Biserica evanghelică din Daia, cu hramul Sfânta Fecioară Măria, a fost construită pe la mijlocul secolului al XV-lea. Este de tip sală şi aparţine stilistic goticului târziu central-european. Edificiul iniţial măsura în lungime 18,10 metri, având lăţimea maximă la nivelul corului de 9,10 metri, iar lăţimea la nivelul sălii propriu-zise, sub turnul de la intrare, de 7,05 metri. Turnul vestic iniţia
l avea însă să se prăbuşească la începutul secolului următor. Absida altarului este de formă pentagonală. Contraforţii, care ritmează la exterior cu câmpul peretelui pe cor şi pe absida estică, nu sunt masivi şi par să aibă mai degrabă un rol plastic, decât unul constructiv. Biserica a fost prevăzută, probabil încă de la construirea ei, cu o incintă de apărare din piatră. Zidul are guri de tragere în ambrazură, destinate utilizării în scopuri defensive. Data terminării construcţiei poate fi estimată ca fiind anul 1447. O inscripţie de pe cheia de boltă a corului, în formă de roză, face referire la această dată. Astăzi, intrarea principală în biserică se face printr-un portal sub forma arhitectonică a unei aedicule. Această construcţie este diferită din punct de vedere morfo-stilistic de corpul propriu-zis al lăcaşului de cult şi este ulterioară secolului al XV-lea. Plastica faţadei vestice a micului edificiu trimite la vocabularul morfologic al arhitecturii renascentiste. Are doi pilaştri pătraţi în secţiune transversală şi semiangajaţi pe colţurile faţadei, iar partea superioară a intrării are forma unui arc în plin centru, construit din bolţari din piatră în blocaj. Alţi doi pilaştri, de dimensiuni mai reduse, dar similari formal, susţin arcada. Partea superioară a faţadei este încheiată de un fronton triunghiular. Sistemul de boltire este cel specific stilului gotic, respectiv cu travee, încheiată în partea superioară de bolta în cruce ogivală. Ferestrele bisericii sunt lucrate în ambrazură, atât cele încheiate cu arcadă semicirculară, cât şi cele care prezintă la partea superioară arcul frânt gotic. Turnul clopotniţă din din Daia este construit de meşterul Josef Karl Melischek, acelaşi care a lucrat la înălţarea bisericii din Şaeş. Cu totul atipic, turnul a fost construit aparte de corpul bisericii, nefiind parte integrantă construcţie, de care se deosebeşte radical din punct de vedere stilistic. Astfel, edificiul poate fi încadrat în barocul central şi est-european. Pe verticală prezintă trei nivele, la care se adaugă acoperişul încheiat cu o lanternă poligonală. Plastica exterioară este dominată de pilaştrii semiangajaţi şi dublaţi, amplasaţi pe ambele părţi ale celor patru colţuri. La primul nivel, locul pilaştrilor este ţinut de benzi verticale în rustică. Partea superioară a fiecărui nivel este marcată de o cornişă puternic reliefată. Fiecare dintre cele patru feţe prezintă, la toate nivelurile, ferestre. La etajul median, acestea sunt amplasate în nişe semicirculare în secţiune, având în faţă câte o mică balustradă de metal. Biserica adăposteşte numeroase obiecte vechi, cu valoare istorică şi artistică incontestabilă. Vasul de botez are înălţimea de 102 centimetri. Obiectul pare să fi ieşit din atelierul lui Jakobus, care este presupus a fi şi meşterul vasului de potir de la jumătatea secolului al XV-lea de la Sighişoara, cu care prezintă evidente asemănări formale. Ca dată probabilă a realizării sale, istoncii de artă au avansat anul 1440. Obiectul prezintă o inscripţie latinească: "As iohannes Xps s baptistari s voluit s Vt s Saluaret s nos". Altarul bisericii evanghelice din Daia este puţin cunoscut de istoricii de artă. A fost plasat în secolul al XVIII-lea. Cea mai timpurie, dar plauzibilă datare este anul 1708, dată avansată de Roth. Altarul a fost aurit în 1799 şi renovat în 1904. Are următoarea inscripţie: "Sangvis Jesu Christi enundat nos adomnipecato". Trebuie amintite, de asemenea, câteva piese vechi de mobilier. Astfel, un scaun din cor datează din a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, după cm arată inscripţia: "Subsellia haec sunt ecstructa Pasîore existente Johanne Sixtio Schasb. Villico Martino Gronnert aedituo autem ac Provillico Martino Polder anno 1772". Băncile din lemn pictate, din cor, datează din 1777, după cm indică o altă inscripţie. Orga cu 22 de registre sonore a fost construită în anul 1792. Meşterul său este constructorul şi organistul Samuel Joseph Matz, aceasta fiind amplasată, în mod tipic, deasupra altarului. În anii 1974-1976, edificiul a cunoscut o renovare totală, care a inclus noul turn. Lucrările au fost efectuate în urma unui efort considerabil al comunităţii săseşti evanghelice, sub îndrumarea predicatorului şi a curatorului din acei ani, Egon Eisenburger şi Georg Schuster. Costul lucrării s-a ridicat la suma totală de 112000 lei, aceasta necesitând totodată aproximativ 3000 de ore de muncă voluntară. Trebuie precizat, de asemenea, faptul că, încă de la construcţia bisericii, după toate probabilităţile, parohia Daia a avut o casă parohială. Vechea casă este încă în picioare, fiind astăzi proprietatea familiei Fleşaru. Casa parohială nouă a fost edificată prin efortul comunităţii în perioada 1782-1786, fiind menită a înlocui vechea clădire cu această destinaţie, considerată de credincioşi necorespunzătoare statutului preoţesc. Aceasta prezintă o curte largă şi o grădină mare, ocupând în total o suprafaţă de două hectare. Dintre preoţii care au slujit în lăcaşul din Daia înaintea reformei religioase sunt atestaţi documentar: Hermann (1309), Johannes (1345), Nikolaus, Bartholomâ'us, Petrus, magister Stephanus, magister Mathias (1523), Urbanus, Jakob Bolkesch (1530) şi Antonius Schwarz (1549) . Numele preoţilor reformaţi este mai bine cunoscut: Paul Wiener (1553-1554), Mathias Hebler '(1556-1571), Lucas Unglerus (1572-1600), Matthias Schiffbaumer (1601-1611), Johanann Budaker (1611-1613), Zacharias Weyrauch (1614-1621), Franz Graffius (1621-1627), Georg Theilesius (1627), Christian Barth (1647-1652), Lukas Hermann (1652-1666), Paul Zekelius (1666), Ştefan Adami (1666-1679), Bartolomaus Baussner (1679-1682), Christian Haas (1682-1686), Michael Pancratius (1681-1690), Lukas Hermann II (1691-1707), Andreas Scharsius (1708-1710), Georg Krauss (1711-1712), Lukas Graffius (1712-1736), Georg Haner (1736-1740), Jakob Schunn (1741-1759), Georg Jeremias Haner (1759-1777), Andreas Funk (1778-1791), Daniel Georg Neugeboren (1806-1822), Daniel Graesser (1822-1833), Johann Bergleiter (1833-1843), Georg Paul Binder (1843-1867), Georg Daniel Teutsch (1867-1893), Friedrich Miiller I (1893-1906), Friedrich Teusch (1906-1932), Viktor Glondzs (1932-1941), Wilhelm Staedel (1941-1944), Friedrich Muller II (1945-1969), Albert Klein ( 1969-1990). Dintre curatorii din Daia sunt cunoscuţi Jakob Gunesch (1860), Georg Siegmund (1870), Michael Gunnesch (1890), Georg Gierer (1910), Michael Sattler (1929), Martin Henning (1940), Michael Meier (1946-1959), Michael Sattler (1960-1962), Michael Gunnesch (1963-1967), Johann Vetter (1968-1972), Georg Schuster (1973-1982), Hans Gunnesch (1983-1990) şi Michael Schuster (1991-1992).
