04/05/2026
Despre sponsorizare și fiscalitate, între emoție și rațiune
Există o conversație pe care am purtat-o, în forme diferite, cu zeci de oameni din companii în ultima vreme. Uneori în birouri cu vedere spre oraș, alteori la cafea după o conferință, alteori printr-un e-mail care începea cu „ne gândim să susținem ceva cu sens anul acesta."
Conversația sună aproape la fel de fiecare dată.
Omul din fața mea știe că vrea să facă ceva. Are o cauză în minte sau e deschis să afle. Uneori are chiar și bugetul aprobat. Și totuși, undeva între intenție și acțiune, se întâmplă ceva. Săptămânile trec. E-mailul rămâne în draft. Decizia alunecă spre trimestrul următor.
Pentru că în viața reală a unei companii, urgentul bate mereu importantul, iar ce se întâmplă în societate, la nivel economic, afectează pe toată lumea.
Intenția fără un moment care o ancorează rămâne doar asta — o intenție frumoasă.
Cel mai ridicat nivel de încredere din istoria noastră
Trăim un prezent pe care nu l-am mai trăit înainte, noi, cei din societatea civilă.
Nivelul de încredere al românilor în ONG-uri a ajuns la 50%, cel mai ridicat din istoria măsurătorilor post-decembriste, potrivit BOSC 2025, publicat de FDSC - Fundația pentru Dezvoltarea Societății Civile în februarie 2026. Nu e un număr întâmplător. E rezultatul a ani în care sectorul civic a învățat, uneori greoi, alteori rapid, să comunice altfel decât orice alt domeniu din societate, în mod frecvent uman, transparent, cu povești reale, cu oameni în față, nu cu logo-uri.
ONG-urile românești au construit ceva ce puține instituții au reușit, oferind transparență maximă în fața unui public care are motive să fie sceptic de peste 35 de ani.
Am câștigat încrederea oamenilor. O avem. Întrebarea este, ce facem cu ea mai departe când pare că navigăm o perioadă blocată financiar?
Decalajul dintre încredere și acțiune
Datele arată că decalajul dintre încredere și acțiune rămâne uriaș.
50% dintre români au încredere în ONG-uri, dar doar 29% au donat efectiv în ultimul an, tot conform BOSC 2025, în contextul în care 65% dintre companii declară că responsabilitatea socială face parte din strategia lor, însă doar 25% dintre liderii de ONG confirmă că au implementat efectiv proiecte comune cu mediul de business, potrivit unui alt raport FDSC, România 2024. Sectorul Neguvernamental. Profil, tendințe, provocări.
Și există un alt număr, pe care îl consider cel mai revelator dintre toate.
Același raport din 2024 arată că, în 2022, companiile din România au redirecționat 2,468 miliarde de lei către ONG-uri prin mecanismele fiscale disponibile. Pare mult. Dar suma totală legală pe care ar fi putut-o redirecționa — 20% din impozitul pe profit colectat acel an — era de 5,332 miliarde de lei, calculată pe baza execuției bugetare publicate de Ministerul Finanțelor.
Altfel spus, mai mult de jumătate din banii disponibili prin lege pentru sectorul nonprofit au rămas la stat, pentru că decizia nu a venit.
Un exercițiu de imaginație, cu cifre reale
În 2022, aproximativ 197.000 de companii erau plătitoare de impozit pe profit în România. Reforma fiscală din 2023 a schimbat dramatic peisajul în sensul că la sfârșitul lui 2023, numărul companiilor cu impozit pe profit a crescut la 578.000 datorită modificărilor de prag fiscal, potrivit Buletinului Statistic Fiscal ANAF nr. 4/2023. Bazinul s-a triplat, altfel spus.
Impozitul pe profit colectat în 2023 a fost de 29,13 miliarde de lei, conform execuției bugetare publicate de Ministerul Finanțelor. 20% din această sumă înseamnă 5,826 miliarde de lei — bani care există deja, calculați deja, datorați oricum.
Dacă toate companiile plătitoare de impozit pe profit din România ar folosi integral mecanismul disponibil, sectorul nonprofit ar primi o infuzie de aproape 6 miliarde de lei anual. Asta înseamnă o creștere de 27,7% a veniturilor totale ale unui sector care astăzi valorează 21 de miliarde de lei și angajează 127.000 de oameni, conform raportului FDSC 2024.
Cele 127.000 de ONG-uri active acoperă aproape fiecare nevoie din societate: 33% activează în social și caritabil, 27% în educație, 12% în sănătate, restul în cultură, mediu, sport, cercetare, dizabilități.
Infrastructura există. Ce lipsește e finanțarea care să o facă să funcționeze la capacitate reală.
Nu avem o criză de cauze bune. Avem o criză de decizii luate la timp. Și datele o spun mai clar decât orice opinie.
Investiția în comunitate nu e caritate. E strategie.
Companiile care investesc în comunitățile în care operează nu fac caritate. Fac o decizie de business cu un retur pe investiție măsurabil.
Studiile arată că programele de responsabilitate socială implementate bine cresc productivitatea angajaților cu până la 13% și reduc fluctuația de personal cu 25-50%, conform Project ROI, un studiu realizat de Lewis Institute for Social Innovation de la Babson College.
Cum folosești sponsorizarea de 20% din impozitul pe profit și D177 pentru a susține ONG-uri. Date, exemple concrete și ghid pentru companii. 2026, ONG, emotie
