14/10/2025
Ziua Mondială a Păsărilor Migratoare este o sărbătoare anuală ce are scopul de a crește gradul de conștientizare asupra pericolelor pe care păsările călătoare le întâlnesc în migrația lor.
De altfel, este o zi marcantă și pentru a-i face pe oameni să înțeleagă că habitatele păsărilor sunt afectate masiv de activitatea umană. Păsările migratoare sunt foarte importante pentru ecosistem și de aceea a fost creată această zi, pentru ca acțiunile să fie luate la nivel global.
Prima celebrare a acestei zile a fost pe 8-9 aprilie 2006 și de atunci, evenimentul devine mai popular an de an.
Ziua Mondială a Păsărilor Migratoare are loc de două ori pe an, în a doua sâmbătă din mai și octombrie. În 2025, Ziua Mondială a Păsărilor Migratoare este sărbătorită pe 13 mai și pe 14 octombrie.
Sloganul pentru Ziua Mondială a Păsărilor Migratoare 2025 este „APA”.
De ce păsările migratoare au nevoie de protecție?
Migrația păsărilor este considerată un miracol natural, căci aceste vietăți zboară mii de kilometri pentru a găsi un habitat potrivit pentru a da naștere puilor și pentru a-i crește. Ceea ce este fascinant e modul în care pot naviga cu o precizie uluitoare pe distanțe atât de lungi. Modul în care fac acest lucru este încă un mister.
Păsările migratoare au nevoie de protecție, pentru că de-a lungul călătoriilor lor, ele întâmpină o mulțime de probleme, în special cauzate de activitatea umană. Din cauza așezărilor umane răspândite pe zone imense, păsările migratoare pierd zonele în care pot poposi în zborurile lor lungi. Acest lucru afectează rata lor de supraviețuire.
Încă de mici, copiii trebuie să înțeleagă importanța acestor păsări fascinante, să le respecte și să le protejeze pe cât posibil.
Iataă mai jos lucruri interesante și captivante despre păsări călătoare, despre fenomenul de migrație, dar și care sunt șapte dintre cele mai cunoscute astfel de păsări din România.
Despre migrația păsărilor
Prin definiție, migrarea păsărilor este mutarea acestora, în masă, din unele locuri în altele, în anumite perioade ale anului, pentru a căuta condiții de viață favorabile și pentru a găsi hrană mai ușor. Este un fenomen extrem de interesant, căci se întâmplă ciclic și demonstrează faptul că păsările se ghidează după un anumit „ceas” intern.
Miliarde de păsări călătoare (se estimează că 50) pornesc din țările în care au petrecut vara, începând cu sfârșitul lunii august și până în noiembrie. Acestea zboară spre țările calde, acele locuri în care temperatura este ridicată pe timpul iernii, în emisfera sudică a Pământului. Păsările călătoare zboară zile întregi, apoi la finalul iernii, fac acest drum înapoi. Într-un an, unele păsări pot străbate până la 40 000 de kilometri. Unele dintre ele parcurg distanțe uriașe, uneori trei sau patru nopți în continuu, fără să bea apă sau să mănânce. Pe de altă parte, unele zboară doar pe timpul zilei.
Pentru oameni, migrația păsărilor este un fenomen foarte important, căci marchează venirea anotimpului friguros, atunci când acestea pleacă, dar și venirea primăverii, atunci când păsările se întorc în țară.
De ce migrează păsările?
Principalul motiv pentru care păsările călătoare pornesc an de an în această aventură este că la Sud, temperatura este mult mai ridicată și vremea mai blândă. Astfel, acest aspect le permite să găsească hrană mai multă și mai ușor și pot petrece iarna în locuri mai primitoare, din punctul de vedere al climei.
Păsările nu rămân definitiv în Sud, pentru că aici ziua are 12 ore, pe când în Nord ziua de vară este mai lungă, până la 16 ore. Astfel, acestea au mai mult timp pentru a-și construi cuibul și pentru a aduna hrană pentru pui. Întoarcerea în emisfera nordică a păsărilor se numește și migrare de reproducere.
Există și migrații zilnice, atunci când păsările petrec ziua în centrul orașului, fiind mai cald decât la marginea lui. Însă, în general, păsările pleacă toamna din zonele nordice pentru că observă că zilele devin mai scurte și mai reci și nu mai găsesc suficientă hrană. Primăvara se întorc din Sud pentru că temperatura crește foarte mult, iar umiditatea scade. Revin astfel la Nord, unde clima este mai temperată în anotimpul cald.
Iar în toamna următoare își încep din nou călătoria...
Cum se ghidează ele?
Modul în care aceste păsări călătoare se ghidează în zbor este încă un mister, căci acest fenomen este foarte complex și a fost studiat vreme îndelungată.
S-a descoperit, prin numeroase experimente, că păsările călătoare țin cont de poziția Soarelui și a stelelor. Acest lucru a fost arătat printr-un studiu ce a presupus un set de oglinzi, deplasând artificial poziția aparentă a Soarelui. Astfel, zoologul Gustav Kramer a arătat cm păsările își îndreaptă ciocul spre Soare înainte de a zbura. Mai târziu, a fost demonstrat și faptul că păsările folosesc o zonă a creierului ce percepe rotația stelelor și poate detecta unde se află constelațiile.
Însă, rămânea misterul faptului că păsările se deplasează chiar și atunci când este nor. Astfel, s-a descoperit că un rol cheie în acest fenomen îl joacă și magnetismul Pământului.
Deși au fost multe experimente ce au arătat diverse ipoteze, cercetătorii afirmă cu certitudine un aspect: păsările s-au născut cu gena de a migra. Astfel, se consideră că migrația este în esență un fenomen pe care păsările îl dobândesc generațional, din naștere.
Păsări călătoare din România
Iată 7 păsări migratoare ce se întorc primăvara în România:
Barza albă, numită și cocostârc alb, este o pasăre mare, carnivoră, ce se hrănește cu insecte, pești, amfibieni, mamifere și păsări mici. Este de asemenea și o pasăre migratoare pe distanțe lungi: petrece iarna în Africa sub-sahariană (până în Africa de Sud) și vara poate fi întâlnită și în România. Când migrează spre Africa, ocolește Marea Mediterană și traversează pe la Levant sau Gibraltar, căci curenții de acolo o ajută la zbor.
Stârcul cenușiu
Asemănător berzei, stârcul cenușiu este o pasăre mare, carnivoră, ce se hrănește în mare parte cu pești. Stârcul cenușiu se remarcă prin „moțul” pe care îl are pe cap. Acesta cuibărește și în România, în toate regiunile țării, dar evitând zona montană. Pe timpul iernii, migrează în sudul Europei și al Asiei.
Mierla este o pasăre cântătoare, ce poate fi găsită în Europa, Africa de Nord, Noua Zeelandă, Asia și Australia. Masculii au penajul negru, iar ciocul portocaliu aprins. Mierlele își petrec iarna în nordul Africii și sud-vestul Asiei.
Rândunica. una dintre cele mai cunoscute păsări migratoare din România, rândunica se remarcă prin coada în formă de „V”. Aceasta se hrănește cu insecte, pe care le vânează doar în zbor. Rândunelele din ținuturile temperate, cm este și cazul României, pleacă toamna spre Sud și iernează în zonele ecuatoriale.
Măcăleandrul.
Remarcându-se prin penajul adorabil din jurul gâtului, măcăleandrul este o pasăre migratoare, cântătoare, ce se găsește și pe teritoriul României. Aici poate fi întâlnit în perioada verii, în parcuri și grădini. Iernează în zone calde, precum Algeria, Maroc, Egipt și chiar pe coasta Mării Negre.
Ciocârlia este o pasăre cântătoare mică, migratoare și se hrănește cu insecte. Poate fi întâlnită în mai multe zone ale lumii, precum și în România și Republica Moldova. Ciocârliile din partea sudică nu migrează, însă cele din regiunile mai nordice, cm este și cazul țării noastre, pornește în septembrie spre zonele mediteraneene. În România se estimează că ar fi în jur de 2-3 milioane de ciocârlii.
Privighetoarea face parte din aceeași familie ca a măcăleandrului (Muscicapidae) și este o pasăre mică, migratoare. Poate fi găsită în Europa și Asia și se hrănește cu insecte și fructe. Privighetoarea migrează în Africa sub-sahariană sau spre Mediterană și se întoarce în România în aprilie, sau la începutul lui mai.
Impactul oamenilor asupra migrației păsărilor
Din păcate, impactul activităților umane asupra păsărilor călătoare este din ce în ce mai semnificativ. Studiile arată că numărul păsărilor ce se deplasează pe ruta Africa-Eurasia a scăzut drastic. Există câteva motive principale:
• distrugerea zonelor în care acestea obișnuiau să poposească în călătoria lor, prin deșertificare, salinizare, dispariția porțiunilor de uscat, defrișare etc.;
• poluarea luminoasă este un factor cheie, căci derutează păsările. Iluminarea podurilor, pădurilor, coastelor, clădirilor din sticlă le îngreunează acestora zborul;
• încălzirea globală va crește călătoria păsărilor cu câteva sute de kilometri, iar organismul lor va avea de suferit.
Ornitologii anticipează că zonele de cuibărire pe timpul verii se vor întinde mai mult spre Nord, iar unele specii se vor adapta și astfel vor renunța la migrație.
Iată un material video adorabil și interesant, ce explică fenomenul migrației, dar ridică și problema aspectelor periculoase din călătoria păsărilor. În plus, oferă și câteva idei grozave prin care putem ajuta aceste vietăți interesante!
Pentru a sensibiliza publicul cu privire la impactul omului asupra păsărilor călătoare, UNESCO a declarat, în 2006, Ziua Mondială a Păsărilor Migratoare. Aceasta are loc de două ori pe an, în mai și în octombrie și își propune să conserve populația de păsări călătoare, arătând beneficiile pe care acestea le aduc oamenilor.
Curiozități despre păsări călătoare
• Lebedele și cocorii zboară în formă de „V”, având în frunte pasărea ce este cel mai bun navigator, iar rațele zboară în linie dreaptă, una lângă cealaltă.
• Rândunicile se reîntorc la propriul cuib din anul precedent.
• Se spune că la casa unde rândunica își face cuib, va fi un an plin de bogăție și lipsit de probleme.
• Rândunica este considerată pasăre națională în Estonia.
• Studiile arată că păsările simt un impuls puternic atunci când vine vremea migrației. De aceea, păsările migratoare ținute în captivitate vor fi foarte neliniștite în această perioadă.
• Înainte de a începe migrația, multe păsări își fac rezerve de grăsime, în unele cazuri chiar dublându-și greutatea corporală.
• Deși pinguinii nu pot zbura, aceștia migrează, mergând, până la 300 de kilometri, pentru a găsi un loc perfect pentru a depune ouăle.
Material preluat și adaptat Twinkl.ro
