04/06/2026
Încă o cutie aruncată. Încă o Rușine. Și multă Nepăsare.
Pe dealul Lădești, cineva a decis că cea mai simplă soluție este să abandoneze o cățea cu cei cinci pui ai săi la marginea drumului.
Nu i-a sterilizat. Nu a cerut ajutor. Nu a căutat adopții.
I-a pus într-o cutie și i-a aruncat în stradă.
Mașinile au trecut. Puii au fost călcați. Trupurile lor au rămas împrăștiate pe asfalt. A mai rămas în viață doar unul singur, tremurând printre frații lui morți.
Aceasta este realitatea abandonului.
Nu povești triste de pe internet. Nu statistici. Ci sânge pe șosea, mațe împrăștiate, animale sfâșiate și copii care trebuie să privească scene pe care niciun copil nu ar trebui să le vadă vreodată!
Albert, băiețelul meu de 5 ani, merge pe acest drum. Copiii dumneavoastră merg pe acest drum. Ei văd ce lăsăm în urmă ca adulți. Ei învață din ceea ce facem, nu din ceea ce spunem!
Iar ceea ce văd astăzi este că unii oameni consideră viața un lucru de care poți scăpa atunci când devine incomod.
Nu, abandonul Nu este o soluție.
În județ există campanii de sterilizare gratuită. Există oameni dispuși să ajute. Există asociații, voluntari și iubitori de animale. Există alternative.
Ceea ce Nu mai poate exista este această Nepăsare care Ucide.
O comunitate nu este judecată după vorbe, ci după felul în care îi tratează pe cei mai vulnerabili: copiii, bătrânii și animalele fără apărare.
Iar astăzi am eșuat.
Până una-alta, până ne vom civiliza ca societate și vom înțelege că Responsabilitatea este mai importantă decât Comoditatea, ultimul pui rămas în viață își caută o familie. O familie cu suflet, dacă mai există.
El a supraviețuit acolo unde frații lui au murit.
Merită o șansă.
Merită o casă.
Merită să afle că nu toți oamenii sunt bestii.
Dacă îl puteți adopta sau cunoașteți pe cineva care îi poate oferi un cămin, vă rog să mă contactați.
Pentru ceilalți este prea târziu. Pentru el încă nu. 💔🐾
