23/09/2026
Cum arată, de fapt, deconectarea în autism?
Uneori, copilul este lângă noi, se joacă, explorează, pare absorbit de ceea ce face, iar ceea ce lipsește se vede abia când privim mai atent: omul nu intră suficient în experiența lui.
Jucăria poate fi interesantă. Mișcarea poate fi fascinantă. Acțiunea se poate repeta iar și iar. Însă privirea către celălalt, așteptarea lui, bucuria împărtășită, invitația de a continua împreună apar rar sau cu dificultate.
În Mifne, aceste momente mici au o valoare enormă. Când copilul începe să ne caute cu privirea, să observe ce facem, să aștepte răspunsul nostru, să repete o acțiune împreună cu noi și să descopere că omul poate deveni mai interesant decât obiectul, începe să se construiască ceva fundamental: reciprocitatea.
Relația devine, treptat, locul în care copilul vrea să se întoarcă. 💚