ACARP Varvara Petrila

25/08/2026

Gestul salvator - bine de știut

25/08/2026

Provocarea zilei
Reformulează ideile de jos - dacă ești deja la pensie 😅😅😅😅🎉

25/08/2026

Gândul zilei :
"Când plecați din casa părinților, nu trântiți ușa și nu plecați în grabă. Mai întoarceți-vă o dată cu privirea. Veți vedea adesea o mamă rămasă în prag sau un tată care se preface că mai are ceva de făcut prin curte. Nu vă spun să mai stați, fiindcă știu că aveți viața voastră. Dar după ce mașina dispare, casa se face dintr-odată mai mare și mai tăcută. Pentru voi a fost o vizită; pentru ei poate a fost ziua pe care au așteptat-o toată săptămâna.
Când îmbătrânește omul, nu mai așteaptă lucruri spectaculoase. Așteaptă să audă poarta, cheia în ușă, glasul copiilor prin camere. Poate pune pe masă prea multă mâncare și vă întreabă de trei ori dacă mai vreți. Nu vă supărați. În farfuria aceea nu este numai mâncare, este felul lui de a mai putea avea grijă de voi, așa cm făcea când erați mici. Lăsați-l să simtă că încă vă poate dărui ceva.
Și când plecați, îmbrățișați-i fără grabă. Nu există un semn care să ne spună: aceasta este ultima dată când mama stă în prag sau ultima dată când tata ridică mâna și spune să mergeți cu grijă. Dumnezeu ne ascunde asemenea lucruri, poate tocmai ca să trăim fiecare întâlnire cu iubire. Nu numărați kilometrii până la casa părinților. Numărați binecuvântarea că, atunci când ajungeți acolo, încă mai deschide cineva ușa."
preluare FB

24/08/2026

Provocarea zilei

24/08/2026

Găndul zilei
"Nu toți oamenii știu să iubească la fel. Unul te caută des, altul se gândește la tine fără să spună. Unul îți pune pâine pe masă, altul îți pune numele în rugăciune. Și noi, Doamne iartă-ne, avem obiceiul să măsurăm sufletele celorlalți cu rigla noastră: dacă nu face cm aș face eu, înseamnă că nu-i pasă. Dar Dumnezeu n-a făcut oamenii în serie. Fiecare poartă un fel al lui de a simți, de a dărui și chiar de a-și ascunde durerea.

Sunt oameni aspri care au multă bunătate, dar n-au învățat s-o arate, și oameni cu vorbe dulci care dispar tocmai când ai nevoie de ei. Eh... omul nu se cunoaște întotdeauna după glas, ci după urmele pe care le lasă în viața ta. Privește cine rămâne când nu mai ai nimic de oferit, cine îți spune adevărul fără să te zdrobească și cine știe să-ți respecte slăbiciunea fără s-o folosească împotriva ta.

De aceea, să nu ne grăbim să punem oamenii în sertare. Să avem înțelepciunea să-i vedem așa cm sunt, nu cm am vrea noi să fie. Pe unii îi putem iubi de aproape, pentru alții trebuie să păstrăm o distanță sănătoasă, iar pentru câțiva poate nu ne mai rămâne decât rugăciunea. Bunătatea nu înseamnă să deschizi tuturor aceeași ușă, ci să nu lași răutatea nimănui să închidă ușa inimii tale."
preluare fb

21/08/2026

Găndul.zilei:
"Noaptea are un dar pe care ziua îl pierde adesea: ne lasă singuri cu adevărul din inimă. Când se sting zgomotele lumii, rămân doar Dumnezeu și sufletul nostru. Atunci înțelegi că nu ai nevoie de o viață perfectă ca să fii împăcat, ci de o inimă care să nu înceteze să-L caute pe Hristos, chiar și printre neputințe.

Nu adormi purtând în suflet povara supărărilor. Iartă, chiar dacă nu ai fost înțeles. Binecuvântează, chiar dacă ai fost rănit. Mâine poate nu vei putea schimba lumea întreagă, dar vei putea începe din nou cu propria ta inimă. De acolo începe orice minune pe care Dumnezeu o lucrează în viața omului.

Iar înainte de a închide ochii, spune-I lui Dumnezeu un simplu „Mulțumesc”. Pentru ziua care a trecut, pentru oamenii pe care i-ai întâlnit, pentru încercările care te-au învățat și pentru iubirea pe care ai primit-o fără să o meriți. Omul care adoarme cu recunoștință în inimă se trezește, de cele mai multe ori, mai bogat decât cel care a adunat o lume întreagă și a uitat să-L aibă pe Dumnezeu alături."
preluare Fb.

13/08/2026

Dragilor !
S-a eliberat un loc pentru o doamnă.
Dați de veste , vă rugăm.

Pentru detalii :persoana de contact Risteiu Betty

Știai că, demult, pe fundul Lacului Balaton trăia o zână de o frumusețe rară. În fiecare dimineață ieșea la suprafață și își pieptăna părul auriu, iar apa devenea atât de liniștită încât oglindea cerul ca o oglindă. Dar, ori de câte ori zâna era cuprinsă de tristețe, lacrimile ei se revărsau în lac, vântul începea să sufle, iar valurile se înălțau.
Localnicii cred că, și astăzi, în zilele senine, zâna încă veghează asupra Balatonului. Iar când apa este limpede și calmă, spun că ea zâmbește celor care vin să descopere frumusețea celui mai mare lac din Europa Centrală.
✨ Am vorbit cu ea și ne-a promis că în timpul excursiei noastre, tălpicii cu lipici vor prinde zile în care ne va întâmpina cu zâmbete. Așa e când ai prietene "zâne" 🥰

12/08/2026

Provocarea nopții...
dacă tot aștepți perseidele ai timp să răspunzi?