Special IDEAS

05/10/2026

Uleiuri esențiale și Candida? Nu e doar o poveste de wellness. Uite ce au testat cercetătorii.

25/09/2026

„Pentru mine, cel mai minunat este când mama petrece timp cu noi.”
Asta spune Anisia în filmulețul de azi. Și, dintre toate lucrurile pe care le putem oferi copiilor noștri, uneori uităm cât de mult valorează unul care nu se poate cumpăra: timpul nostru.
Pentru un părinte, și cu atât mai mult pentru un părinte al unui copil cu nevoi speciale, timpul înseamnă terapii, drumuri, școală, medici, joacă, răbdare, prezență. Dar înseamnă și timp pur și simplu împreună, fără grabă și fără să simți că trebuie mereu să alegi între familie și celelalte responsabilități.
Poate de aceea, pentru mine, ideea de libertate a căpătat în ultimii ani un sens foarte concret: să pot construi o viață în care să am mai multe alegeri și mai mult timp pentru cei trei copii ai mei.
Pe 27 septembrie voi fi organizator la Maratonul eLIBERării, un eveniment la care vom vorbi și despre bani, muncă, timp și despre posibilitatea de a privi altfel lucrurile pe care le considerăm „normale”.
Nu pentru că există o soluție potrivită tuturor, ci pentru că uneori e important, înainte de orice decizie, să știm ce posibilități există.
Vă aștept pe 27 septembrie, de la ora 12:00, la Centrul Cultural Otopeni, să descoperim împreună ce poate însemna, pentru fiecare dintre noi, mai multă libertate!

12/09/2026

Uneori, să fii diferit doare...

12/09/2026

Am citit această mărturisire și am rămas, mai ales, la cuvintele: „Pia e fata lui tata.” ❤️

Eu cred că fiecare copil vine cu un scop în viața noastră. Anisia a venit să mă învețe să privesc dincolo de limite, să caut soluții, să am curaj și să descopăr în mine resurse despre care nu știam că există.
Ca părinți, putem alege să ne întrebăm în fiecare zi: Ce pot face eu pentru copilul meu? Cum îl pot ajuta să crească, să se dezvolte, să fie văzut, respectat și să-și găsească locul în lume?
Schimbarea începe cu noi: prin felul în care ne privim copiii, prin încrederea pe care le-o oferim și prin curajul de a-i lăsa să arate cine sunt și ce au venit să aducă în această lume.
Pentru că un copil cu sindrom Down nu vine întâmplător în viața unei familii. Vine cu propriile daruri, cu propriul drum și, uneori, cu puterea de a transforma o familie întreagă.

💔 „Fetița mea s-a născut cu Trisomie 21…”. Costel Bojog, comediantul care face săli întregi să râdă, a vorbit despre cea mai mare încercare a vieții lui... Dincolo de glume și aplauze, e un tată care învață, zi de zi, curajul adevărat. „Sunt optimist ca om, dar câteodată… oamenii se simt foarte rău când au un astfel de copil și le e rușine. Pia e fata lui tata”. 😢 Cel mai mult îl doare însă altceva: „Mi-e teamă pentru ea… România nu e pregătită pentru cei ca ea”. O poveste despre iubire fără condiții și despre o realitate pe care prea des alegem să n-o vedem. Uneori, cel mai serios lucru spus de un comedian nu mai e o glumă, ci o lecție.

09/09/2026

Ce aduce un copil atipic într-o lume construită pentru cei tipici?

Poate că incluziunea nu este doar despre ce oferim unui copil cu dizabilitate, ci și despre ce aduce acel copil într-o comunitate și despre ce fel de oameni îi ajută pe ceilalți copii să devină.
Îmi amintesc și acum primul interviu pe care l-am avut cu directoarea unei școli Waldorf, când îmi doream ca Anisia să fie acceptată acolo.
Mi s-a cerut să explic de ce îmi doresc acea școală pentru ea și, inevitabil, discuția a ajuns și la întrebarea: ce poate însemna prezența unui copil atipic într-o clasă de copii tipici?
Nu mai țin minte exact cuvintele pe care le-am folosit atunci, dar îmi amintesc foarte bine ce simțeam.
Anisia nu urma să fie doar copilul care primește sprijin, răbdare și ajutor din partea celorlalți. Și astăzi cred la fel: are propria ei contribuție în clasa din care face parte.
Prin simplul fapt că este ea însăși, cu ritmul ei, cu felul ei de a comunica, de a învăța, de a se bucura și de a relaționa, îi provoacă și pe ceilalți copii să descopere o lume mai largă decât cea în care toți seamănă și fac lucrurile la fel.
Un copil care crește alături de un copil diferit de el învață lucruri pe care nu le poate învăța dintr-o lecție despre „incluziune”: învață răbdarea, învață să ajute fără să umilească, să susțină fără să facă în locul celuilalt, învață că oamenii evoluează în ritmuri diferite.....
și, mai ales, învață să vadă omul înaintea diferenței.

Cred că aceasta este contribuția reală pe care un copil ca Anisia o are într-o clasă: nu doar să fie integrat în comunitate, ci să contribuie, prin prezența lui, la felul în care acea comunitate crește.

Pentru că incluziunea adevărată nu îl formează doar pe copilul cu dizabilitate. Îi formează pe toți.

04/09/2026

Când ai un copil cu o dizabilitate, uneori ai impresia că lumea nu mai vede copilul, ci doar dizabilitatea.

Îmi amintesc de primii ani de grădiniță ai fiicei mele, care are sindrom Down. Astăzi este adolescentă, dar încă aud parcă vocea educatoarei care mă întâmpina aproape zilnic cu câte ceva: „Astăzi nu a vrut să-și țină papuceii în picioare.” „Astăzi s-a ascuns sub masă și n-am reușit să o convingem să iasă.” „Astăzi s-a urcat pe căsuța de joacă din curte.”
Și mă întreb: dacă aceleași lucruri le-ar fi făcut un copil tipic, mi-ar mai fi fost raportate în fiecare zi? Sau am fi spus simplu: e copil, explorează, testează limite, are o zi mai grea...
Cred că aici este una dintre marile probleme. Uneori, din momentul în care știm că un copil are o dizabilitate, încetăm să mai vedem pur și simplu copilul și începem să interpretăm fiecare gest prin prisma condiției lui.
Un comportament nu mai este doar un comportament. Devine imediat „pentru că are Down”, „pentru că are autism”, „pentru că este un copil special”.
Sigur că avem de pus limite și de corectat atunci când este nevoie. Dar poate că, înainte de toate, trebuie să le permitem și acestor copii să fie pur și simplu COPII. Să aibă zile bune și zile proaste, să testeze limite, să se supere, să facă năzbâtii, să greșească.

Pentru că nu fiecare gest al unui copil cu o dizabilitate este despre dizabilitatea lui.

Uneori este doar despre faptul că este copil.

PS. Nu am avut la îndemână o fotografie de la gradiniță, așa că pun una cu adolescenta Anisia.

24/07/2026

La dans cu fratele meu...

16/07/2026

♥️ Ar putea fi Actul 3 de la vacanța pe litoralul românesc, pentru a înțelege mai bine relația tată-fiică! ♥️
😉 Nu de alta, dar unii au început să emită judecăți de valoare!

💡De fapt, este despre altceva, deseori în viață este dincolo de aparențe!

🙏🏻 Viață frumoasă, dragilor!

09/07/2026

La mare...Actul II

09/07/2026

Tragedie, Actul I: Anisia...la mare