12/06/2023
Mihaela: „După 53 de ani de viață, avorturile sunt singurele lucruri pe care le regret. Acel copil poate să fie un sfânt”
🌿Fiecare femeie care trăiește suferința avortului și face pasul spre a vorbi public oferă un mare sprijin nu doar femeilor în criză de sarcină pentru a alege viața, ci și tuturor celor care vor să înțeleagă ce trăiesc femeile la zeci de ani distanță după avort.
***
🌿Mă numesc Mihaela am 53 de ani, sunt căsătorită și am doi copii, am doi băieți, unul de 25 și unul de 18. Ar fi trebuit să am 6 copii. Din păcate în tinerețe nu am avut suficientă înțelepciune, iar sfat nu am primit de la nimeni, ca să-mi dau seama ce înseamnă și care sunt repercusiunile unui avort și nici sprijin nu am avut.
🌿Primul avort l-am făcut la 23 de ani, imediat după căsătorie. Eram studentă. Făceam facultatea la seral, lucram, stăteam împreună cu părinții mei. Cu soțul mă înțelegeam foarte bine, dar părinții mei nu se înțelegeau între ei. În casă era o atmosferă destul de tensionată. Eu eram gravidă și m-am gândit la momentul respectiv: „cum să aduc un copil pe lume într-o asemenea casă?”
🌿Soțul meu era nepregătit pentru a avea un copil. Era el un copil, avea 22 de ani. Eu i-am zis că o să mă duc să fac avort. El nu a zis nimic. Nu s-a opus. M-a lăsat pe mine să decid. Îmi aduc aminte că chiar a avut la un moment dat un moment în care m-a luat în brațe și m-a sărutat pe burtă.
🌿În ‘91 când am făcut primul avort se făceau foarte multe avorturi. A fost un măcel. Cred că erau 30-40 de femei, dacă nu or fi fost și mai multe, care au făcut avort în ziua aceea. Eram într-un salon în care așteptam să ne ducem să facem avort, iar din sala unde se făceau avorturi se auzeau țipete. Era ceva înfiorător. Nu am știut până în urmă cu 10-12 ani că un copil este viu, indiferent de cât de mică este sarcina. Chiar am avut emoții că nu o să mai pot rămâne gravidă. Dumnezeu a rânduit și am rămas însărcinată când băiatul cel mare avea trei luni. Speriată de faptul că la cel mare nu a venit nimeni să mă ajute, nu m-a ajutat mama, nu m-a ajutat soacra, soțul pleca foarte mult de acasă, iar eu eram mai mult singură și am și născut foarte greu, speriată de ideea de a fi singură, am decis să fac și al doilea avort.
🌿El nu a vrut mai mult de doi copii, iar eu nu am fost suficient de puternică să spun „da, dar știi, eu vreau trei”. Deja aveam o vârstă, aveam 36 de ani la ultimul avort. După ultimul i-am spus că indiferent de vârstă, dacă se mai întâmplă o dată (n.n să rămân însărcinată), eu avort nu mai fac.
🌿La fiecare avort îmi găseam câte un motiv. Ba că sunt studentă și că fac și facultate și serviciu și nu am timp, ba că e prea mic copilul cel mic și o să-mi fie greu, ba a treia oară că soțul meu era student și cel mare avea trei ani și să nu fie greu, ba la ultimul să nu fie prea mulți copii. De fiecare dată găseam un motiv. Aceste motive sunt niște baloane de săpun. Dacă ar fi să dau viața înapoi, n-aș mai repeta aceste greșeli sub nici o formă. După 53 de ani avorturile sunt singurele lucruri pe care le regret.
🌿Eu n-am avut om, iar acum ce pot să fac e să fiu om pentru alții. E singurul lucru pe care pot să-l fac: să fiu acel om care să le ajute pe aceste tinere să conștientizeze gravitatea unui avort. Scapi de o problemă acum, dar mai târziu acel rău va veni peste tine. Poți să nu mai rămâi însărcinată niciodată sau poate acel copil este un sfânt sau un om care să facă un anumit bine societății. Să fie un om de știință, sprijinul tău la bătrânețe.
🌿Când te simți constrânsă și crezi că singura soluție este avortul e bine să te mai gândești și să cauți oameni care te pot ajuta. Dacă Dumnezeu ți-a trimis acest copil, cu siguranță că va trimite și ajutor, iar ajutorul vine prin oameni.
Această mărturie a fost înregistrată de Asociația LifeCall: https://www.youtube.com/watch?v=7Svj5yjslFU
Alexandra Nadane, Director Centrele ROUA
