12/08/2024
𝐒𝐜𝐞𝐧𝐚 𝐔𝐧𝐭𝐨𝐥𝐝 𝟐𝟎𝟐𝟒 – 𝐬𝐢𝐦𝐛𝐨𝐥𝐮𝐫𝐢 𝐞𝐱𝐩𝐥𝐢𝐜𝐚𝐭𝐞
Organizatorii festivalului se mândresc cu cea mai mare scenă de până acum. Lăsând la o parte dimensiunile impresionante şi tonajul echipamentelor, aş vrea să aruncăm o privire mai atentă la designul scenei şi la mesajele ascunse din spatele desenelor drăgălaşe.
Merită să spunem încă de la bun început faptul că scenele festivalurilor de muzică se aseamănă tot mai mult cu un iconostas – sunt un melanj de feţe şi de simboluri care imită sfidător paravanul de icoane ce desparte naosul de altar într-o biserică ortodoxă.
Dacă icoanele fac referire la oameni care au avut o relaţie deosebită cu Dumnezeu de-a lungul vieţii lor, scena de unică folosinţă de la Untold va aduce în atenţia publicului oameni care nu au o relaţie personală cu Dumnezeu... Este un fel de iconostas viu.
Elementul central asupra căruia suntem invitaţi să ne aţintim atenţia este un cap de femeie fără ochi, cu o coroană de „pene”, precum o amerindiancă. Acest portret ne trimite cu gândul la o fiinţă dintr-un ţinut îndepărtat care nu a făcut cunoştinţă cu lumea creştină. Totuşi, reprezentarea grafică aduce cu un cap de „sfânt” desprins dintr-o icoană.
De ce fără ochi? Pentru că ochii sunt oglinda sufletului... Când artistul a ales să lase portretul fără ochi probabil că a vrut să ne spună că acea fiinţă nu are suflet sau că sufletul ei nu mai contează. Ultimul lucru la care trebuie să se gândească cei ce privesc scena este sufletul lor şi felul în care îşi vor petrece eternitatea...
În centrul capului, însă, acest personaj ciudat poartă o cunună din flori de lotus – un simbol des regăsit în religiile indiene. El simbolizează puritatea şi renaşterea, asemenea florilor de lotus care renasc din noroi. Coroana de flori luxuriante este o aluzie subtilă la coroana de spini care a fost pusă pe capul lui Isus Hristos...
La stânga şi la dreapta vom regăsi bufniţa şi lupul – ambele sunt asociate cu „întunericul” şi cu lumea malefică, deşi lupul poate avea şi semnificaţii pozitive în culturile nordice, unde creştinismul a ajuns târziu.
În stânga mai apare şi iepurele – un animal drăgălaş şi sfios, dar totodată foarte fricos, care îşi trăieşte majoritatea vieţii căutând o ascunzătoare. Este un animal de care te poţi apropia cu greu... făcând aluzie la persoanele introvertite şi tăcute, dar care nu sunt ceea ce par la prima vedere. Să-i reprezinte oare iepurele pe cei libidinoşi care trăiesc o viaţă dublă, care pozează în familişti convinşi, dar pe ascuns... schimbă tabăra? Fiind aşezat pe o ciupercă otrăvitoare, cred că mesajul este destul de clar.
Ciupercile otrăvitoare ne dau de înţeles că „hrana” pe care o vor primi spectatorii nu va fi tocmai o hrană sănătoasă. Însă mai fac trimitere şi la o lume imaginară, în care poţi să intri prin transă, prin hipnoză, o lume halucinantă, nesupusă niciunor reguli, unde totul este permis. Iar dacă aţi auzit experienţele unor tineri care au testat ciupercile halucinogene, atunci ştiţi la ce mă refer...
Priviţi de sus, participanţii au stat cu toţii în faţa idolului care o personifica pe Mama Natură. Din pântecul ei, a dat naştere rând pe rând artiştilor – unii mai ciudaţi ca alţii. Fiecare cântereţ i s-a închinat şi i-a adus o ofrandă de laudă – uneori muzică fără noimă şi fără sens, cu versuri deocheate, alteori zgomot, alteori răgete şi ţipete. Dar să nu uităm că „butoaiele goale fac gălăgie multă”...
Scena de la Untold, aşadar, înglobează o mulţime de mesaje care trădează adevărata faţă a festivalului şi scot la suprafaţă tocmai caracterul păgân şi totodată idolatru al acestui festival de (mult spus) muzică. Adevărul este atât de evident uneori, încât nu ne vine să credem că este chiar sub ochii noştri.
Scena de la Untold este precum o parabolă, care trebuie interpretată pentru a-i înţelege mesajul. Cine mai vorbea în pilde, în parabole? Isus Hristos. Iată tocmai cuvintele Lui redate de evanghelistul Matei:
„De aceea le vorbesc în pilde, pentru că ei, măcar că văd, nu văd şi măcar că aud, nu aud, nici nu înţeleg.
Şi cu privire la ei se împlineşte prorocia lui Isaia, care zice: ‘Veţi* auzi cu urechile voastre şi nu veţi înţelege; veţi privi cu ochii voştri şi nu veţi vedea.’
Căci inima acestui popor s-a împietrit; au ajuns* tari de urechi, şi-au închis ochii, ca nu cumva să vadă cu ochii, să audă cu urechile, să înţeleagă cu inima, să se întoarcă la Dumnezeu şi să-i vindec.” (Matei 13:13-15 VDC)
