08/10/2026
**„Dacă mă iubești, de ce nu îmi cumperi?”** ❤️
Veți râde dar eu am început să mă gândesc la Craciun 😂 Mai este timp până atunci, dar poate că tocmai acum, înainte de liste și cumpărături, merită să ne întrebăm: cm îi învățăm pe copii să recunoască iubirea? Ce loc ocupă lucrurile cumpărate în felul în care le arătăm că ne pasă?
Uneori, un copil poate simți refuzul unei cumpărături ca pe o respingere. „Dacă mă iubești, de ce nu îmi iei?” Poate spune asta cu voce tare sau poate rămâne doar cu supărarea.
Ca adulți, ne este greu să-i vedem dezamăgiți. Uneori cumpărăm pentru bucuria lor. Alteori, poate, pentru a liniști propria vinovăție: am fost ocupați, obosiți, am avut prea puțin timp împreună. Un cadou este un gest concret, la îndemână.
Cadourile pot fi expresii frumoase ale iubirii. Dar ce se întâmplă dacă ajung principala dovadă prin care copilul se simte iubit? Cum îl ajutăm să înțeleagă că un „nu îți cumpăr” nu înseamnă „nu te iubesc”?
Cred că răspunsul începe în viața de zi cu zi, cu mult înaintea sărbătorilor.
În felul în care îl ascultăm. În promisiunile pe care le respectăm. Într-o poveste citită împreună, o plimbare, un joc, ceva bun pregătit acasă. În faptul că ne amintim ce îl preocupă și îl întrebăm cm au mers lucrurile. În disponibilitatea de a-i fi aproape și când greșește sau este supărat.
**Iubirea are nevoie să fie trăită în suficiente feluri încât să nu depindă de o cumpărătură.**
La o lecție de engleză am discutat cu copiii despre *wants and needs* — dorințe și nevoi. Dincolo de vocabular, a fost un exercițiu de gândire critică: de ce îmi doresc un lucru? Îmi place cu adevărat? Îl vreau fiindcă îl au ceilalți? Îl voi mai folosi după ce trece moda? La ce altceva renunț dacă aleg să dau banii pe el?
Sunt întrebări care ne privesc și pe noi. Și eu mă surprind dorindu-mi lucruri care nu îmi sunt necesare. Mă atrage un obiect frumos, mă tentează o ofertă, îmi imaginez bucuria de a avea ceva nou. Dacă-l întrebați pe Alin, o să pufnească nemulțumit. Nu suntem deasupra acestor impulsuri doar pentru că suntem adulți. Am început să îmi pun și eu întrebarea *Am nevoie de asta?*. Mă ajută să ies din starea *copilului din mine*.
Tocmai de aceea contează exemplul nostru de acasă. Copiii ne văd cm alegem, cm cheltuim, cm avem grijă de lucruri. Le putem arăta cm cântărim o cumpărătură, cm economisim pentru ceva important și cm hotărâm, uneori, că o dorință poate să mai aștepte.
Asta nu înseamnă că fiecare cadou trebuie să fie practic sau educativ. Joaca, frumusețea și micile plăceri au și ele valoare. Dar merită să-i ajutăm pe copii să aleagă conștient și să înțeleagă că banii cheltuiți pe un lucru nu mai pot fi folosiți pentru altul.
O jucărie la modă poate fi foarte importantă pentru un copil. Poate că îi place sau poate că își dorește să se simtă parte din grup. Avem nevoie să ascultăm ce se află în spatele dorinței, fără să o ridiculizăm. Ascultarea nu ne obligă însă să spunem „da”.
Putem fi calzi și fermi în același timp: „Înțeleg că ți-l dorești. Nu îl cumpărăm acum. Poți să fii dezamăgit și putem vorbi despre asta.”
Nu trebuie să cumpărăm ceva scump pentru a dovedi că iubim. Nici să ne îndatorăm pentru a evita o supărare. Copilul are nevoie să descopere, treptat, că o limită poate exista în interiorul unei relații iubitoare.
Dar și noi avem o responsabilitate: să facem acea iubire vizibilă. Să existe apropiere și atenție și în zilele obișnuite, prin gesturi pe care le putem susține. Nu este nevoie de activități spectaculoase sau de părinți perfecți. Contează momentele în care copilul simte: „Acum mă ascultă. Își amintește. Îi pasă.”
Poate că, înainte să ne întrebăm ce le vom cumpăra de sărbători, merită să ne întrebăm și cm le arătăm afecțiunea în restul anului. Ce facem împreună? Ce amintiri construim? Ce învață despre grijă din felul în care ne purtăm cu ei și cu ceilalți?
Mi-aș dori să creștem copii care se pot bucura de un dar fără să-și măsoare propria valoare prin prețul lui. Care învață să ofere, să aleagă și să aștepte, fără să le fie rușine de dorințele lor.
**Copii care știu că dorințele lor contează, chiar și atunci când nu sunt îndeplinite. Și că sunt iubiți la fel de mult și în zilele în care nu primesc nimic de desfăcut.** ❤️
