Evenimentele care i-a marcat evoluţia poartă amprenta istoriei europene. Mărturiile arheologice păstrate în muzee din Bucureşti, Cluj Napoca, Alba Iulia, Târgu Mureş, Luduş, Budapesta, Viena, în colecţii particulare (vase, unelte, arme, podoabe, monede), izvoare documentare şi cartografice, precum şi tratatele de istorie atestă vechimea multimilenară a aşezării noastre, continuitatea şi vieţuirea
a comunităţii omeneşti de aici din antichitate până în zilele noastre. Luduşul a făcut parte, succesiv din Dacia, din Imperiul roman, din formaţiuni statale specific începutului de ev. mediu (romanie populară, cnezat, voievodatul lui Gelu) din voievodatul Transilvaniei dominat de nobilimea maghiară (sec. XII-XVI) din principatul Transilvaniei aflat sub suzeranitatea otonomană (sec, XVII-XVII), din Imperiul habsburgic (sec. Mii de ani a fost un simplu sat. Denumirea de Luduş ca aşezare umană este menţionată pentru prima oară într-un act de vânzare - cumpărare a moşiei Luduş între doi nobili maghiari, în anul 1377. În acest an se împlinesc, aşadar 630 ani de la prima atestare documentară.
În anul 1800, Luduşul este ridicat la rangul de comună, comitatul Turda Arieş, plasa Bogata de Mureş.
În 1850 este creată Plasa Luduş, care va supravieţui până în anul 1949, comitatul Turda Arieş. După Marea Unire de la 1 Dec. 1918, Luduşul, asemenea întregii transilvanii revine între hotarele vechii Dacii în România reîntregită, în Regatul României, judeţul Turda. Din ziua de 30 decembrie 1947 a făcut parte din Republica Populară Română.
În anul 1950 statul comunist creează raionul Luduş.
În anul 1960 – Luduşul este declarat oraş – Aparţinea judeţului Cluj. Ulterior a fost trecut la judeţul Mureş. Din 1965, a făcut parte din Republica Socialistă Română.
În urma reorganizării administrativ-teritoriale din anul 1967, raionul Luduş este desfinţat. De atunci a rămas oraş agro-industrial.
În anul 1977, comunitatea noastră a sărbătorit 600 de ani de la prima atestare documentară. După revoluţia anticomunistă din decembrie 1989 urbea noastră trece prin perioada de tranziţie de la statutul de dictatură la statul de drept, de la economia supercentralizată, planificată, la economia de schimb, de tip capitalist. Restituirea pământurilor foştilor proprietari, privatizarea întreprinderilor de stat, înfiinţarea a sute de întreprinderi mici şi mijlocii, pătrunderea investitorilor străini, libera iniţiativă, concurenţa, accesul la credite bancare şi la credite nerambursabile acordate de Comunitatea Europeană, apariţia pieţei forţei de muncă, libertatea de circulaţie fără viză în statele Europei Occidentale, încheierea de parteneriate cu oameni de afaceri străini, dreptul de a munci în străinătate, integrarea în NATO si Uniunea Europeană sunt numai câteva aspecte ale vieţii care au condus la schimbarea mentalităţii luduşenilor. Aspiraţia cea mai ardentă a lor, în acest an aniversar, este revigorarea economiei luduşene, asigurarea unui trai decent pentru toţi membrii comunităţii. POPULAŢIA LUDUŞULUI DE-A LUNGUL MILENIILOR
Comunitatea luduşeană a cunoscut transformări specifice epocilor pe care le-a parcurs.
În eneolitic, locuitorii aşezării noastre făceau parte din marea familie indo-europeană.
În epoca metalelor (a bronzului şi a fierului), asemenea întregii populaţii din sud-estul Europei, comunitatea de aici a evoluat spre noi identităţi etnice (cea a tracilor şi apoi cea a geto-dacică).
În timpul regilor Burebista şi Decebal aici locuiau daci.
În timpul stăpânirii romane asupra dacilor (106-274 d.H.), alături de dai s-au aşezat coloniştii romani. Convieţuirea dao-romană a dus la romanizarea dacilor şi la formarea, în timp a unui popor, poporul român. Spaţiul geografic al Luduşului face parte din vatra de formare a poporului român.
Între secolele IV şi X-XII, Luduşul era locuit de români. După cucerirea Transilvaniei de către regalitatea maghiară (sec. X-XII), alături de români s-a aşezat şi maghiarii.
Între anii 1902-1905, guvernul de la Budapesta a colonizat la Luduş sute de familii de etnie maghiară aduse din alte părţi ale Imperiului Austro-Ungar, cu intenţia mărturisită public de a schimba raportul demografic în favoarea maghiarilor şi în defavoarea românilor de aici. Luduşul făcea parte dintr-o zonă „curat românească”. După Marea Unire de la 1 decembrie 1918 şi mai ales după declararea Luduşului oraş (1960), raportul demografic a evoluat spre situaţia de astăzi, când populaţia de etnie românească este majoritară.
Într-o perioadă de timp nedefinită, alături de români s-au stabilit la Luduş şi cetăţeni de etnie rromă. După revoluţia din decembrie 1989, aici s-au stabilit cetăţeni italieni şi români din Republica Moldova (Chişinău). Comunităţii noastre i-au fost străine manifestările naţionalist extremiste, xenofobe şi antisemitismul. Relaţiile interetnice se bazează pe respect, toleranţă şi coabitare. POPULAŢIA LUDUŞULUI ÎNTRE ANII 1785-2002
POPULAŢIA ANUL
17407 2002
18619 1992
14891 1977
11729 1966
8913 1956
7265 1930
6026 1910
2386 1900
1189 1857
920 1785
Structura etnică a populaţiei Luduşului în anul 2002:
- români: 12.114
- maghiari: 4.392
- rromi: 874
- germani: 11
- evrei: 4
- nedeclarată: 12
total: 17.407
Numărul populaţiei stabile pe sexe în anul 2002:
- bărbaţi: 8.607
- femei: 8.800
total: 17.407
Structura confesionala a populaţiei în anul 2002:
- ortodocşi: 11.736
- reformaţi: 3.056
- romano-catolici: 1.049
- greco-catolici: 643
- adventişti: 216
- penticostali: 363
- baptişti: 42
- alte religii: 219
- atei: 10
- nedeclarat: 73
total: 17.407
