Asociația 22 Decembrie 1989 - Iași

16/10/2025

Pentru prima dată în ultimii ani, un decret emis de Klaus Iohannis, a fost anulat parțial.

Redacția BZI în NATIONAL

Pentru prima dată în ultimii ani, un decret emis de Klaus Iohannis, a fost anulat parțial de o instanță de judecată. Hotărârea Curții de Apel Constanța, pronunțată în 2023, rămasă definitivă, a fost publicată oficial în Monitorul Oficial nr. 953 din 15 octombrie 2025, ceea ce îi conferă caracter public și produce efecte juridice clare.

Decizia vizează Decretul nr. 232/25 februarie 2022, act prin care Administrația Prezidențială a retras mai multor persoane titlul de „Luptător pentru Victoria Revoluției din Decembrie 1989 – Luptător cu Rol Determinant”, în baza propunerilor formulate de Secretariatul de Stat pentru Recunoașterea Meritelor Luptătorilor împotriva Regimului Comunist (SSRMRC).

Un decret prezidențial, anulat parțial de instanță
Prin Sentința civilă nr. 153/2023, Curtea de Apel Constanța a admis acțiunea formulată de Gabriel Iordache, unul dintre revoluționarii menționați în anexele decretului, și a dispus anularea în parte a actului semnat de președintele României, doar în privința sa.

„Curtea admite acţiunea formulată şi anulează în parte Decretul nr. 232/25.02.2022 privind retragerea titlului de Luptător pentru Victoria Revoluţiei din Decembrie 1989 – Luptător cu Rol Determinant, emis de Preşedintele României, numai cu privire la poziţia 1 din anexă, referitor la reclamantul Gabriel Iordache”, se arată în hotărâre.

Judecătorii au constatat că retragerea titlului a fost făcută nelegal, întrucât în cazul lui Iordache nu existau elemente noi sau motive juridice care să justifice retragerea calității de „luptător cu rol determinant”.

De ce a fost anulat decretul
Curtea de Apel a analizat întregul dosar și a stabilit că Secretariatul de Stat pentru Recunoașterea Meritelor Luptătorilor a interpretat eronat o hotărâre judecătorească anterioară.

Aceasta nu respingea pe fond cererea de acordare a titlului, ci doar o cerere de obligare la eliberarea unui nou certificat, întrucât cel vechi era deja emis.

„Hotărârea judecătorească nu respinge cererea de acordare a calităţii de Luptător cu Rol Determinant pe fond, ci respinge doar cererea de obligare la emiterea noului certificat, pentru că reclamantul avea deja această calitate”, au explicat judecătorii.
Astfel, potrivit Curții, nu se putea vorbi despre „elemente de noutate” conform art. 49 alin. (2) din Hotărârea de Guvern nr. 1412/2004, care reglementează cazurile în care titlul poate fi retras.

Mai mult, instanța a subliniat că acesta avea obligația, prin aparatul de specialitate al Administrației Prezidențiale, să verifice legalitatea propunerii venite de la Secretariatul de Stat înainte de a semna decretul.

„Pârâtul avea obligaţia legală, prin serviciile sale specializate, să analizeze propunerea şi să constate că, în privinţa reclamantului, nu erau îndeplinite condiţiile legale pentru emiterea decretului de retragere a titlului”, se precizează în document.
În concluzie, judecătorii au considerat că Decretul nr. 232/2022 este nelegal în privința poziției nr. 1 din anexă, iar reclamantul a fost „vătămat” prin emiterea actului prezidențial.

Contextul decretului prezidențial
Decretul nr. 232/2022 a fost semnat de Klaus Iohannis în februarie 2022, în baza propunerilor formulate de Secretariatul de Stat pentru Recunoașterea Meritelor Luptătorilor.

Documentul prevedea retragerea titlului de „Luptător cu Rol Determinant” pentru mai mulți revoluționari, în urma unor verificări privind condițiile de acordare a distincției.

Ulterior, mai multe persoane au contestat decizia în instanță, invocând erori administrative și interpretări greșite ale hotărârilor judecătorești.

Cazul lui Gabriel Iordache este primul în care o instanță admite parțial o astfel de acțiune și constată că un decret prezidențial de retragere a titlului a fost emis nelegal.

Semnificația deciziei
Publicarea hotărârii în Monitorul Oficial înseamnă că sentința produce efecte publice și poate fi invocată în alte cauze similare.

Deși decizia nu este definitivă și poate fi atacată cu recurs la Înalta Curte de Casație și Justiție, ea marchează un precedent important:

pentru prima dată, o instanță stabilește explicit că Administrația Prezidențială poartă răspunderea verificării legale a propunerilor pe baza cărora președintele semnează decrete de retragere a unor titluri.

Publicarea în Monitorul Oficial transformă însă hotărârea Curții de Apel într-un document cu efect juridic oficial, care confirmă posibilitatea controlului de legalitate asupra actelor președintelui atunci când acestea au consecințe administrative directe.

(articol bzi.ro)

28/12/2024

In miezul noptii de 22 Decembrie 1989, Ingrid Irina Ioan, atunci in varsta de 12 ani, a fost impuscata in piept cu un glont exploziv de tip dum-dum, in apartamentul parintilor ei situat vizavi de sediul fostului Minister al Apararii Nationale din Drumul Taberei.

D**a ce, impreuna cu parintii si cu sora ei, Francisca, mai mare decat ea cu trei ani, a ascultat mesajul lui Ion Iliescu in care acesta anunta ca e libertate, ca romanii au castigat si ca totul e bine, s-au instalat cu totii, pe intuneric, intr-una din camerele care dadeau spre ministerul Apararii. Ca sa vada "artificiile” ce tocmai explodau in fata blocului. Era vorba de fapt de o adevarata ploaie de gloante trasoare, iscata ca din senin. "Nu-mi place ce se intampla”, a spus mama fetelor. Si parasesc camera. Mai putin Ingrid care, fascinata de luminile care sagetau intunericul, zaboveste in fata ferestrei. Cateva clipe mai tarziu se aude un prelung si sfasietor "Mami, mami! Am fost impuscata!” Mama se intoarce in camera crezand ca Igrid glumeste. Imaginea fetitei rasturnata pe spate o scoate din minti. Se repede spre copila. Ingrid avea o gaura mare si urata in partea dreapta a pieptului, iar din gura i se prelingea un firicel de sange. Femeia izbucneste instantaneu in plans. Francisca, la fel. Tatal, aproape ca se da cu capul de pereti. Tremurand, mama isi ia copila ranita in brate. "Mami, mami, am fost impuscata!”. Priveste chipul usor surprins al lui Ingrid si simte ca intreaga lume se goleste de aer, de zgomote, de tot, de toate… Si firicelul acela de sange, care nu se mai opreste… Ingrid are puterea si spune, aproape soptit, "stati linistiti, iubitii mei! Totul o sa fie bine!”.

Republic, in memoria eroilor, cei adevarati, ai Revolutiei din Decembrie 1989 un articol care a aparut in "Evenimentul zilei” in 1997, sub semnatura mea si a lui Bogdan Radulescu cu care faceam ...

26/12/2024

Revoluția furată - O Scrisoare Deschisă către cei care au murit pentru visul nostru.

”Să nu dea Dumnezeu cel sfânt,
Să vrem noi sânge, nu pământ” – George Coșbuc

Să ne iertați, eroi ai revoluției, pentru dezamăgirile pe care le-am provocat, căci la 35 de ani de la Revoluția Română care a marcat începutul unei noi ere de libertate și democrație multe dintre idealurile pentru care ați luptat atunci par să fie amenințate de realitățile politice actuale!

În mod surprinzător și îngrijorător, am ajuns să ne confruntăm cu instituții și conducători care trezesc neîncredere și ridică întrebări cu privire la legitimitatea și competența lor.

Să ne iertați, eroi ai Revoluției Române, pentru că idealurile de libertate și demnitate pentru care v-ați sacrificat au fost trădate de realitatea unui stat care, deși proclamat democratic, a ajuns să fie marcat de un paradox amar: demohoția!

În loc să ne bucurăm de un stat puternic și prosper, ne confruntăm cu un sistem adeseori slab și neputincios, incapabil să răspundă nevoilor cetățenilor săi.

Să ne iertați că la 35 de ani de la Revoluția din 1989, România se confruntă cu o dureroasă lipsă de rezolvare în ceea ce privește dosarul revoluției - o rană deschisă care continuă să afecteze atât victimele, cât și pe toți cei care încă mai așteaptă adevărul și justiția o nereușită a sistemului judiciar românesc care este o reflecție tristă a provocărilor persistente în fața realizării unei reale tranziții către un stat de drept! Dosarul Revoluției, alături de cel al Mineriadei, rămâne un simbol al eșecurilor justiției române, căci aceste evenimente marcante din istoria recentă a țării au lăsat în urmă nu doar victime umane și materiale, ci și întrebarea care încă nu și-a găsit răspunsul: ”cât de mult valorează justiția într-o democrație tânără?”, iar încetineala cu care autoritățile s-au mișcat pentru a aduce claritate și răspundere a alimentat o cultură a impunității și pesimismului față de capacitatea sistemului judiciar de a oferi soluții și reparare.

Am ajuns ca în aceste zile să se vorbească tot mai des despre natura ilegitimă a președintelui actual, care, prin acțiunile și deciziile sale, a generat nemulțumire în rândul cetățenilor. Decizia acestuia de a continua mandatul, chiar și după încheierea celor 5 ani, deși a fost contestată, reflectă faptul că democrația în România a ajuns la apus și că Iohannis cu ajutorul Curții Constituționale a reușit imposibilul, acela de a continua un mandat care deja expirase.

Parlamentul, o altă instituție fundamentală în sistemul democratic, este văzut de mulți ca fiind la fel de ilegitim.

Alegeri disputate, realitățile votului și manipularea politică sunt acuzații care plutesc în aer, punând sub semnul întrebării integritatea procesului democratic, căci într-un sistem în care încrederea populației în reprezentanții săi ar trebui să fie la cote ridicate, multe decizii parlamentare nu reușesc să reprezinte vocea cetățenilor, creând astfel un decalaj periculos între electorat și aleși.

Guvernul, perceput ca fiind ”aflat doar în treabă,” dă adesea impresia unei conduceri lipsite de viziune și eficiență. Implementarea jalnică a politicilor publice, precum și răspunsurile inadecvate pentru probleme critice, alimentează percepția că guvernarea este una incompetentă și ineficientă, mai preocupată de supraviețuirea politică decât de realitatea cotidiană a cetățenilor.

Totodată, rolul Curții Constituționale, care ar trebui să fie un arbitru imparțial al constituționalității legilor și deciziilor, este și el pus la îndoială. Criticii acuză curtea de o politizare excesivă și de decizii care mai degrabă reflectă interese politice decât respectarea principiilor constituționale, ceea ce subminează una dintre bazele statului de drept și slăbește încrederea populației în protecția oferită de lege.

În sfârșit, imaginea colectivă a politicienilor, adesea percepuți ca niște ”ageamii cu pretenții de intelectuali”, accentuează dezamăgirea populară, politiceni care, în loc să fie lideri vizionari și bine pregătiți, mulți dintre ei par să fie mai preocupați de aparențe decât de substanță, ceea ce nu face decât să adâncească prăpastia între guvernanți și guvernați.

Am ajuns după 35 de ani de promisiuni să ne ridicăm și să luptăm pentru viitorul pe care ni l-ați lăsat moștenire. Avem datoria să nu lăsăm sacrificiul vostru să fi fost în zadar și să credem în continuare în forța unei națiuni demne de respect și mândrie.

În aceste zile tulburi, democrația și ultimele rămășițe de libertate și demnitate se află pe muchie de cuțit.

Trăim vremuri în care patriotismul se simte, în mod surprinzător, ca un act aproape subversiv. ”Să nu dea Dumnezeu cel sfânt, să vrem noi sânge, nu pământ” - sunt cuvinte care ne amintesc de sacrificiile făcute pentru ca țara să fie suverană și liberă.

În ciuda provocărilor, spiritul de luptă al celor care cred cu tărie în valorile românești nu a dispărut. Înfruntând un ocean de resemnare și dezamăgire, mai sunt încă români gata să apere ideile și principiile pentru care înaintașii noștri și-au sacrificat viețile. Poate sunt idealist, dar încă am încredere în această națiune și în puterea ei și îmi este din ce în ce mai clar că cest popor are încă energie, ingeniozitate și o creativitate remarcabilă.

Din păcate, astăzi vedem cm România își pierde identitatea pe fondul globalizării și al intereselor străine influențate deseori de propria noastră indiferență. Ne-am transformat, treptat, într-o colonie modernă, renunțând la ceea ce ne definea ca națiune, iar valorile care au construit România se diminuează și pleacă, și odată cu ele dispare din vedere și viitorul nostru comun.

Cu toate aceste provocări, rămânem noi cei care avem responsabilitatea de a păstra vie memoria sacrificiilor și de a continua lupta pentru o Românie unită și puternică. Deși figuri emblematice precum Dinu C. Giurescu nu mai sunt printre noi să ne ghideze, rămânem cu misiunea de a împiedica repetarea greșelilor trecutului. El știa că o societate vulnerabilă este terenul propice pentru o clasă politică nepregătită, și tocmai de aceea avem nevoie ca niciodată să fim uniți în efortul de a ne păstra esența națională.

Am ajuns în vremurile în care să-ți iubești țara a ajuns să fie o infracțiune. Într-o perioadă în care valorile și loialitățile ne sunt testate mai mult ca oricând, sentimentul de mândrie națională și iubire față de propria țară pare să fie perceput de unii ca un gest mai degrabă dubios sau anacronic, iar să-ți iubești țara este acum un act privit cu suspiciune, atât în contextul local, cât și global, naționalismul fiind adesea confundat cu extremismul.

Această percepție este posibil să fie generată de o serie de factori, inclusiv de tendința tot mai accentuată către globalizare căci într-un astfel de mediu, identitățile naționale sunt adesea dizolvate într-un peisaj multicultural vast, iar promovarea mândriei naționale este uneori interpretată greșit ca fiind împotriva ideii de coexistență globală.

Astfel, patriotismul, un sentiment natural și sănătos, este umbrit de frica de a nu fi interpretat ca un semn de izolare sau intoleranță.

Să ne iertați că nu mai găsim puterea să mai luptăm aproape pentru nimic! Și pentru ce ar mai trebui să luptăm când libertatea este o utopie, demnitatea un moft, iubirea de neam și țară este ”naționalism extremist”?

Într-un climat în care partidele și liderii folosesc adesea retorici patriotice pentru a câștiga susținere, multe persoane ajung să asocieze în mod eronat iubirea de patrie cu susținerea unui anumit tip de politică sau a unei agende politice ceea ce îi îndepărtează pe cei care se simt înstrăinați de aceste politici, chiar dacă împărtășesc sentimente de atașament față de țara lor.

În aceste condiții, devine esențial să redefinim ce înseamnă a-ți iubi țara în secolul XXI. Patriotismul nu trebuie să însemne exclusivism sau respingerea altor culturi, ci mai degrabă un angajament pozitiv față de comunitatea și tradițiile proprii, precum și o responsabilitate de a lucra pentru îmbunătățirea și progresul acesteia. Este vital să promovăm un patriotism incluziv, care celebrează diversitatea internă și aderă la valorile democratice și ale drepturilor omului.

Să ne iubim țara ar trebui să fie un drept și un privilegiu respectat, nu un motiv de rușine. Încurajând dialogul, educația și implicarea civică, putem transforma patriotismul într-o forță pozitivă care ne sprijină atât națiunea, cât și comunitatea globală în cadrul căreia coexistăm, căci doar astfel ne putem asigura că iubirea pentru țară nu este recunoscută ca o infracțiune, ci ca o fundație pentru un viitor mai bun.

Într-o lume din ce în ce mai interconectată, democrația și valorile noastre fundamentale par să se clatine sub presiunea schimbărilor rapide și a influențelor externe. Am ajuns într-un moment în care a iubi și a activa pentru țara ta poate fi perceput ca un gest prea fervent, uneori chiar criticat. Însă, dragostea de patrie nu este un sentiment perimat, ci un motor esențial pentru regenerare și progres.

România, o țară cu un trecut istoric zbuciumat, dar și glorios, a evoluat de-a lungul timpului prin voința de a depăși obstacole și de a-și afirma identitatea. Revoluția Română din 1989 nu a fost doar un episod de eliberare de sub regimul comunist, ci și o afirmare a dorinței de autodeterminare și demnitate națională. Eroii acelei perioade ne-au arătat că libertatea și democrația sunt idealuri care merită orice sacrificiu.

Astăzi, provocarea majoră este aceea de a menține aceste idealuri vii într-o societate adesea dezbinată și influențată de factori externi. În timp ce mulți români au ales să părăsească țara în căutarea unor oportunități mai bune, cei care au rămas se confruntă cu provocarea de a păstra coerența identității naționale într-un context global. Este crucial să ne păstrăm valorile culturale și tradiționale, să le prețuim și să le transmitem generațiilor viitoare. Există încă un nucleu de oameni dedicați, convinși de potențialul acestui popor inteligent și creativ. Cred cu tărie că națiunea are încă resursele necesare să se reinventeze și să prospere și este nevoie de o trezire colectivă, de redescoperirea și fortificarea spiritului civic, care poate uni indivizii în fața provocărilor actuale.

Democrația se află pe punctul de a-și epuiza ultimele resurse, la fel ca și firul subțire de libertate și demnitate care ne mai rămâne, cu toții simțind că trăim într-o societate îmbătrânită și vlăguită, resemnată și confuză, care parcă și-a pierdut direcția, care nu mai știe de unde vine și încotro se îndreaptă, nici când a simțit ultima oară o fărâmă de emoție ascultând o doină și care aproape că nu-și mai amintește când a citit acele versuri ale lui George Coșbuc care odinioară îi dădeau forța de a înfrunta orice obstacol: „Să nu dea Dumnezeu cel sfânt, Să vrem noi sânge, nu pământ.”

Una câte una, valorile României au plecat, fie peste granițele țării, fie peste granițele acestei lumi. Ce va rămâne în urma lor? Atât timp cât suntem aici, răspunsul ar fi - NOI.

România a fost construită pe sacrificii și pe credința că libertatea și demnitatea sunt mai presus de orice compromis. Însă, pentru ca aceste valori să nu devină doar relicve ale unui trecut glorios, trebuie să avem curajul să le redescoperim, să le apărăm și să le cultivăm. Abraham Lincoln spunea în trecut că „O casă divizată împotriva ei însăși nu poate rezista.”, iar astăzi, această casă numită România pare mai divizată ca oricând - între trecut și viitor, între resemnare și speranță, între dezbinare și unitate.

Să nu uităm că istoria ne-a învățat un lucru simplu, dar esențial: fiecare generație este chemată să-și găsească drumul propriu, dar și să poarte cu demnitate moștenirea celor care au luptat înaintea ei, iar cuvintele lui Nelson Mandela ne pot călăuzi în această încercare: „Curajul nu este absența fricii, ci triumful asupra ei.” NOI suntem cei care trebuie să ne învingem frica, apatia și dezbinarea, să devenim arhitecții unui viitor care să reflecte sacrificiile eroilor noștri și să demonstrăm că idealurile lor nu au fost în zadar.

România poate renaște, dar renașterea începe cu noi! Să ne iertați eroi ai Revoluției Române pentru că, deși v-ați jertfit pentru libertatea și demnitatea noastră, adesea am lăsat aceste idealuri să se estompeze în fața dezbinării, uitând că lupta voastră nu a fost doar pentru o țară liberă, ci și pentru un popor unit și mândru de valorile sale!

(articol activenews.ro)

24/12/2024

România a fost vândută la preţ de fier vechi sau dată pe gratis ca tribut la Înalta Poartă descrisă atunci ca Farul din Alexandria. Industrie nu mai avem - a fost vândută la preț de fier vechi după dorința primului prim ministru de după '89. A patra flota comercială a lumii a fost transformată în fantomă plutitoare, hălăduind pe mări şi oceane sub diverse pavilioane, asemenea „Olandezului zburător”. Agricultura e „în aer”, iar aviația, la pământ. Armata României (acum avem o „armată de profesionişti!” care, în fapt, „există, dar lipseşte cu desăvârşire”).

Oastea Ţării nu mai ajunge nici măcar pentru o paradă. Apelăm tot la trupele de ocupație. Mareșalul se răsucește în mormântu-i inexistent. Au rămas doar câtiva mercenari pentru acţiuni în afara ţării, dintre care unii s-au întors acasă în sicrie. Nu ajungeau escrocii băştinaşi, ne-au năpădit căpuşele „de import” și de ocupație.

Cumpărăm fregate și rable blindate casate de alţii pentru a le folosi drept nave de luptă și transportoare. Am cumpărat avione de vânătoare F16, cu mii de ore de zbor la activ - adevărate sicrie zburătoare - pe care piloţii noştri - atâţia câţi mai sunt - le detestă, iar americanii, parţial, pe banii fraierilor, ne vând în avans, dar cu banii jos, avioane F35. Le cumpărăm pe rupte, dar de primit le vom primi peste trei decenii pe post de piese de muzeu. Gata ruginite. Împotriva tuturor prevederilor Constituției și a legislației actuale escrocul de la București a dat fără nici un drept legal, pe gratis, escrocului de la Kiev, sistemul de apărare „Patriot”, cumpărat cu bani grei de la americani. „Cine se-aseamănă, se adună”, iar prostul trage ponoasele.

Bogăţiile solului şi subsolului României nu ne mai aparţin. Doar străinii au licenţe de prospectare şi de exploatare a comorilor româneşti. Cumpărăm haine „second hand” şi mâncăm E-uri și nanoparticule pe pâine introduse în hrana zilnică după binefăcătorul „Codex alimentarius”.

Tinerii au fost îndrumaţi şi încurajaţi de guvernele postdecembriste să emigreze, iar cei rămași participă nepăsători, fără mustrări de conştiinţă, la distrugerea României. Am ajuns de râsul Europei, mai cu seama prin preşedinţii, prin premierii şi miniştrii post-decembrişti, în special zburătorul cu avioane de lux.
Cu sprijinul neisprăviţilor ce ne-au condus în ultimele decenii şi al F.M.I., ponderea economică a României în al treilea deceniu al mileniului trei se află mult sub jumătatea celui mai prost an ceausist - 1989, an în care românii au câştigat dreptul de a striga la lună. Oricum, nu ascultau decât cei avizaţi, numai pentru a regla frecvenţa pe canalul optim.

Acum, în pragul sfintelor sărbători ale Crăciunului însângerat şi ale trecerii dintre ani, când agresiunea împotriva fiinţei naţionale româneşti este în plină desfăşurare, o dovadă de „Minima Moralia” ar fi ca măcar unul, unul singur dintre cei care au deţinut sau deţin instrumentele puterii în România, să aibă demnitatea de a afirma, asemenea unuia dintre eroii naţionali al românilor: „Declar solemn, în acest ceas, că în afară de crime şi furturi, mă solidarizez şi iau asupra mea toate greşelile pe care, eventual, cu ştiinţa sau fără ştiinţa mea, le-am făcutˮ. Dar cine s-o facă?

Sfidând Constituția, interesele și legile României, la 12 decembrie a.c., Guvernul a transmis spre spre dezbatere și adoptare Parlamentului două legi propuse de M.Ap.N. (care nu mai este în slujba poporului român, ci ordonanța ocupantului), drept pentru care cunoscuta replică a lui Farfuridi: „Trădare să fie dacă interesele partidului o cer, dar să știm și noi!” este de strictă actualitate.
Dar asta o știm de 35 de ani. Iată isprăvile trădătorilor de țară care vor să ne arunce în războiul altora:

- „Legea războiului pe timp de pace” - prin care este legalizată supravegherea cu si prin toate mijloacele tehnice actuale a intregii populatii inclusiv pe timp de pace, dar si cedarea comenzii armatei române către armate străine (pot fi și altele decât cele N.A.T.O.).
- „Legea aviației” - prin care se cedează comanda controlului spațiului aerian al României către armatele de ocupație străine.
Să nu vă mirați când militarii americani sau ai altei nații vă vor intra în case, vor rechiziționa ce le convine și vă vor aresta, iar dacă vă veți opune, vor trage în plin. Pe unde au trecut americanii au lăsat dezastru. Nu suntem de-ai lor! Nu avem cui reclama.

România fost adusă din nou „Pe marginea prăpastiei”! Mai rău decât în epoca fanariotă și sub escrocul Carol al II-lea. România nu mai este țară, nici măcar colonie. Este un teritoriu sub ocupația militară a americanilor aduși de Băsescu. Circul recentelor „alegeri” de care s-a ales praful e jocul globaliștilor. În aer e stare de război, iar cel mai mare escroc al postdecembrismului s-a reașezat pe un scaun pe care nu-l merită și nici nu-i mai aparține, printr-o lovitură de stat. Cu așa-zisa Justiție aplicată strâmb prin C.C.R. (care invalidează, nu anulează alegeri), când vom avea un adevărat Proces al Marii Trădări Naționale?

Când alții anulează „înțelegerile” europene, România dă din nou cu oiștea-n gard.
După lovitura de stat de pe marginea prăpastiei, aud că România ar fi fost primită în Schengen.
Mare performanță pentru gașca guvernantă din Țara lui Papură și Sparangel Vodă. Ne-au admis abia acum când – după cm declară unele surse -, Austria, Cehia, Ungaria, Germania, Italia, Franța, Norvegia, Danemarca, Suedia, Slovenia și Olanda au reintrodus controlul la granițe. Dreptul României trebuia respectat și România trebuia să fie admisă sine die în Schengen odată cu intrarea în lagărul de exterminare U.E., la 1 ianuarie 2007.
Iar și-au bătut joc de noi, aleșii neamului fac plecăciuni, iar bătăile în piept se aud ca tobele sparte. Să spună cineva dacă unica soluție de salvare pentru români este alta decât RO-Exit! Dificil, dar nu imposibil.

Dictatura își arată colții. Posturi de televiziune anunță că mascații ar fi mers acasă la comentatorii „nefavorabili” de pe internet, să-i aresteze. Așa o fi? „Democrația” dâmbovițeană-sorosistă concurează cu cea a României anilor '50 ai secolului trecut. Zăngănitul armelor și huruitul șenilelor îl aud toți românii, iar eroul romanului lui Dostoievski, reinstalat confortabil pe fotoliul nemeritat rânjește grețos spunându-ne: „Iar v-am făcut-o!”

P.S. - Un glumeț face haz de necaz în spațiul virtual. Ne anunță că sora Elenei Lasconi, Kamala Harris, ar fi făcut și ea cerere la C.C.R. să anuleze alegerile din țara partenerului strategic. Senilul abia așteptă să facă la fel ca dulapul de la CotroceniI. Nu râdeți, astăzi când cu 100 de clotilzi umpli un lascon și modelezi o kamală, totul e posibil!

Un altul, de alt calibru, întreabă retoric: „Nu înțeleg de ce nu le dăm ucrainenilor și canalul Bâstroe, ba chiar toată Delta Dunării. Ar fi un semn de mulțumire din partea românilor, către ucraineni…”.

Și iarăși zic: „Trădare să fie dacă interesele partidului o cer, dar să știm și noi!”.

Să nu mai fim masochiști!

(articol parțial art-emis.ro)

23/12/2024

Cunoscut disident în anii ’80, Dan Petrescu a refuzat distincția oferită de Vasile Chirica (care a împărțit plachete inclusiv primarului Iașului). El a motivat gestul spunând că „astăzi nu aș mai face ce am făcut atunci” și arătându-se nemulțumit de situația de azi din țară.

După depunerea coroanelor de flori (din partea Asociației 14-22 Decembrie, a Federalei Naționale a Revoluționarilor din Decembrie 1989, a Asociației 15 Noiembrie 1987 Brașov, din partea administrației publice locale și a Garnizoanei Iași), ceremonia s-a încheiat cu defilarea militarilor ieșeni din Garda de Onoare.

O ceremonie militară și religioasă organizată cu prilejul Zilei Memoriei Victimelor Comunismului în România și a Zilei Victoriei Revoluției Române are loc astăzi, 22 decembrie, de la ora 12, la Crucea Eroilor Neamului din fața Palatului Culturii.

06/12/2024

Dosarul Revoluției. Ce s-a întâmplat în Iași în decembrie...
SRI a desecretizat dosarul Revoluției.
Ce s-a întâmplat în Iași în decembrie 89’

(De către Constantin Mazilu)

@ Au distrus securiștii de la Iași documentele legate de evenimentele din decembrie 1989? @ SRI a desecretizat şi publicat pe site-ul Serviciului toate documentele pe care instituţia le mai avea în păstrare cu privire la Revoluţia din 1989 @ Au fost publicate și documentele păstrate de serviciile județene cu privire la evemimentele din decembrie 89’ @ Din păcate securitatea ieșeană a păstrat doar trei rapoarte lipsite de valoare documentară legate de anumite ‘’elemente dușmănoase’’ care se manifestau impotriva fostei orânduiri comuniste, niște șomeri, elevi, un maistru etc @ Asta în condițiile in care celelalte servicii judetene au transmis zeci sau sute de pagini de rapoarte privind agitația din perioada respectivă @ Se face referire doar la faptul că o comisie formată din mai mulți ofițeri din țară s-a aflat la Iași pentru a ancheta protestul din 14 decembrie 1989

Serviciul Român de Informații (SRI) a desecretizat și publicat pe site documentele pe care le mai avea legate de Revoluția din 1989. Însă, în timp ce celelalte servicii judetene de securitate au transmis zeci sau chiar sute de pagini legate de evenimentele respective, Securitatea de la Iași a păstrat doar trei rapoarte amărâte (vezi aici) fără valoare documentară (foto), privind avertizarea unor persoane pentru că s-au manifestat împotriva regimului comunist. Astfel, în data de 28.10.1991 SRI Iași raporta șefilor de la București că nu au fost găsite copii după buletinele informative sau rapoartele înaintate unităților centrale în perioada 01-21.12.1989 cu recepția a trei rapoarte ‘’CIS-SCAS’’. ‘’Cu privire la activitatea concretă desfășurată de fosta securitate județeană Iași în perioada 15-30.12.1989 raportăm că întregul efectiv pe toate liniile de muncă a fost angrenat în activități curente, culegerea de date și informatii privind starea de spirit a populației de pe raza de competență, întocmirea de rapoarte pentru unitățile central de profil și note pentru fostele organe de partid’’, se arată într-unul din documentele publicate de SRI.

Anchetarea protestului din 14 decembrie de la Iași

Raportul se mai referă la faptul că o comisie de anchetă formată din cadre de la fostele direcții a VI a și a II a și anchetatori de la securitățile din Bacău, Suceava, Botoșano, Iași sub conducerea generalului Victor Neculicioiu au anchetat la Iași potetestul din 14 decembrie 1989 când, mai mulți ieșeni, în frunte cu Ștefan Prutianu de la Combinatul de Utilaj Greu (CUG), colegul său Cassian Maria Spiridon, Vasile Vicol, frații Vasile și Emilian Stoica, precum și T**i Iacob, au pus la cale o demonstrație împotriva regimului condus de Nicolae Ceaușescu. ‘’În paralel în perioada 14-21.12.1989 la Iași și-a desfășurat activitatea o comisie de anchetă formată din cadre de la fostele direcții a VI a și a II a și anchetatori de la securitățile din Bacău, Suceava, Botoșano, Iași sub conducerea generalului…fostul sef al UM 0110 Bucuresti (SRI a blurat numele, dar face pecizarea că în perioada respectivă funcția era ocupată de Victor Neculicioiu). Precizăm ca aceasta comisie a anchetat persoane implicate în acțiunea protestatară, preconizată dar nefinalizată din ziua de 14.12.1989.

S-au „predat’’, s-au alăturat Revoluției

Se mai precizează ca pe 22 decembrie începand cu ora 13.00 ‘’trupele’’ ieșene de securitate s-au aflat la dispoziția Ministerului Apărării iar la ora 18.00 la inițiativa unui grup de ofițeri a fost semnată declarația de adeziune față de cauza revoluționară de la București. În cele trei rapoarte care au supraviețuit se vorbește despre faptul că in zilele premergătoare Revoluției (11,14 si 22 decembrie), Securitatea ieșeană a avertizat persoane care se manifestau dușmănos la adresa oranduirii comuniste printre care un inginer de 27 de ani fără ocupație, un profesor de 42 de ani fără ocupație, un bărbat de 39 de ani inginer la Întreprinderea Județeană de Transport Local Iași (IJTL), un lăcătuș de 36 de ani la Combinatul de Utilaj Greu precum și 5 elevi de la Liceul Agroindustrial Iași. ‘’În data de 21.12.1989 pe baza datelor și informatiilor obtinute și documentate s-a trecut la cercetarea informativă și avertizarea numitului….de 40 de ani maistru instructor la Școala generală nr.13 ani semnalat cu comentarii dușmanoase, audierea și colportarea tendețioasă a stirilor transmise de postul de Radio Europa Liberă, difuzarea de zvonuri alarmiste cu referire la evenimentele ce au avut loc la Timișoara’’, se arata in raportul de pe 22 decembrie.
În cel de-al treilea raport se precizeaza ca un ieșean de 40 de ani care a fugit in SUA a fost declarat persoană indezirabila fiind numit infractor.

(articol dezvaluirea.ro)