29/09/2025
În aceste zile am avut ocazia de a participa la excursia „Drumul Jertfei”, împreună cu Asociația Cultural-Patriotica „Avram Iancu”. Am parcurs drumul pe care strămoșii noștri s-au jertfit pentru noi, pentru ca noi să ne putem numi români, pentru dreptul nostru de a fi în țara de care aparținem. În Ardealul nostru drag, am trăit într-un martiriu continuu pentru dreptul la credința noastră și pentru a putea afirma ca suntem români. Aceasta jertfă a fost încununată de 4 oameni, din pricina cărora astăzi avem drepturi ca români: Avram Iancu, Horea, Cloșca și Crișan. Acești titani ai patriei noastre și-au dat viața pentru tricolor. De pe ținuturile natale din actuala comună Avram Iancu din județul Alba, încă din pruncie, inima lui bătea pentru o singură dorință: „Unicul dor al vieţii mele este să-mi văd naţiunea mea fericită” după cm avea să scrie mai târziu în testamentul său, testament făcut la o vârstă relativ fragedă. Când alții se gândesc la familia lor și la ziua de mâine, Avram Iancu avea un singur țel: toți românii să fie una! Pentru acest țel avea să moară pe 10 septembrie 1872 în Baia de Criș „Crăișorul Munților”, continuatorul mișcării celor 3 eroi naționali: Horea, Cloșca și Crișan. Pentru a putea înțelege revolta lor, trebuie să înțelegem și contextul istoric. La începutul anului 1784, împăratul de la Viena a dat un decret de conscripție, care prevedea posibilitatea de înrolare în armata imperiului a țăranilor iobagi și care, astfel, deveneau liberi, cu casa și pământul lor. Astfel, țăranii români nu mai voiau să lucreze pământurile nobililor și au pornit la sfârșitul lunii octombrie spre Alba-Iulia să se înscrie în armată ca să scape de iobăgie.Nobilimea a împiedicat această înscriere (1 noiembrie 1874), trimițând soldați, care i-au atacat pe cei care mergeau spre înrolare. Aceasta a fost scânteia care a declanșat răscoala. Primul care trebuia să ia atitudine împotriva nobilimii maghiare pentru nerespectarea poruncii împărătești era însuși Iosif al II-lea.Revendicările țăranilor iobagi asupriți au fost exprimate prin Horea în Ultimatumul din 11 noiembrie, când răsculații atacau cetatea Devei: „Nobilii să nu mai fie și să trăiască din slujbe (servicii) date de împărat; nobilii să nu mai aibă moșii și să plătească dări ca oamenii de rând; pământurile nobililor să se împartă poporului după ordinul împărătesc”. Ceea ce cerea țărănimea, prin Horea, în 1784, aveau să ceară revoluționarii francezi în 1789: egalitate, fraternitate, libertate.Martiriul lui Horea și al lui Cloșca a fost deopotrivă pentru „Legea românească” și pentru neam. În ei se regăsesc semnele sfințeniei:
1) Ortodoxia credinței, căci mișcarea lor a avut (și) un caracter confesional, după cm am arătat mai sus;
2) Mărturisirea jertfelnică a credinței o constituie martiriul lor pentru Legea strămoșească;
3) Martiriul lor a fost deopotrivă și din dragoste pentru neam: Eu mor pentru națiune!, afirma Horea pe eșafod înainte de execuție. Potrivit Evangheliei Judecății de apoi, omul care-și hrănește, își îmbracă, își cercetează aproapele, de fapt Îl hrănește și-L îmbracă pe Hristos; tot astfel omul care moare pentru semenul său, moare pentru Hristos!; iar Horea a murit pentru tot neamul său: mai mare dragoste decât aceasta nimeni nu are, ca sufletul să și-l pună pentru prietenii săi (Ioan, 15, 13). Toate acestea arată iubirea smerită și milostivă față de aproapele.
Cu ocazia împlinirii a 240 de ani de la acest martiriu a celor 2 eroi naționali, aceasta fiind și tema excursiei, am pornit de la satele natale ale celor 3, ajungând apoi până la locul martiriului celor 2 , Alba Iulia și până la mormântul Crăișorului Munților de la Țebea, rememorând astfel intreaga lor viață jertfelnică și aducându-ne aminte ca libertatea noastră ca români ardeleni a depins de jertfa lor și ca datorită lor putem purta tricolorul oriunde în lume.
Fiecare a avut ceva de învățat, iar eu am învățat cât s-au luptat strămoșii noștri ca noi să ne putem numi români, România întreagă stând pe fundația jertfei lor.
Luca Laurențiu
Liceul Ortodox Roman Ciorogariu, Oradea
