Parohia Husasau de Cris

02/08/2026

Duminică 09.08 2026 vom săvârși taina sfântului maslu de la orele 18:00
Vă asteptam sa ne rugăm împreună
Post binecuvântat in continuare!

21/06/2026

Duminica 28.06 de la orele 16:00 vom săvârși Taina Sfântului Maslu, in cadrul sfintei slujbe vom săvârși si sfințirea icoanei Maicii Domnului Pantanassa (Împărăteasa Tuturor) care va fi așezată in sfânta noastră biserică spre închinare și ajutorul tuturor care își vor pleca cu smerenie si credință genunchii înaintea ei!
„Pe cei ce cu dragoste icoana ta o cinstesc, cerând cu evlavie dumnezeiescul ei har, auzi-i de-a pururea; toată împresurarea risipeşte-le-o grabnic, turma ta o păzeşte de primejdia toată, a toate Împărăteasă şi Maică a Domnului!”.

21/06/2026

15/06/2026

Duminica 21.06 2026
D**a programul liturgic obisnuit vom merge in procesiune pana la locul unde este amplasata noua troita unde vom savarsi slujba de sfințirea Sfintei Cruci.
Va asteptam cu drag sa ne rugam si sa ne inchinam Sfinteti si de viata purtatoarei Cruci a Domnului!

Mântuieşte, Doamne, poporul Tău şi binecuvintează moştenirea Ta; biruinţă binecredincioşilor creştini asupra celui potrivnic dăruieşte. Şi cu Crucea Ta păzeşte pe poporul Tău.

18/05/2026

Când securiștii mi-au cerut armamentul, le-am arătat Biblia, singura armă pe care o aveam.

Pr. Nicolae Bordașiu

18/05/2026

Eram la Jilava. Da' asta o aveți scrisă. Și de la o pușcărie la alta trebuia să ne transfere pe noi, muncă silnică pe viață, cu lanțuri și la mâini și la picioare. Și mă duc. M-am dus la fierărie, unde erau niște criminali care și-au omorât părinții, ori violatori. Îngrozitor. Dacă ziceai ceva, așa te trântea. Era o mare deosebire. Dreptul comun, ca acuma, jubilau. Aveau de toate, mă. Și mă așază, mă culcă jos, acolo pe pământ, și mă pune la nicovală, ca să-mi pună brățările. Și pe urmă au venit lanțurile.

- Alege-ți lanțul!

În capul meu, neștiind, am ales ceva subțirel, mai ușor, crezând că-i mai ușor. Da de unde? Era cu șmecherie. Era mai ușor, dar era mai strâmt, că nu puteai, nu aveai compasul. Pe când cele mari erau mai grele, dar aveai mișcare. Și după ce a terminat și m-a înjurat, m-a scos.

Am mers în echilibru. Noroc că eu am jucat mult fotbal. Și deci aveam un sport în mine și m-am echilibrat. Dar din spate, fără să știu, vine o bestie și, când îmi trage una, aici în noadă, parcă așa îi zice, îmi trage și mă înjură de mamă. Nu știu cm am făcut de nu am căzut. Cred că Dumnezeu a contribuit și un înger. Și zic:

- Domnul Dumnezeu și Mântuitorul nostru Iisus Hristos, cu darurile și cu îndurările iubirii Sale de oameni, să te ierte pe tine fiule duhovnicesc, după cm te numești, și să-ți șteargă ție toate păcatele, și ăsta, iar eu nevrednicul preot și duhovnic, cu puterea ce-mi este dată, te iert și te dezleg de toate păcatele tale, și de ăsta. În numele Tatălui și al Fiului...

Atunci am simțit că sunt creștin, când l-am dezlegat și ca om, și ca preot. S-au revoltat colegii din detenție:

- Te reclamă la tovarășul comandant.

- Nu, domnule. Nu.

Și când eu am ales lanțul cel subțire, și înainte de a i-l da să mă încopcie cu el, l-am pupat. L-am închinat și l-am pupat. MI-am adus aminte de Pavel:

- Sunt pentru Tine, Doamne! Nu-s pentru imoralități, nu-s pentru hoții, nu-s pentru nimic, numai pentru că Te-am mărturisit și nu vreau să mai trăiască mult între noi răul fără de Dumnezeu.

Și la Jilava a mai fost ceva. Pe mine mă duceau să mă sperie. Camera mortuară, unde erau condamnații la moarte. Mă puneau în locurile cele mai primejdioase, să mă sperie, ca să zic mea culpa. M-a pus la unu, în celula întâi, în care era un condamnat la moarte. Și el, săracu' ce făcea? Cu tineta săpa în pământ să evadeze. Bietul de el! I-am zis:

- Mă, nu mai face chestia asta. Ăștia știu, mă. Și nu poți să sari, mă. E Jilava, e fort. Fortul Jilava. Te păzește aici, te păzește acolo. Nu. Las-o, măi, că vine un decret și...

El era condamnat la moarte și am reușit, bineînțeles, să-l împărtășesc. Aveam Sfintele și epitrahil. Și acum îl am. Nu o să întrebați că nu vă pot spune. Că nu voiam să se afle la percheziție. Nu voiam să știe cineva. Bineînțeles, nu ca volum. Cu moaștele în el.

Poate că e ultima mea mărturisire, de-aia cred că dau drumul la așa ceva.

Și l-am dezlegat, l-am împărtășit. Ce s-a mai făcut cu el, nu știu. Dar el face parte din n câți au fost. Din ăștia, de la munte, de la Făgăraș.

Apoi, părintele Mircea de la Liteni, Bucovina. Tot așa, eram închis singur, mi se pare că în Aiud sau unde? Și mă pomenesc odată că bate la ușă. Cine era? Gardianul. Și cu gardianul intră preotul ăsta. Și el înspăimântat, gardianul. Zice:

- Fă-i ceva că nu i se mai oprește sângele.

Avea o hemoragie.

- Ce-ai pățit?

- Păi uite, părinte, soția mea, la vârsta asta să divorțeze.

I-a venit pe vizetă aia de divorț. Și de atunci nu s-a mai oprit sângele. Și atunci zic:

- Părinte dragă, dumneata ai cinci ani. Cinci ani se fac pe tinetă, cm ziceam noi. E un fleac. Munca silnică, douăzeci și cinci...

Da' venea un decret și ieșeai. Și i-am spus:

- N-a greșit deloc. Bine a făcut, pentru că întâi și-a salvat copiii. Îi dădea afară din școală. Ea a știut ce face. Dar nu și de la Dumnezeu s-a despărțit de matale. Aceea nu se poate despărți. Asta e un fleac de hârtie. O faci sau nu-i nevoie s-o faci, că ai făcut-o înaintea lui Dumnezeu. Până în '24 așa era: întâi cununia religioasă și apoi... Aia e mai important. Ce-i ăsta, actul de la primărie?

Și pe urmă, tot eu i-am mai spus:

- Părinte, nu face greșeala asta! Nu o mai condamna!

- Vai, părinte, dacă știam, nu mai făceam lucrul ăsta.

Și a ațipit. Pe patul meu. Era extenuat. Atâta a dat roșu. Adoarme. După zece minute cred că a fost, sare din pat și-mi zice:

- Părinte Ioan, a Venit Mântuitorul la mine și mi-a pus după gât un epitrahil plin de pietre prețioase. Sunt foarte fericit!

- Eu te invidiez părinte! Eu te invidiez că te-ai învrednicit de martiraj pe față.

S-a culcat pe pat. M-am speriat, și i-am închis ochii pentru totdeauna. Fericit! Un mort...

Scris de Pr. Ioan Iovan

18/05/2026

- Spuneți un scurt cuvânt pentru generația de astăzi. Ce ați crede că e mai important pentru ei să știe?

Românul nostru are un dicton. Se zice așa:
- 𝑴𝒂̆! 𝑨̆𝒍𝒂-𝒊 𝒐𝒎 𝒄𝒖 𝒇𝒓𝒊𝒄𝒂̆ 𝒅𝒆 𝑫𝒖𝒎𝒏𝒆𝒛𝒆𝒖 𝒔̦𝒊 𝒄𝒖 𝒓𝒖𝒔̦𝒊𝒏𝒆 𝒅𝒆 𝒐𝒂𝒎𝒆𝒏𝒊.

Pr. Ioan Iovan

18/05/2026

Părintele Ioan Iovan de la Recea – Călugăr dârz, statornic şi anticomunist


Părintele Ioan Iovan s-a născut pe 26 iunie 1922 în Husasău de Criș, județul Bihor, ca fiu al preotului Gavril Iovan şi al preotesei Maria. Ne dăm seama că a crescut într-un mediu spiritual sănătos, punându-se temelie pentru ceea ce va deveni mai târziu.

A făcut şcoala primară în sat, liceul în Oradea, iar Facultatea de Teologie la Cluj. Erau vremuri grele, Ardealul de nord era cedat. În 1946 şi-a susţinut teza de licenţă, intitulată „Sfânta Euharistie şi viaţa mistică”, la Facultatea de Teologie din Sibiu. În 1947 a început doctoratul în teologie.

Râvnind după dăruirea totală în slujba Domnului, va fi călugărit în Mănăstirea Sihastru de către Episcopul Antim Nica. Este hirotonit apoi, în 1948, diacon şi în 1949 ieromonah, pentru Mănăstirea Vladimireşti. L-a hirotonit, cu binecuvântarea necesară, episcopul de Oradea, Nicolae Popovici. Era episcopul plaiurilor sale de baştină, dar şi omul căruia i se asemăna prin râvnă pentru Biserică şi intransigentă faţă de puterea comunistă ce se instala. Această atitudine, episcopul Nicolae Popovici a plătit-o cu înlăturarea din scaun şi moartea în condiţii umile, iar Părintele Ioan cu temniţă.

În cei şapte ani de slujire la Vladimireşti a militat pentru o viaţă duhovnicească intensă, întemeiată pe deasă împărtăşanie. Făcea lucrul acesta întemeiat pe Scriptură şi Tradiţie, deşi unii l-au răstălmăcit, iar alţii l-au împlinit fără discernământ.

sursa/continuarea: https://fericiticeiprigoniti.net/parintele-ioan-iovan-de-la-recea/

09/03/2026

Concert de pricesne editia XIV
Va asteptam cu drag!