24/08/2026
Nu degeaba am propus mierla drept una dintre candidatele pentru Pasărea Anului 2026, an în care ne-am propus să vorbim mai mult despre atlasele urbane. Alegerea ei de către public nu a fost o surpriză, mierla fiind una dintre cele mai iubite păsări cu care împărțim orașele.
Dacă e să comparăm situația speciei în cele 3 orașe în care s-au derulat proiecte de atlase urbane, cifrele arată astfel:
✅ În Cluj, la cea de a 2-a ediție, rezultatele arată o densitate de 0,167 de perechi pe hectar, iar o estimare totală obținută în urma analizei datelor arată 627 de perechi pe suprafața acoperită de atlas, adică 3.750 ha. Aici avem ca referință și prima ediție, unde cifrele arătau o densitate ușor mai ridicată, de 0,173 perechi pe hectar.
✅ La Iași avem o densitate medie de 0,108 perechi pe hectar, iar o estimare totală obținută în urma analizei datelor arată 299 de perechi pe suprafața acoperită de atlas, adică 2.775 ha.
✅ La București avem o densitate mult mai redusă, respectiv 0,060 perechi pe hectar, iar o estimare totală obținută în urma analizei datelor arată 1.421 de perechi pe suprafața acoperită de atlas, adică 23.600 ha.
🗺️ Diferențele sunt vizibile, iar explicațiile probabile pentru densitatea mai redusă la București pot fi:
- faptul că, procentual, habitatele bune pentru specie sunt mai reduse per total la nivelul ariei acoperite de atlas (raportul între zone verzi și suprafață construită/beton)
- efectul de „ecoton”: Clujul și Iașul au o suprafață mult mai redusă ca Bucureștiul și atlasele acoperă și zonele de margine, acestea reprezentând la Cluj și Iași un procent semnificativ mai mare ca în cazul Bucureștiului din totalul zonei acoperite de atlase. Periferia este, de regulă, mai bună pentru mierlă, având case cu grădini, livezi și învecinându-se cu zonele naturale din apropiere.