20/08/2026
🕯️ RĂMAS BUN, IONEL MINCU!
UN CAMARAD NU MOARE NICIODATĂ ÎN AMINTIREA CELOR CARE L-AU CUNOSCUT
Astăzi, la Băiculești ne-am adunat pentru a ne lua rămas bun de la un camarad, un coleg, un militar, un soț și un om care a dus o luptă grea timp de mai bine de un deceniu.
Familia, rudele, prietenii, comunitatea din Băiculești, membrii AMVVD Curtea de Argeș, colegii și camarazii de la Batalionul 33 Vânătorii de Munte „Posada”, precum și reprezentanți ai Sediului Central AMVVD București, am fost astăzi împreună pentru a-i spune lui Ionel ceea ce poate nu am spus suficient de des în timpul vieții:
„Nu te-am uitat și nu te vom uita!”
Ionel Mincu s-a născut în noiembrie 1980. A fost un om care și-a câștigat locul prin muncă și prin caracter. Și-a întemeiat o familie, iar familia sa a devenit, în timp, cea mai puternică armură pe care viața i-a pus-o la dispoziție.
Militar fiind, Ionel a cunoscut greutățile și pericolele misiunilor. În 2010, în Afganistan, a fost rănit. A trecut peste acea încercare și a mers mai departe, așa cm numai un militar adevărat știe să o facă.
După misiunea din 2015, însă, destinul avea să-i pregătească cea mai grea încercare.
În toamna acelui an, un accident l-a imobilizat la pat, de la gât în jos. De atunci, viața lui s-a schimbat radical. Dar dacă trupul lui nu s-a mai putut mișca, dragostea familiei sale nu a stat niciodată pe loc.
Au urmat ani grei. Ani de încercări, de nopți nedormite, de speranță, de răbdare și de sacrificiu. Mai bine de 10 ani, familia i-a fost alături, zi de zi, clipă de clipă.
Iar astăzi trebuie spus cu toată recunoștința și respectul: în spatele lui Ionel a fost o familie extraordinară.
Ne plecăm în fața soției sale, care a rămas lângă el atunci când viața a devenit extrem de grea. Pentru dragostea cu care l-a îngrijit, pentru puterea de a merge înainte și pentru faptul că nu l-a lăsat niciodată singur.
Pentru noi, cei din AMVVD Curtea de Argeș, familia lui Ionel a devenit, în acești ani, o familie pe care am privit-o cu respect și cu care am împărțit durerea, speranța și momentele grele. De aceea, astăzi, când ne-am luat rămas bun, ne-am aplecat în fața lor cu onoare, respect și recunoștință.
Alături de familie au fost și camarazii de la Batalionul 33 Vânătorii de Munte „Posada”, locul în care Ionel a fost coleg și camarad, oameni care au purtat aceeași uniformă și au cunoscut spiritul de sacrificiu al militarului.
Și pentru că un camarad nu este uitat, la această despărțire au fost prezenți și reprezentanți ai AMVVD – Sediul Central București, alături de noi, pentru a arăta că, indiferent de distanță, un om care a făcut parte din familia noastră rămâne parte din ea până la sfârșit.
Astăzi, în liniștea cimitirului din Băiculești, printre rugăciuni și lacrimi Ionel a plecat dintre noi.
Pentru că un militar poate pleca din această lume, dar onoarea, sacrificiul și camaraderia lui rămân.
Ionel, ai dus multe lupte în viață. Ai fost rănit în misiune, ai trecut printr-un accident cumplit și ai dus, împreună cu familia ta, o luptă de mai bine de zece ani.
Astăzi nu mai trebuie să lupți.
Odihnește-te în pace, camarade!
Noi îți spunem pentru ultima dată:
RĂMAS BUN, PRIETEN!
RĂMAS BUN, COLEG!
RĂMAS BUN, CAMARADE!
Dumnezeu să te ierte, să te odihnească în pace și să dea putere familiei tale să treacă peste această durere.
🙏🕯️ Onoare și respect!
Un camarad nu este niciodată uitat.
