12/09/2026
NEGOCIERILE PENTRU NOUL CONTRACT COLECTIV DE MUNCĂ AU FOST FINALIZATE
🛑Din afară, negocierile colective par simple. Se vede o masă, câteva ședințe, niște oameni care intră și ies dintr-o sală și, la final, un document.
De pe margine este și mai simplu: „Sindicatul trebuia să ceară mai mult”, „eu aș fi obținut”, „nu s-a negociat nimic”, „trebuia făcut asta”, „trebuia cerut cealaltă”.
Realitatea unei negocieri colective este cu totul alta.
În spatele formei la care s-a ajuns sunt luni de muncă, sute de pagini analizate, articole discutate uneori de mai multe ori, texte retrimise, reformulate, acceptate parțial, respinse, reluate după câteva luni și transformate în final în soluții comune.
🛑Pe perioada acestor negocieri au existat 152 de episoade distincte de dialog. Dintre acestea, 100 au pornit din propunerile Sindicatului, 47 din propunerile Angajatorului, iar 5 au fost soluții comune. În 63 de situații s-a ajuns, integral sau parțial, la consens între cele două părți. Au existat, de asemenea, divergențe, propuneri retrase, propuneri reformulate și probleme care nu au putut fi negociate în momentul respectiv din cauza cadrului bugetar.
Și aici trebuie explicat un lucru care probabil nu este suficient cunoscut: o negociere colectivă nu înseamnă ca Sindicatul să scrie o listă de dorințe și Angajatorul să o semneze.
Înseamnă să pornești de la un text, să argumentezi juridic și economic fiecare modificare, să primești o contrapropunere, să decizi ce poți accepta și ce nu, să reformulezi fără să pierzi esența dreptului urmărit, să menții o divergență când este necesar și, uneori, să revii asupra aceleiași probleme după săptămâni sau luni.
Au existat articole rămase în divergență în aprilie care au fost redeschise și rezolvate în septembrie. Au existat propuneri respinse într-o anumită formă care au revenit într-o altă construcție și au fost acceptate. Au existat inclusiv texte propuse de Angajator care au fost respinse de Sindicat și texte sindicale care, după mai multe reformulări, au devenit parte din forma negociată a CCM.
🛑Despre ce s-a negociat, concret?
Practic despre aproape toate zonele importante ale raportului de muncă.
S-a discutat despre angajare, perioada de probă, stagiul profesional, ocuparea posturilor de conducere, promovare, condițiile de studii și accesul la anumite funcții.
S-a negociat despre delegare, detașare, transport, cazare, utilizarea autoturismului propriu, pauzele personalului care lucrează în ture, formare profesională și atestate.
S-au discutat protecția salariaților, concediul de îngrijitor, fertilizarea in vitro, zilele libere pentru anumite situații personale, obligațiile militare, informarea salariaților și consultarea Sindicatului.
S-au negociat articole privind salarizarea, grila de salarizare, sporurile, activitatea neîntreruptă, preluarea de atribuții, dirigenția de șantier, RTE, condițiile grele și periculoase, consultanța proprie, echipele de proiect și mecanismele de majorare salarială.
S-au negociat voucherele de vacanță, tichetele cadou, ajutoarele sociale, transportul salariaților și multe alte drepturi.
S-a negociat inclusiv cm se va negocia în viitor: componența comisiei, cvorumul, termenele și reprezentarea părților.
Toate acestea nu înseamnă „nimic”. Înseamnă o negociere colectivă reală.
Dar de ce nu s-au obținut toate propunerile financiare?
Aici este probabil partea care trebuie explicată cel mai clar.
Din cele 100 de episoade de negociere inițiate de Sindicat, au fost cel puțin 32 de situații în care propunerea nu a putut fi acceptată sau finalizată din motive explicit bugetare, financiare ori din cauza restricțiilor legale privind majorarea drepturilor salariale.
Aici intră propuneri privind indexarea salariilor, modificarea grilei, anumite sporuri, reducerea perioadei necesare pentru acordarea unor drepturi, majorarea unor deconturi, beneficii sociale și alte mecanisme care ar fi produs creșteri ale cheltuielilor salariale.
Și trebuie spus foarte limpede: în multe dintre aceste situații nu ni s-a spus că dreptul cerut este absurd sau nejustificat. Ni s-a spus că, în cadrul legal și bugetar existent, el nu poate fi acordat sau negociat în acel moment.
Diferența este majoră.
În prima parte a negocierilor, CNAIR nici măcar nu avea bugetul de venituri și cheltuieli pe 2026 aprobat. Bugetul companiei a fost aprobat abia prin HG nr. 670 din 27 august 2026, publicată în Monitorul Oficial la 28 august.
În plus, ceea ce este numit în limbaj curent „ordonanța trenuleț” – OUG nr. 89/2025 – a stabilit pentru operatorii economici de stat că, în 2026, drepturile de natură salarială aflate în plată la 30 noiembrie 2025 se mențin, iar operatorii nu pot majora, indexa sau introduce alte mecanisme de creștere salarială pentru aceste drepturi, în afara mecanismelor de excepție prevăzute de aceeași ordonanță.
Exista, într-adevăr, o posibilitate legală de creștere cu până la nivelul indicelui mediu prognozat al prețurilor, dar aceasta nu a venit odată cu aprobarea bugetului CNAIR. OUG nr. 89/2025 cere o analiză justificată și aprobarea Guvernului prin memorandum; abia după acel memorandum creșterile pot fi acordate, în limitele prevăzute de lege.
Așadar, aprobarea BVC-ului CNAIR a venit fara aceste posibillitati de crestere din motive politice si conflictuale intre factorii decizionali..
Acestea sunt limitele în interiorul cărora s-a purtat negocierea. Sindicatul nu poate abroga o ordonanță de urgență la masa negocierii și nu poate obliga prin CCM compania să încalce o interdicție legală. Poate însă să ridice problema, să o consemneze, să mențină revendicarea și să creeze cadrul pentru reluarea ei atunci când legea permite. Exact asta s-a făcut în numeroase situații.
Negocierea înseamnă și să știi când să nu renunți
Un exemplu relevant este că mai multe teme care la început au rămas în divergență au fost reluate ulterior și rezolvate.
Au revenit în negociere condițiile pentru ocuparea unor funcții, poziții din grila salarială, încadrarea Grad I, Districtul Gura Văii, noul regulament al sporurilor, consultanța proprie și anumite drepturi sindicale,etc.
La 8 septembrie, de exemplu, pentru poziția 13.2 – Grad I – părțile au ajuns la o formă prin care Angajatorul și-a asumat demersurile pentru încadrarea salariaților eligibili în condițiile convenite.
Tot atunci a fost convenit noul regulament pentru echipele de consultanță .
Acesta este rostul negocierii: uneori câștigi un articol în prima zi; alteori îl ții deschis patru luni până când găsești forma care poate fi acceptată.
Și despre conflictele din jurul nostru
În ultimele luni au existat și dispute publice serioase în sectorul rutier, inclusiv conflictul instituțional dintre Ministerul Transporturilor și conducerea CNAIR privind transferul unor proiecte către CNIR, ajuns inclusiv în instanță.
Sindicatul Drumarilor „Elie Radu” nu este parte în aceste conflicte instituționale.
Noi reprezentăm salariații.
Nu avem obligația de a apăra orgolii manageriale, poziții politice sau lupte între instituții. Avem obligația de a apăra drepturile oamenilor pe care îi reprezentăm și de a încerca să limităm consecințele unor astfel de tensiuni atunci când ele ajung, direct sau indirect, asupra salariaților.
Din păcate, conflictele instituționale, întârzierile bugetare și restricțiile fiscal-bugetare nu rămân niciodată doar la nivelul conducerilor. În final, efectele ajung și la oameni.
Este foarte ușor să negociezi de pe margine
După ce o negociere se termină, apar inevitabil specialiștii în negocieri pe care nimeni nu i-a vazut pana atunci nicaieri.
„Eu ceream 20%.”
„Eu nu acceptam.”
„Eu îi obligam.”
„Eu făceam grevă.”
„Eu luam mai mult.”
Toate acestea se spun foarte ușor atunci când nu trebuie să pui o propunere pe hârtie, să îi găsești temei juridic, să îi calculezi efectul financiar, să răspunzi contrapropunerii celeilalte părți și, mai ales, să semnezi pentru ceea ce ai negociat.
Un Contract Colectiv de Muncă nu se negociază pe Facebook,WhatsApp și nici la cafea.
Se negociază articol cu articol, alineat cu alineat, cu legislația pe masă, cu bugetul pe masă și cu responsabilitatea pentru mii de salariați.
Se negociază știind că uneori trebuie să spui nu, alteori trebuie să accepți un compromis, iar alteori trebuie să păstrezi o revendicare deschisă pentru momentul în care cadrul legal permite realizarea ei.
În acest proces îndelungat au existat 152 de episoade formale de negociere, dintre care 100 au fost generate de Sindicat.
Au existat 63 de situații de consens.
Au existat zeci de divergențe și propuneri reformulate.
Și au existat cel puțin 32 de propuneri sindicale afectate explicit de restricțiile bugetare și financiare.
🛑Aceste cifre sunt de fapt realitatea. Sunt rezultatul negocierilor purtate de o echipa serioasa , dedicata si in primul rand de buna credinta, aflata in slujba colegilor.
Nu afirmăm că s-a obținut tot ceea ce ne-am dorit. Ar fi fals.
Nu afirmăm nici că toate propunerile noastre au fost acceptate. Nu au fost.
Dar între „nu s-a obținut tot” și „nu s-a negociat nimic” există o diferență enormă.
Iar înainte de a judeca munca unei echipe de negociere, poate este util să știm mai întâi ce înseamnă, în realitate, o negociere colectivă.
Sindicatul nu are misiunea de a promite imposibilul. Are misiunea de a cere, de a argumenta, de a negocia, de a nu abandona drepturile justificabile și de a obține, în limitele legii și ale situației existente, cât mai mult pentru oamenii pe care îi reprezintă.
Asta s-a făcut în aceste luni.
Semnat :
Echipa de negociere a sindicatului Elie Radu
