căldura de care ar fi avut nevoie.
Într-un fel dureros și, în același timp, profund uman, fiecare generație duce mai departe ce a primit - de cele mai multe ori inconștient.
De aceea, vindecarea relației cu mama nu este doar despre trecut. Este despre întreruperea unui lanț.
A firului invizibil care leagă felul în care am fost iubiți de felul în care iubim mai departe. Despre firul pe care-l dăm mai departe copiilor noștri.
În momentul în care începem să ne uităm cu mai multă înțelegere la ce am trăit, fără să ne grăbim să judecăm, când reușim să stăm un pic și cu durerea noastră, dar și cu povestea celuilalt, abia atunci se produce o schimbare reală, profundă și sustenabilă.
Copiii noștri nu-și doresc perfecțiune. Ei își doresc ceva care pentru ei e mai valoros: un spațiu mai conștient, mai cald, mai viu, își doresc prezență și atenție în care ei la rândul lor să nu mai repete tiparele, ci să construiască relații pe baze noi, armonioase.
Vindecarea relației cu mama nu schimbă trecutul. Dar, în timp, poate aduce o formă de liniște interioară diferită, una în care relațiile nu mai sunt trăite doar prin prisma a ceea ce lipsește, ci și prin lentila unei înțelegeri mai largi a oamenilor și a limitelor lor.
Iar asta poate contribui în mod esențial la a da mai departe copiilor și nepoților un model de relaționare mai conștient și mai armonios, în care fiecare om din acea relație se simte văzut, auzit și înțeles.
Dacă testul acesta a atins ceva sensibil în interiorul tău, poate că nu e întâmplător.
Pentru cei care simt nevoia să ducă înțelegerea relaționării la următorul nivel, am organizat următoarele întâlniri alături de prof. Jure Yoram Biechonski:
🔴Pe 24 martie va avea loc un webinar GRATUIT online pe Zoom: "Vindecarea emoțională prin conexiune".
🔗 Detalii și înscriere aici➡️ https://forms.gle/6ebX64cRy7DfGMHW9
🔴În weekend-ul 3, 4, 5 aprilie, la Iași - "Workshop intensiv: Arta de a crește împreună. Vindecarea emoțională prin conexiune" - în care vom explora aceste procese într-un cadru mult mai aplicat, mai profund și interactiv.
🔗 Detalii și înscriere aici ➡️ https://forms.gle/tWnz6QzZ6vQs58bN9
Lucrurile se așază mai ușor când avem susținere și suntem împreună.
Să fim sănătoși și să ne fie bine ❤🤗
