Drumul Petrolului

13/12/2025

Flacara din Moreni

13/12/2025

Pregatiti de interventie!

13/12/2025

Cum arata o instalatie in trecut

12/12/2025

Petrolul – „aurul negru” – este materia care pune în mișcare societatea modernă. Cine are petrol are putere! Acesta a fost principiul după care s-au călăuzit statele lumii în perioada interbelică. Industria modernă, mai exact noile a**e – aviația, tancurile, submarinele – nu puteau funcționa fără derivatele din peterol – kerosenul, benzina, motorina. O economie și o armată modernă nu puteau exista fără resurse de petrol. Din punctul acesta de vedere, România a fost binecuvântată de natură. În zona Prahova s-au descoperit încă din secolul XIX importante zăcăminte de țiței, care, în 1937, au plasat România pe locul 7 în lume privind rezervele de petrol. Petrolul românesc devenise important pentru puterile europene, în special pentru Germania, care nu avea rezerve proprii. Prin presiuni diplomatice și amenințări militare, la 23 martie 1939 Germania a reușit să încheie cu România un tratat economic prin care obținea o mărire substanțială a importului de petrol. La începutul războiului, în 1939, petrolul românesc devenise vital pentru operațiunile militare germane. Potrivit unor estimări, în perioada ianuarie 1939 – iulie 1944, livrările de produse petroliere ale României către Germania au însumat 623.000 tone, ceea ce a reprezentat 1/3 din consumul Germaniei. Această bogăție trebuia apărată. În afară de sonde, în zona Prahova existau 14 rafinării. În condiții de război, petrolul românesc a fost dorit de germani și bombardat de americani. Pentru a-și apăra bogăția, România a reorganizat apărarea antiaeriană. La 13 iulie 1939, au fost înfinţate trei regiuni aeriene: Regiunea I Aeriană Iaşi, Regiunea a II-a Aeriană Cluj şi Regiunea a III-a Aeriană Bucureşti, care cuprindea Ploieştiul şi regiunea petrolieră Valea Prahovei.
Fiecare regiune dispunea de unităţi de aviaţie de vânătoare, artilerie antiaeriană, unități de transmisiuni. Marele Stat Major a acordat o atenţie deosebită oraşului Ploieşti şi regiunii petroliere Prahova, astfel încât, la 24 martie 1942, s-a înfiinţat Comandamentul Artileriei Antiaeriene Ploieşti, ce avea în dotare următoarele forţe: 18 baterii calibru 88 mm, 12 baterii calibru 20 mm, 3 baterii de mitraliere antiaeriene, 2 baterii proiectoare, 2 baterii calibrul 75 mm Vickers şi 2 baterii calibru 37 mm Rheinmetall. Aceste forțe au fost împrăștiate în toată zona: la Câmpina – 4 baterii, la Floreşti – 4 baterii, la Băicoi-Ţintea – 4 baterii, la Moreni – 1 baterie. Zona Ploiești devenise o adevărată “fortăreață”. În același timp, pentru apărare au fost pregătite peste o sută de avioane de vânătoare (IAR-80 și Messerschmitt Bf 109). Cum era de așteptat, aviația anglo-americană a atacat destul de repede instalațiile petroliere de pe Valea Prahovei – stațiile feroviare de triaj, depouri, rezervoarele gigantice, turnurile de cracare, furnale -, care erau vitale pentru Armata germană. În lupta pentru petrolul românesc au murit aparându-l sute de români, au murit atacându-l sute de aviatori americani. Primul bombardament strategic al Forţelor Aeriene Americane a avut loc pe 12 iunie 1942. Principalul obiectiv – Rafinăria „Astra Română“ din Ploieşti – a fost atacat de 13 bombardiere B-24 care decolaseră de pe aerodromul Fayd din Egipt. Misiunea a fost un eşec, pagubele făcute au fost puține şi, din această cauză, nici Guvernul şi nici presa americană nu au anunţat-o. Au urmat alte atacuri aeriene efectuate ziua de americani și noaptea de englezi. La început, aviația americană, subestimând apărarea română pentru precizie, a atacat la joasă înălțime – “la firul ierbii” – și a suferit pierderi considerabile. Apoi a atacat la înălțime mare – bombardament “în covor” – prin care distrugeau o zonă întinsă, inclusiv obiective civile. Credeau că la înălțime mare artileria antiaeriană nu este precisă și se pot apăra de aviația de vânătoare. Se bazau pe puterea de foc defensivă – șase sau opt mitraliere grele cu care era înarmat fiecare bombardier, considerat de americani o adevărată “fortăreață zburătoare”. Dar și în acel caz au suferit pierderi mari: avioane doborâte, aviatori uciși și peste o mie de tineri americani care s-au salvat prin parașutare au devenit prizonieri de război. Atacurile aviației anglo – americane au fost o surpriză pentru români, în condițile în care se spera că puterile occidentale vor interveni și nu ne vor lăsa în zona de influență sovietică. Au fost trimiși emisari la Ankara, Cairo, Lisabona pentru a negocia o ieșire onorabilă din război. Se spera că americanii vor face presiuni diplomatice și vor trimit câteva divizii ca să ne apere de ruși. Dar diplomații occidentali au refuzat să trateze cu emisarii români, iar aviația americană a continuat să bombardeze ținte din România: instalații petroliere (Ploiești – Câmpina, Giurgiu – rezervoare cu petrol), noduri ferviare (Gara de Nord București, Triajul București Nord, Gara Simeria, Gara Pitești), industria militară (Uzina I.A.R. Brașov), dar și cartiere de locuințe. Românii i-au așteptau pe americani să vină să ne apere, iar aceștia ne-au bombardat.

Sursa : rador.ro

27/11/2025

https://youtu.be/aYaBPC4-95c?si=oYc_22B8-XG5Gd6K

Album duminical, 1981, realizator Aristide Buhoiu

08/12/2023

Cazematele nemțești și istoria petrolului din Moreni.
Municipiul Moreni a jucat un rol important în cel de-al Doilea Război Mondial din prisma resurselor importante de petrol. Nemții au știut asta de la bun început și au cucerit zona, construindu-și puncte strategice de apărare și observare exact lângă sondele de extracție, pe dealuri, care le asigurau o vizibilitate de zeci de kilometri în orice direcție.

Se pare că au fost construite patru astfel de cazemate, dar acum mai sunt în picioare doar două dintre ele: una în Sângeriș și una în Țuicani. Cele două buncăre din beton gros au fost construite de specialiști aduși chiar din Germania. Se zice că asemenea cazemate se mai întâlnesc acum în Franța și Olanda.

Cazematele germane de la Moreni aveau compartimente de tragere, de depozitare a armamentului, dormitoare, bucătărie, chiar și tunele între locurile de tragere. Se spune că la construirea cazematelor din Moreni au muncit 2.000 de persoane din grupul etnic german.
Petrolul, o tentație prea mare: „ era sângele vital al războiului”

Nemții au pus ochii pe Moreni datorită zăcămintelor mari de petrol din zonă, spune Ion Stoica, profer de istorie.

„Petrolul din Moreni a reprezentat o tentație și o necesitate pentru toți, în timpul războiului. Indiferent de care parte a baricadei au fost. Primii care au venit aici au fost nemții și ei și-au organizat teritoriul pentru a putea exploata corect petrolul. În felul acesta au realizat obiective militare, unele dintre ele poate chair strategice. Nu sunt specialist militar ca să spun exact ce erau ele. Noi, aici în Moreni, așa le cunoaștem. Probabil erau puncte de observare. Aici puteau să mănânce, puteau să doarmă. Probabil că erau organizate la nivel de pluton”, spune cadrul didactic.

Cazematele erau perfect amplasate, astfel încât, inamicul să fie zărit de la mare distanță.

Dacă se privește pe trei puncte cardinale, se vede foarte clar ce bine este poziționată o astfel de cazemată și ce bine putea să observe, la nivelul anilor 1940, orice mișcare. Se vede până în Munții Bucegi, până la 60-70 de kilometri și în Sud până aproape de Târgoviște. Poziția era strategică. Petrolul era sângele vital al războiului și cine avea petrolul din Moreni putea să susțină corect o acțiune militară. Moreniul nu trebuia pierdut de niciuna dintre părți, motiv pentru care, în 1944, când s-a întors frontul și ceilalți au avut aceeași preocupare pentru petrolul din Moreni. Nu avem nicio fotografie, nicio șchiță care să ne prezinte cazemata așa cm arăta ea atunci”, explică Ion Stoica.

08/12/2023

Cea mai adâncă sondă (7000 Băicoi) și istoria petrolului în România

Infrastructura noastră de descoperire, exploatare și punere în valoare a hidrocarburilor înseamnă mii de sonde, kilometri de conducte și sute de facilități de petrol și gaze: unități de procesare țiței și gaze, parcuri de rezervoare, parcuri de compresoare localizate în zonele noastre de producție. Istoria noastră spune că România a fost prima țară din lume care a avut o sondă petrolieră, o rafinărie petrolieră și a fost prima țară care a exportat benzină… A urma comunismul, cu a sa „epocă de aur”, când am avut specialiști în toate domeniile și asta pentru că exista dezvoltare în toate domeniile. Niciunul dintre acestea nu a fost lăsat mai la urmă. Așa și în domeniul petrolier, care a simțit o dezvoltate fără precedent. Specialiștii noștri săpau sonde în țară, dar și pe alte continente ale planetei, fiind apreciați și lăudați.

A venit „revoluția” și totul a „înghețat” în pragul dorinței de libertate… Libertate și tranziție… Apoi s-au desființat cu toatele… Sau s-au vândut altora… Acum sapă sonde italienii, sau americanii la noi… Inginerii noștri petroliști, geologi, tehnicieni, au trebuit să se recalifice, sau a trebuit să plece să își continue carierele la diferite companii străine. Economia României, cea care pornise pe drumul nesigur al libertății și al tranziției, s-a „împiedicat” și s-a prăbușit. În urmă a rămas istoria, sau poate nici aceea…

Simțind nevoia unei „restaurații”, pot spune că, acum poate s-a uitat, dar cea mai adâncă sondă din România a finalizat forajul în anul 1984 la Băicoi (jud. Prahova) și a atins adâncimea record de 7.025 m: A prezentând urme de țiței la adâncimea de 6191 m, iar din intervalul 7021-7023m s-a extras o probă de carotă mecanică, cu rocile respective. Probele de producție s-au efectuat având pe gura puțului un cap de erupție de 1400 bar produs la Uzina Mecanică din Câmpina (acum privatizată și preluată de americani, ca PCC Sterom – Cameron Romania, apoi preluată de „Tenaris”). Această sondă a fost începută de I.F.L.G.S. București cu o echipă care se pregătea pentru prima sondă de foraj marin în Marea Neagră (șef sondă ing Dan Marchidan) apoi sonda a fost preluată de Schela de Foraj Liliești (șef sondă ing. Sârbu Ion, fostul director al Trustului de Petrol Ploiești). Personal am lucrat 10 ani la Schela de Foraj Liliești (tatăl meu Grigore Valeriu fiind maistru specialist în foraj, intervenție și extracție petrol, iar bunicul Grigore Nicolae, deasemenea). Eu am fost operator lucrări geologice, laborant fruide foraj și dispecer, iar aici, la Liliești, am întâlnit acești oameni minunați, ce au realizat acest unic record. Am forat sonde în trei județe (Dâmbovița, Prahova și Buzău), iar inginerii și maiștrii petroliști de la Liliești au completat după revoluție schimburile ce deserveau platformele de foraj marin, sau au plecat la firme importante din domeniu din Europa sau America… Am fost mândrii de acest record național, acum aproape uitat… Astăzi cresc ierburile înalte pe aleile FORSON-ului (ultima denumire sub care a fost cunoscută Schela de Foraj Liliești, înainte de a-și anunța falimentul) și alte firme internaționale sapă subsolul patriei, după bogățiile ascunse.

Cea mai adâncă groapă săpată vreodată din lume cu o instație de foraj este puțul petrolier Maersk BD-04A, de la Al-Shaheen, Qatar, care are 12.290 m lungime. Cel de al doilea este gaura de foraj de la Kola, fiind rezultatul unei săpături științifice, proiect al fostei URSS. Proiectul dorea să sape cât mai adânc în scoarța Pământului, adâncimea inițială fiind stabilită la 15.000 m. Forajul a început în 1970 în Peninsula Kola, iar puțul cel mai adânc a fost SG-3, care a fost terminat în 1989, creând o groapă de 12.261 m adâncime.

Știm cu toții și am auzit de „OMV Petrom Upstream”, care este firma ce are operațiuni în România și Kazahstan, cu performanțe foarte bune în securitatea operațiunilor. În 2019, producția zilnică a fost de 151,6 kbep/zi, iar unul din obiectivele sale este să ne extindem portofoliul în regiune. Operează 193 zăcăminte comerciale de petrol și gaze, majoritatea „onshore”. Au deasemenea, operațiuni în apele de mică adâncime din Marea Neagră, în Romania. În 2019, producția medie de petrol și gaze din România a fost de 145,1 kbep/zi. Infrastructura firmei înseamnă mii de sonde, kilometri de conducte și sute de facilități de petrol și gaze: unități de procesare țiței și gaze, parcuri de rezervoare, parcuri de compresoare localizate în zonele noastre de producție. Portofoliul lor este foarte diversificat. Aici descoperim la capitolul „Adâncimea sondelor”, trecut și recordul nostru de la Băicoi: cea mai adâncă sondă din portofoliul „OMV Petrom Upstream” este sonda săpată la 7.000 de metri (7000 Băicoi, în zona Băicoi, Județul Prahova). Portofoliul instituției de mai sus cuprinde o gamă variată de sonde în ceea ce privește productivitatea, de la mii de sonde cu o producție zilnică de mai puțin de 5 bep/zi până la o producție de mai mult de 5.000 bep/zi (media pentru 2019) pentru sonda cu cea mai mare producție. Se lucrează în parteneriat cu companii internaționale pentru 242 de zăcăminte mature prin intermediul contractelor de creștere a producției. OMV Petrom este în continuare titularul concesiunilor, dar partenerii operează aceste zăcăminte în vederea maximizării producției și îmbunătățirii eficienței. În 2016 s-a început producția experimentală la o descoperire nouă din Padina (jud. Buzău), în cadrul unui Joint Venture cu Hunt Oil.

Istoria petrolului din România este destul de bogată. Mai multe date științifice pot fi aflate din volumul „Istoria Petrolului din România”, lucrare amplă semnată de către specialiștii Ghe. Ivănuș, I.Ștefănescu, Ștefan Traian Mocuța (cercetător la Institutul de Petrol și Gaze din Câmpina, ce mi-a fost și profesor doi ani la Liceul de Petrol și Gaze din Câmpina), Ștefan N. Stirimin și M.P. Coloja.

Dacă este să privim în urmă, după anul 1948 are loc o dezvoltare intensă a activității de foraj, comparativ cu anul 1944, mai ales a celei destinate cercetării geologice, care în 1955 a crescut cu 54% comparativ cu anul 1944. O creștere importantă are loc în domeniul forajului cu turbină, aplicată începând din anul 1952 în zona Moldova și care din 1955 reprezenta 11 la sută din numărul total de metri forați, urmând să atinga un maxim de 65 la sută în 1963. În cea ce privește numărul de metri forați în această perioadă, semnificative sunt următoarele date: 657 000 m ( din care 44 la sută de explorare) în anul 1950, 870 000 ( din care 58 la sută de explorare) în anul 1955, 944.000 m in anul 1960, 1.632.000 m în anul 1970 și 1.814.000 m (din care 197. 000 la adâncimi de peste 3.500 m) în anul 1980. Dintre realizările cele mai importante din această perioadă (1944-1989) se menționează: săparea în anul 1963 a sondei 614 Hârlești la adâncimea de 1447 m, cu o deplasare de la vericală de 800 m: efectuarea primelor lucrări de explorare în Marea Neagră în anul 1968. Astfel are loc mai apoi forajul din anul 1976 a primei sonde de explorare în Marea Neagră la o adâncime de 5.006 m , într-o zonă cu adâncimea apei mării de 86 m. Mai are loc finalizarea în anul 1984 a forajului la sonda 7000 Băicoi, care a atins adâncimea record de 7025 m și a prezentat urme de țiței la 6191 m. A urmat sonda 6575 Cioceni (săpată tot de Foraj Liliești – Trust Ploiești) la adâncimea de 6.876 m și sonda 6011 Bucșani la adâncimea de 5.947,5 m , cu densitatea fluidului de foraj de 2,250 kgf/dm3. De menționat ca operațiuni speciale, că la sonda 7000 Baicoi s-a extras o probă de carotă mecanică de la adâncimea de 7021-7023 m, iar la sonda 6575 Cioceni s-a extras o probă de carotă mecanică de la adâncimea de 6.693 – 6.695 m, efectuându-se o probă cu testerul la 6640 m..

Dintre performanțele înregistrate în acea perioadă și la Foraj Moreni se poate menționa: tubarea celor mai grele coloane de tubaj din țară la acel moment (1982 – 1985), la sonda 6.011 Bucșani astfel : coloana 18 5/8 la 1894 m cimentată la zi, coloana de 13 3/8 la 3506 m. cimentată cu DV-ul, Coloana 9 5/8 la 4950 m. cimentată cu DV-ul. Traversarea unor formațiuni de sare de cca 1000 m la sondele 5.501 Piscuri, 5.022 Edera, 6.000 bis Moreni, în condiții geologice dificile. Realizarea a peste 20 sonde de cercetare cu adâncimi de peste 4.000 m. Realizarea forajului direcțional cu înclinari de peste 60 grade, pentru exploatarea zăcămintelor de petrol, pe structura Runcu – Buștenari. Preocupările specialiștilor români în această perioadă au fost orientate în următoarele direcții: Forajul de marea adâcime și ultraadânc; Forajul marin; Forajul sondelor geotermale; Forajul cu unghiuri mari de înclinare (foraj dirijat); Proiectarea și realizarea unor sape de foraj performante; Elaborarea diagramelor pentru solicitările admisibile ale burlanelor de tubaj (după API și GOST); Optimizarea parametrilor mecanici ai regimului de foraj (metoda Woods-Gale); Lucrări privind forajul la echilibru; Perfecționarea pastelor de ciment și a tehnologiilor de cimentare primară; Elaborarea Agendei Petrolistului concepută sub forma unui „handbook” precum și aparitia în 6 volume a „Manualului inginerului petrolist” (din care 3 volume dedicate activității de foraj).

După anul 1990 activitatea de foraj a cunoscut o scădere simțitoare din lipsă de fonduri pentru investiții. Din anul 1992 activitatea de foraj este împărțită în 18 Societăți Comerciale de Foraj Sonde S.A., care ulterior au fost privatizate. La circa 10 ani după privatizarea activității de foraj progresele sunt discutabile, din cauza costurilor mari, calificării îndoielnice a noilor proprietari și a volumului redus de foraje. Dintre realizările cele mai importante din această perioadă se menționează: Forarea primei sonde orizontale în România -Sonda LO1 „Lebăda est” în 1993; Realizarea primei drene orizontale în România, la Sonda 1542 Blejești în anul 1994; Realizarea în anul 1995, prin colaborarea dintre ICPT Câmpina și Schela Foraj Liliești, a unei instalații de aerare a fluidelor de foraj și generat spume, pentru forajul pe structuri depletate; A fost de asemenea perfecționată tehnologia de săpare a sondelor și drenelor orizontale.

Oamenii mândrii ai forajului românesc au fost „bolnavi” de dragul acestei meserii, au fost „bogați” în știința de a stăpâni această dragă meserie. Indiferent de greutăți, ei spuneau „Sunt mândru că sunt „forajist”„ și scormoneau pe mai departe după comorile pământului nostru românesc…

www.ziarulnatiunea.ro

03/02/2023

Puțuri petroliere incendiate la sfârșitul anului 1916, arzând la Ploiești (desen de Albert Reich)

Distrugerea instalațiilor industriale petroliere din sudul României în 1916 a reprezentat o acțiune de incendiere și ruinare, după un plan sistematic, în lunile noiembrie și decembrie 1916, a capacităților de producție și exploatare din domeniul industriei petrolului din județele Prahova, Dâmbovița și Buzău, ca urmare al eșecului Armatei României de a apăra Muntenia în fața înaintării trupelor Puterilor Centrale. În același timp, au fost distruse și stocuri de 827.000 de tone de petrol și derivate de petrol.

Această distrugere s-a efectuat cu acordul liderilor politici și militari ai Regatului României la cererea guvernului Marii Britanii, care a fost susținut în acest demers de către celelalte guverne aliate și a survenit după ce anterior cu peste 1 lună, în Dobrogea o cantitate semnificativă de petrol și derivate petroliere românești a fost capturată de inamic intactă, la Constanța.[4] Conducerea acțiunii a revenit ofițerului englez John Norton-Griffiths.[A]

Sabotarea instalațiilor petroliere românești a reprezentat unul dintre cele mai importante acte economice ale Primului Război Mondial. Această acțiune a făcut parte dintre deciziile dureroase și demotivante pentru societatea românească asumate de liderii politici și militari români în timpul Primului Război Mondial, alături de abandonarea capitalei, de retragerea în Moldova și de expedierea Tezaurului Băncii Naționale a României la Moscova.

În același timp evenimentul – care a lipsit Puterile Centrale timp de cinci luni de accesul la resursele petroliere românești, ar putea fi caracterizat drept primul și cel mai mare dezastru ecologic din arealul românesc în timpul secolului XX.

Deși Marea Britanie dăduse anterior repetate asigurări companiilor particulare și statului român că va compensa financiar pierderile rezultate din acțiunea respectivă de distrugere, după sfârșitul războiului plățile în cauză nu au mai fost onorate de către statul englez. Aceasta s-a întâmplat ca efect al invocării de către britanici a necesității compensării datoriilor de război făcute de România. Această experiență a făcut ca România să fie extrem de precaută în ce privește acceptarea unor propuneri similare făcute de autoritățile anglo-franceze în

02/02/2023

https://www.youtube.com/watch?v=-tUzkF_Dp8M

Cum a aratat dezastrul din Kuwait din anul 1992

After Saddam Hussein had the Kuwait Oil wells lit up, teams from all over the world fought those fires for months. They had to save the oil resources, as wel...