Mihai Capșa Togan

20/06/2026

Evanghelia Duminicii a treia după Rusalii, care se va citi mâine așează înaintea noastră una dintre cele mai delicate și actuale teme ale vieții creștine: grija.

Nu grija firească, născută din responsabilitate, ci grija care se transformă în neliniște, obsesie, teamă și robie. Mântuitorul începe cu o imagine de mare adâncime: „Luminătorul trupului este ochiul; dacă ochiul tău va fi curat, tot trupul tău va fi luminat”. În limbajul Evangheliei, ochiul nu este doar organul vederii, ci și felul în care omul privește lumea, pe sine, pe aproapele și pe Dumnezeu.

Ataşez ultimul articol semnat în publicaţia Mesagerul de Neamţ.

Evanghelia Duminicii a treia după Rusalii așează înaintea noastră una dintre cele mai delicate și actuale teme ale vieții creștine: grija. Nu grija firească,

10/06/2026

Articolul „Despre rânduiala creştină în universul sadovenian”, apărut zilele trecute la Iaşi, în revista Convorbiri Literare propune o lectură spirituală a universului sadovenian, acolo unde istoria, natura și omul se așează sub semnul sacrului. Articolul pe care l-am semnat urmărește felul în care postul, asceza, rugăciunea și memoria creștină devin forme de rezistență morală în volume precum “Frații Jderi”, “Baltagul”, “Creanga de aur” sau “Vremuri de bejenie”.

La Sadoveanu, credința nu este doar temă literară, ci un fel de respirație adâncă a unei lumi. Personajele sale trăiesc într-un timp al rânduielii, al măsurii și al sensului. Astăzi, într-o epocă a excesului și a grabei, această memorie a cumpătării şi a măsurii devine necesară. Articolul aminteşte despre noblețea unei lumi care nu se rușina de tăcere, de înfrânare și de sacru.

Vă invit la redescoperirea profunzimii creștine întâlnită în opera lui Mihail Sadoveanu.

07/06/2026

Prima duminică după Rusalii, numită Duminica Tuturor Sfinților, nu este o simplă zi de comemorare religioasă ci, mai curând, dovada că Pogorârea Duhului Sfânt nu a rămas un eveniment izolat în istorie, ci a devenit începutul unei umanități noi. Dacă Rusaliile arată revărsarea harului peste Apostoli și nașterea văzută a Bisericii, Duminica Tuturor Sfinților arată roadele acestei lucrări: oameni care, în epoci diferite, în locuri diferite și în condiții foarte diferite, au ales să-L urmeze pe Hristos.

Ataşez ultimul articol semnat din periodicul Mesagerul de Neamţ.

Textul complet în primul comentariu.

19/05/2026

In ultimul număr al revistei ieşene “Convorbiri Literare” (mai/2026/365) a apărut articolul pe care îl semnez “Între noi, sau despre ipocrizie şi formalism”. In paginile publicaţiei am scris un scurt text critic-moralist asupra societăţii contemporane, avâd principală sursă textul Sfintei Evanghelii de la Luca cap. XIII, v. 10 – 17.
În societatea contemporană, unde imaginea publică valorează uneori mai mult decât integritatea morală, fariseismul capătă dimensiuni noi. Lumea modernă este inundată de auto-promovare, de afirmare agresivă a sinelui, de laude făcute nu atât pentru a exprima adevărul, cât pentru a construi o identitate fictivă, un profil bine lustruit şi savuros pentru privitor. In lumea noastră trufia devine „virtute”, iar modestia, o slăbiciune şi astfel ne înălţăm unii pe alţii în vitrine artificiale, în timp ce realitatea rămâne adesea săracă, sfâşiată de contradicţii şi lipsită de autenticitate.

16/05/2026

Una dintre marile lecții ale Evangheliei de mâine, minunea “vindecării orbului din naştere”, este diferența dintre „a privi” și „a vedea”. Fariseii privesc minunea, dar nu o văd, aceştia au în față un om vindecat, dar refuză evidența acesteia. Au mărturia vecinilor, a părinților, a celui vindecat, dar preferă să ancheteze, să suspecteze, să conteste. Fariseii niciodată nu au cautat adevărul, ci confirmarea propriei prejudecăți.

Această atitudine este prezentă şi astăzi. Omul modern poate privi fără să vadă, el poate consuma imagini, știri, opinii, comentarii, fără să mai distingă realitatea de manipulare. Poate avea acces la informație, dar nu și la înțelepciune, poate fi educat tehnic, dar orb moral, şi mai grav, poate avea multe ecrane în față și totuși să nu mai vadă chipul vecinului său.

Ataşez ultimul articol apărut înperiodicul Mesagerul de Neamţ. Mulţumesc redacţiei!

13/05/2026

Fântâna lui Iacov (punct central al întâlnirii dintre Iisus şi femeia din Samaria, naraţiunea din Duminica a V-a d**a Paşte) poate fi privită și ca imagine a locului de întâlnire, dat fiind faptul ca, până nu demult, fântâna era spațiu comunitar: acolo oamenii veneau pentru apă, dar și pentru vești, pentru schimburi de cuvinte, pentru relații. Astăzi, omul are nenumărate mijloace de comunicare, dar tot mai puține întâlniri reale. Poate transmite instantaneu mesaje, dar nu mai știe întotdeauna să asculte ori să se asculte pe sine, poate avea sute de contacte, dar trăiește adesea o singurătate apăsătoare, bolnăvicioasă.
Sănătatea psihică a omului contemporan este profund legată de calitatea dialogurilor sale. Un om care nu mai are cu cine vorbi sincer își transformă gândurile în povară. Întâlnirile de calitate ale noastre, cele vindecătoare încep atunci când cineva ne vorbește fără să ne reducă la greșelile noastre.
Hristos nu aprobă dezordinea vieții femeii, dar nici nu o confundă cu dezordinea ei. El vede în ea mai mult decât trecutul ei. Aceasta este cheia oricărei relații interumane eficiente: să vezi persoana dincolo de eșec, să poți spune adevărul fără a anula demnitatea, să poți corecta fără a zdrobi, să poți asculta fără a te grăbi să condamni.

02/05/2026

Pe omul bolnav din Evanghelia Duminicii a patra după Paște, cunoscută în tradiția ortodoxă drept Duminica vindecării slăbănogului de la Vitezda, nu știm cm îl chema, nu știm ce vârstă avea, nu știm ce istorie personală purta în spate. Știm însă un lucru esențial: ajunsese să-și definească viața printr-o frază cutremurătoare: „Doamne, nu am om”.

Această expresie nu aparține doar unei lumi vechi, nu este doar ecoul unei suferințe din Ierusalimul secolului I, ci este, într-un sens profund, una dintre cele mai actuale propoziții utilizate de către noi. Omul de astăzi, deși înconjurat de tehnologie, conectat permanent la rețele, prins într-un flux continuu de mesaje, imagini și informații, ajunge adesea să trăiască aceeași experiență: are contacte, dar nu are comuniune; are posibilități, dar nu are împliniri; are acces la servicii medicale, dar nu întotdeauna la vindecare interioară; are viteză, dar nu mai are așteptare.

Ataşez ultimul articol apărut în Mesagerul de Neamţ. Mulţumesc mult redacţiei.
Articolul complet in primul comentariu.

27/04/2026

Cartea “Familia iudaică – între rigorile tradiţiei biblice şi provocările modernismului”, pe care am semnat-o în anul 2025, apărută la editura Vasiliana’98 din Iaşi a primit zilele trecute, în revista Convorbiri Literare, o importantă recenzie scrisă de către Ella Puruşniuc.
Domnişoara Puruşniuc este studentă la Facultatea de Litere din Iași publicând de ani buni poeme şi articole de specialitate în reviste literare din ţară.

25/04/2026

În istoria Noului Testament, femeile mironosițe ocupă un loc aparte. Pe acestea le întâlnim în duminica de mâine, numită după numele lor istoric, Duminica Mironosiţelor. Ele nu sunt prezentate ca mari predicatori; nu rostesc cuvântări lungi, nu conduc mulțimile și nu ocupă un loc de putere vizibilă, însă totuși, ele se află în apropierea celor mai importante momente biblice: slujirea publică a Mântuitorului, Pătimirile, Răstignirea, Îngroparea și Învierea Domnului.
Atasez ultimul articol publicat pe platforma online a periodicului Mesagerul de Neamt!

În istoria Noului Testament, femeile mironosițe ocupă un loc aparte. Pe acestea le întâlnim în duminica de mâine, numită după numele lor istoric, Duminica

23/04/2026

M-am întrebat mereu pe când predam personajul lui Delavrancea, pe Hagi-Tudose, elevilor mei, dacă acesta se poate mântui?

Vestea cea mare este aceasta: nimeni nu este condamnat definitiv. Chiar și Hagi-Tudose se poate mântui – dacă îndrăznește să iasă din sine și să descopere că adevărata comoară nu se adună în pungă, ci în inimă.

Ataşez ultimul articol “Hagi-Tudose se poate mântui?”(aprilie/2026), apărut în rubrica permanentă “Credinţă şi modernitate”, a revistei naţionale Convorbiri Literare.
Textul este unul comparatist, o scurtă privire între personajul lui Delavrancea şi evanghelia dregătorului bogat din Noul Testament; texte ce arată că problema nu este bogăția, ci atașamentul care închide inima. Avarul nu duce lipsă de bani, ci de iubire, de deschidere, de capacitatea de a dărui.