27/08/2026
📖Cititul poveștilor are valoare chiar și atunci când copilul nu pare atent, nu răspunde la întrebări sau pare că „nu-l interesează”. Mai ales în grup, povestea nu este doar despre a sta și a asculta un text până la capăt. Este o experiență prin care copiii învață să fie împreună, să asculte, să observe și să construiască treptat sens.
De ce citim, chiar dacă un copil pare dezinteresat?
1. Creierul învață și atunci când copilul nu stă nemișcat și atent.
Copiii mici ascultă în moduri diferite de adulți. Se pot ridica, se pot uita în altă parte, pot manipula un obiect și totuși să audă și să proceseze cuvintele, intonația și ideile din poveste. Atenția lor nu arată întotdeauna ca „stat cuminte și privit cartea”.
2. Poveștile dezvoltă limbajul într-un mod natural.
Copilul aude cuvinte pe care nu le întâlnește neapărat în conversațiile de zi cu zi, aude propoziții mai complexe și începe să înțeleagă cm se leagă ideile. Aceste experiențe construiesc treptat vocabularul și înțelegerea limbajului.
3. În grup, copiii învață și de la ceilalți copii.
Copilul nu învață doar „ce se întâmplă în poveste”, ci și:
* cm ascultăm când vorbește altcineva;
* cm așteptăm să ne vină rândul;
* cm exprimăm o idee;
* cm reacționăm diferit la aceeași situație;
* cm acceptăm că altcineva poate vedea lucrurile altfel.
4. Povestea creează contexte pentru emoții și empatie.
Copilul exersează să recunoască emoții și să se pună, treptat, în locul altuia. În grup, acest lucru este și mai valoros: apar răspunsuri diferite, iar copiii descoperă că aceeași situație poate fi percepută în mai multe feluri.
5. Repetiția contează.
Copiii au nevoie de repetiție pentru a transforma experiența în înțelegere. La prima lectură pot urmări imaginile, la următoarea pot anticipa ce urmează, iar mai târziu pot observa detalii, cuvinte sau emoții pe care nu le remarcaseră înainte.