23/06/2026
SAFE – O șansă pentru industria românească sau certificatul ei de deces? (II)
Civis News | Analiză semnată de Toader Ulise
O industrie care ar putea produce pentru România și pentru Europa
În condițiile actuale ale pieței europene de apărare, România are încă șansa de a deveni un actor relevant.
Cererea pentru muniții, armament de infanterie, vehicule militare, drone, sisteme electronice și echipamente de protecție este la un nivel fără precedent după sfârșitul Războiului Rece.
Multe state europene caută furnizori noi, capacități suplimentare de producție și parteneri industriali pentru programele comune de apărare.
SAFE putea și poate reprezenta instrumentul prin care România să modernizeze fabricile existente, să creeze capacități noi, să atragă transferuri de tehnologie și să își consolideze poziția pe piața europeană a apărării.
Investițiile în capacitățile existente ar permite:
✅ creșterea producției de muniții și armament;
✅ dezvoltarea unor produse proprii competitive;
✅ crearea de locuri de muncă înalt calificate;
✅ păstrarea specialiștilor în țară;
✅ creșterea exporturilor;
✅ consolidarea securității naționale.
Mai mult decât atât, România ar dobândi capacitatea de a asigura într-o proporție mult mai mare necesarul de armament, muniții și echipamente pentru forțele Sistemului Național de Apărare, Ordine Publică și Securitate Națională.
Într-o perioadă în care Europa vorbește despre autonomie strategică și reziliență industrială, aceasta ar trebui să fie principala prioritate.
Dacă nu investim acum, industria va dispărea
Există însă și scenariul opus.
Dacă SAFE va fi folosit în principal pentru achiziții externe, așa cm arată realitatea astăzi, fără programe consistente de dezvoltare industrială internă, România riscă să piardă exact ceea ce Uniunea Europeană încearcă să protejeze prin acest mecanism.
Fabricile care nu primesc comenzi și investiții se învechesc.
Specialiștii care nu au proiecte pleacă.
Tehnologiile care nu sunt dezvoltate devin irelevante.
Capacitățile industriale care nu sunt utilizate dispar.
Procesul nu este spectaculos și nu produce titluri de presă. Este lent, dar inevitabil.
An după an, generațiile de specialiști se pensionează, utilajele devin depășite, iar fabricile care odinioară reprezentau piloni ai industriei naționale ajung simple vestigii ale unei epoci apuse.
În acel moment, România nu va mai discuta despre modernizarea industriei de apărare, ci despre dispariția ei.
📌 În episodul 3: alegerea strategică pentru următorii 20 de ani. Va folosi România cele 16,8 miliarde de euro pentru reconstrucția industriei de apărare sau va rămâne dependentă de importuri?
Aici episodul 1:
https://www.facebook.com/share/p/1E47hGZriE/
👤 Despre autor:
Dr. ing. dipl. Ulise Toader – specialist în industria de apărare, cu experiență în management și structuri din cadrul ROMARM, UM Cugir și Uzinei Mecanice București, colaborator Civis News.
