Șezătoare Argeș&Muscel

22/08/2026

Raportul dintre tradiţie şi inovaţie şi structura diacronică a faptelor de folclor, ca şi a întregii culturi populare, au determinat conservarea unor valori de cultură străveche în sistemul valoric al unor culturi evoluate. Pe aceste fenomene se bazează conceptul de continuitaite care conturează personalitatea unui popor în diferite etape ale dezvoltării lui.
Continuitatea culturală este un fenomen complex, care nu poate fi conceput prin succesiuni lineare de valori, pentru că sensul evoluţiei în cultură nu este o succesiune de etape, ci o creştere organică, în care elementele de stabilitate se coreleaza cu valori noi, adaptîndu-se ele însele acestor valori sau configurandu-le structura.
Procesul de actualizare a unor motive străvechi este însă la fel de speciffc evoluţiei culturii populare (cum am văzut în cazul motivelor vînătoreşti). Un aspect particular al procesului de actualizare poate fi identificat sub titlul
estetizarea tradiției. Respectul pentru tradiţie a defăimat conservarea unor valori culturale în contexte care nu le mai integrau ca valori funcţionale, cu semnifcaţii cultice sau practice. Este frecventă conservarea unor rituri dincolo de credinţele sau prescripţiile magice care le-au generat și justificat cîndva, conservare motivată prin respectul pentru tradiţie, pentru cele orînduite (aşa se face, aşa· am apucat), dar .şi_printr-un sentiment al frumosului dezvoltat din acest respect pentru tradiţie (pentru că aşa e frumos). În termenii acestui proces vom vorbi despre evoluţia obiceiurilor populare de la rit la spectacol, deci de la motivaţie magică la una estetică, sau despre simboluri, metafore şi alegorii poetice generate de structura şi semnificaţiile unor vechi mituri, credinţe magjce sau scenarii rituale.

📖Mihai Pop/ Pavel Ruxăndoiu - Folclor Literar Românesc

13/07/2026

Acest proces este în curs de desfășurare și azi..
Asupra schimbărilor care au avut loc în costumul popular a acționat și acționează în prezent, în mod evident, și producția satelor specializate în confecționarea de costume naționale. Faptul că aceste sate și-au căutat piețe de desfacere pe o anumită zonă destul de întinsă a făcut ca, în ultimă instanță, obiectele de îmbrăcăminte produse de către un centru sau altul să ajungă să cuprindă o arie mai largă și să înlocuiască, treptat, la început, firește, numai unele piese din portul populației locale cu caracter tradițional străvechi.
Una dintre caracteristicile procesului actual de evoluție a portului o constituie menținerea de către unele piese de port a trăsăturilor particulare zonale, depășirea de către altele a zonelor lor de obîrșie; acțiunile dirijate au avut, în acest sens, un rol important. în multe cazuri, însăși frumusețea îmbrăcămintei create într-un anumit centru a influențat expansiunea lui pe o arie întinsă. Așa s-a întîmplat, după opinia noastră, cu portul popular de Muscel, care a cuprins nu numai zona de la sud de Carpați, ci a pătruns în nord, prin culoarul Branului, extinzîndu-se și la populația satelor brănene, la care, în ultimele decenii, acest tip de port devenise costumul popular obișnuit.

Ion Vlăduțiu, Etnografia Românească - Editura Stiințifică 1973

03/07/2026

Altița de Muscel este o manifestare perfectă a conceptului de „context bogat”. Ea nu este doar un obiect de port, ci un cod vizual dens, o „hartă” a protecției și a prestigiului, cusută după legile stricte ale unei comunități care refuza să lase sensurile lumii la voia întâmplării.

Analizând această cămașă prin lentila operei lui Mihai Pop (în special volumul „Folclor românesc și studiile sale structurale„) și corelând-o cu specificul zonei etnografice Muscel, piesa capătă o dimensiune simbolică precisă, bazată pe rigoare și coduri colective.

Semnificație mitologică, este motivul „ochiului” sau al soarelui închis în glie. În subconștientul arhaic al regiunilor subcarpatice, acest semn protejează purtătorul în momentele de vulnerabilitate.

Mihai Pop explică cm riturile și simbolurile oferă omului o formă de „reintegrare a părții în întregul vieții universale”. Purtând soarele și pământul roditor (rombul) direct pe corp, femeia din Muscel se plasa simbolic sub protecția directă a macrocosmosului.

Roșul este vectorul semantic al vitalității. Într-un sistem arhaic de gândire, această culoare funcționează ca un „scut” vizual (apotropaic) care oprește emanațiile negative din exterior (deochiul, invidia), asigurând curățenia spirituală a celei care poartă cămașa în momentele importante ale vieții ei.

Flory Buia

24/06/2026

Ce bucurie să revedem această cămașă! Ne amintim cu drag de întâlnirile din șezătoarea noastră în care se coseau aceste ii minunate. Felicitări încă o dată autoarei!!

Cămașă cu altiță cusută de Viorica Atanasescu în cadrul proiectului "Reinvierea cămășii cu altiță din lăzile de zestre ale Argeșului și Mușcelului"

24/06/2026

Ce bucurie să revedem această cămașă! Ne amintim cu drag de întâlnirile din șezătoarea noastră în care se coseau aceste ii minunate. Felicitări încă o dată autoarei!!

Cămașă cu altiță cusută de Neli Dinescu in cadrul proiectului "Reinvierea cămășii cu altiță din lăzile de zestre ale Argeșului și Mușcelului"

24/06/2026

Ce bucurie să revedem această cămașă! Ne amintim cu drag de întâlnirile din șezătoarea noastră în care se coseau aceste ii minunate. Felicitări încă o dată autoarei!!

Cămașă cu altiță cusută de Maria Radu in cadrul proiectului "Reinvierea cămășii cu altiță din lăzile de zestre ale Argeșului și Mușcelului"

23/06/2026

”Mândria satului de a se găsi în centrul lumii şi al unui destin ne-a menţinut şi ne-a salvat ca popor peste veacurile de nenoroc. Satul nu s-a lăsat ispitit şi atras în „istoria” făcută de alţii peste capul nostru. El s-a păstrat feciorelnic neatins în autonomia sărăciei şi a mitologiei sale, pentru vremuri când va putea să devină temelie sigură a unei autentice istorii româneşti.......
Cultura majoră nu repetă cultura minoră, ci o sublimează, nu o măreşte în chip mecanic şi virtuos, ci o monumentalizează potrivit unor vii forme, accente, atitudini şi orizonturi lăuntrice.
O cultură majoră nu se stârneşte prin imitarea programatică a culturii minore. Nu prin imitarea cu orice preţ a creaţiilor populare vom face saltul de atâtea ori încercat într-o cultură majoră. Apropiindu-ne de cultura populară, trebuie să ne însufleţim mai mult de elanul ei stilistic interior, viu şi activ, decât de întruchipări ca atare. Nu cultura minoră dă naştere culturii majore, ci amândouă sunt produse de una şi aceeaşi matrice stilistică. Să iubim şi să admirăm cultura populară, dar, mai presus de toate, să luăm contactul, dacă se poate, cu centrul ei generator, binecuvântat şi rodnic ca stratul mumelor.”

📖5 iunie1937, Aula Academiei Române , Lucian BLAGA / Elogiu satului românesc

03/06/2026

"Ciclul anual de şezători are loc după terminarea muncilor agricole, începînd înainte de postul Crăciunului şi sfîrşind înainte de postul Paştelui. Adunările se desfăşoară în zilele de lucru (cu unele excepţii), din înserat pînă la sau după miezul nopţii. Satul cuprinde cîteva grupuri de şezătoare, după criteriul dublu al vecinătăţii şi al calităţii de vîrstă a participantelor : aproape toate informaţiile atestă constituirea şezătorilor separate de fete şi femei, pînă în urmă cu cîţiva ani sau cîteva zeci de ani, după care categoriile apar reunite ; unele date relatează, chiar, despre separarea fetelor mari (de peste 15 ani) de cele mici (sub 15 ani), a femeilor tinere de cele bătrîne, sau despre întrunirea femeilor tinere cu fetele mari.
Locul şezătorii, altădată fix, la gazdă anuală, a devenit cu timpul mobil, săptămînal la fiecare membră a grupului. Aşezarea laviţelor descrie un dreptunghi, a cărui latură „de vază", cea din fundul casei, este deţinută de femeile tinere şi de fetele mai mari (în ordinea vîrstei către părţile laterale)t în timp ce partea dinspre uşă, neînsemnată, revine femeilor bătrîne şi fetelor mici. Transpare o ierarhie care desemnează, ca grupuri umane esenţiale în acest prilej, femeile tinere şi fetele mai mari. Bărbaţii participă întîmplător şi în număr mic, în timp ce prezenţa feciorilor este sistematică, necesară şi în număr mare, constituind preocuparea centrală. a fetelor. Şezătoarea decurge după un program (elastic) : începînd cu discuţii şi glume, ea continuă alternînd cîntecele cu glumele, istorisirile, ghicitorile, farmecele, poveştile (la femei) ; pe la mijloc se intercalează. o gustare (rituală la origine ?) - fiertură de griu sau porumb (astăzi adeseori pîine) şi băutură-, însoţită de strigături (pe muzică sau nu) ; către sfîrşit vin dansurile, jocurile de societate şi travestirile, iar încheierea o face, de obicei, cintecul. "

Revista de etnografie si folclor 1968 tomul 13/numărul 4

10/05/2026

Ziua Națională a Portului Tradițional din România este sărbătorită anual în a doua duminică a lunii mai, fiind o celebrare a identității culturale prin portul popular autentic. Instituită prin Legea 102/2015, această zi promovează valorile tradiționale și culturale prin parada portului tradițional Mioveni 2026

04/05/2026

Conferință națională " Salvgardarea patrimoniului cultural imaterial : metode si perspective "

  PROGRAM Marți, 5 mai 2026 CONFERINȚA NAȚIONALĂ SALVGARDAREA PATRIMONIULUI CULTURAL IMATERIAL- METODE ȘI PERSPECTIVE ORGANIZATORI: Consiliul Județean Argeș Muzeul Viticulturii și Pomiculturii Golești Comisia Națională de Salvgardare a Patrimoniului Cultural Imaterial din Ministerul Cult...