20/02/2026
20 februarie 1856 – 20 februarie 2026 | 170 de ani de la abolirea sclaviei romilor
Astăzi marcăm 170 de ani de la abolirea sclaviei romilor în Țările Române, un moment de cotitură al istoriei României, adesea ignorat şi prea mult timp omis în istoria oficială. Sclavia romilor a fost o instituție juridică și socială care a funcționat timp de aproape cinci secole și ale cărei efecte se resimt şi astăzi. Sărăcia, discrepanțele în educație şi în alte domenii, resimțite de multe dintre comumitățile noastre, ale romilor, sunt o consecință directă a acțiunilor şi uneori a inacțiunilor unui stat ale cărui dinamici sociale şi inter-grup rămân marcate de o profundă rasializare.
Fundația Ruhama este semnatară a PROCLAMAȚIEI ROMILOR la 170 de ani de la abolirea sclaviei, o declarație politică depusă astăzi în Parlamentul României, care solicită recunoașterea oficială a sclaviei romilor și asumarea unor măsuri reparatorii concrete.
Ruhama a susținut acest demers nu doar prin semnătură, ci și prin contribuție directă la formularea unor direcții din Proclamație, ca parte a unei munci de lungă durată în domeniul drepturilor romilor și al politicilor publice.
Un exemplu este faptul că în etapa de planificare a Fondurilor de Coeziune 2021–2027, Fundația Ruhama a propus includerea, în Programul Educație și Ocupare (PEO), a unei măsuri dedicate formării de competențe culturale rome. Această propunere se regăsește astăzi în Măsura 7.e.5. din PEO, care finanțează dezvoltarea și implementarea unor programe universitare și cursuri pentru formarea competențelor culturale rome, adresate profesioniștilor din educație, sănătate, administrație și alte domenii cheie, ca urmare a demersului făcut de Fundația Ruhama în calitate de organizație membră în structura partenerială de planificare a fonduror europene.
Măsurile de politică publică privind educația și formarea profesională a actorilor instituționali ai statului sunt inseparabile de înțelegerea cadrului istoric care a produs excluderea sistemică şi instituționalizată a romilor români.
Tocmai în acest context, o consecință a prevalenței rasismului în societate este faptul că mulți angajați şi experți ai statului nu cunosc, sau diminuează gravitatea istorică a sclaviei romilor.
Istoricul Petre Petcut, citându-l pe istoricul Viorel Achim, descrie realitatea juridică și socială a sclaviei romilor astfel:
„«Rob» în limba română veche însemna «sclav», iar când în prima jumătate a secolului al XIX-lea limba română a fost modernizată, românii le-au spus acestor oameni «sclavi». Am precizat acest lucru pentru că există uneori tendinţa de a prezenta robia de la noi ca o formă blândă, mai umană de sclavie. Robia din ţările noastre a însemnat chiar «sclavie», desigur, ca şi în alte părţi, cu diferenţe mari de la stăpân la stăpân, de la un grup de robi la altul, şi cu diferenţe care ţin de epocă. Faptul că, multă vreme, cei mai mulţi dintre ţigani se deplasau prin ţară şi nu stăteau la curtea sau moşia stăpânului nu înseamnă că erau oameni liberi.”*
— interviu citat în minunata carte de temelie a istoricului Petre Petcuț, "Rromii. Sclavie și libertate", p. 9
Dl. Nicolae Păun, deputat în grupul parlamentar al minorităților naționale, a depus astăzi PROCLAMAȚIA ROMILOR la 170 de ani de la ABOLIREA SCLAVIEI 20 FEBRUARIE 1856 – 20 FEBRUARIE 2026. Vom cita proclamația:
"La 170 de ani de la Abolirea sclaviei romilor în țările române, după cinci secole de exploatare cruntă a romilor și de excludere a acestora din statutul de ființă umană, pentru reconcilierea istorică dintre Statul Român și minoritatea națională a romilor, pentru susținerea unui climat de armonie și respect reciproc și pentru implementarea deplină a drepturilor care decurg din statutul de minoritate națională al romilor din România, solicităm următoarele:
1. Recunoașterea oficială a sclaviei romilor drept crimă împotriva umanității.
2. Emiterea unei declarații solemne a Parlamentului României.
3. Înființarea Comisiei Naționale de Adevăr privind Sclavia Rromilor.
4. Digitalizarea arhivelor privind sclavia romilor.
5. Construirea Memorialului Național al Sclaviei Romilor.
6. Marcarea locurilor istorice unde romii au fost ținuți în sclavie.
7. Crearea Fondului Național de Reparații și Dezvoltare pentru Comunitățile Rome.
8. Înființarea Institutului Național pentru Studierea Sclaviei Romilor.
9. Înființarea Teatrului Național Rom.
10. Înființarea Muzeului Național de Istorie și Cultură a Romilor.
11. Introducerea istoriei sclaviei romilor în curricula școlară obligatorie.
12. Burse universitare pentru studenți romi ca măsură afirmativă reparatorie.
13. Campanii și producții media împotriva rasismului antirom.
14. Formare inițială și continuă obligatorie pentru profesioniștii din educație, sănătate, administrație, poliție și justiție.
15. Crearea Observatorului Național al rasismului antirom.
16. Restituirea patrimoniului cultural și istoric rom.
17. Program diplomatic european și internațional pentru recunoașterea istorică a sclaviei romilor.
Această Proclamație este susținută de organizații rome și nerome, cercetători și persoane publice din România și din numeroase alte țări, precum și de alte 178 de persoane semnatare prin petiție online."
Am ales să includem aceste 2 imagini ca semn al continuității dintre trecut, prezent și viitor. După secole de sclavie, excludere și rasializare, responsabilitatea de astăzi este de a construi condițiile unei vieți trăite în demnitate. Prima imagine ne confruntă cu realitatea istorică a sclaviei romilor, prezentând un document de vânzare a familiilor de romi, o arhivă recunoscută oficial de istorici, iar a doua ne ancorează în prezent și viitor: un copil rom surprins într-un moment de bucurie firească, alături de comunitatea sa.
Între aceste două imagini se află responsabilitatea noastră colectivă de a transforma memoria în politici și acțiuni care să asigure ca fiecare copil, tânăr și adult rom să poată trăi o viață bună și demnă.
