16/03/2026
PSD descoperă sărăcia. Fix când nu mai are bani de împărțit.
Știți cm e omul ăla din sat care și-a băgat mâna în stup de trei ori și de trei ori l-au umflat albinele? Și tot se miră. Și tot încearcă. Ei, cam asta suntem noi ca țară în relația cu PSD. Numai că noi nu avem nici măcar scuza stupului, noi vedem albinele, le cunoaștem pe nume, le știm CV-ul și tot băgăm mâna.
Acum câteva zile, Bolojan, tipul ăla sobru care pare că doarme cu Codul Fiscal sub pernă,a zis ceva ce merită notat cu markerul: PSD face „retorică de tip AUR." Adică partidul ăla care a fost la putere în România cam cât ai plătit tu rate la casă până a fost a ta, a decis acum să joace rolul opoziției. Să se revolte. Să fie indignat. Grindeanu, da, același Grindeanu care a fost premier, ministru, șef, viceșef și ce-o mai fi fost, a scris o scrisoare deschisă în care îl acuză pe premier că e de partea bogaților.
Grindeanu. Scrisoare. Deschisă. Despre inegalitate socială.
Stați să-mi revin.
E ca și cm piromanul din cartier îți bate la ușă să-ți spună că miroase a fum și că cineva ar trebui să facă ceva.
Dar hai să nu ne mai mirăm și să vedem ce vor de fapt, că românul e deștept și simte când e vrăjeală. Vor bugetul. Vor amendamente sociale, pensii, alocații, indemnizații, tot coșul de Paști înainte de Paști. Mișto, în teorie. Problema e că Bolojan i-a întrebat, nu o dată, ci de mai multe ori în ședințele de coaliție: de unde vin banii? Și acolo s-a lăsat liniștea aia de sală de examen când profesorul pune întrebarea și jumătate din clasă se uită brusc pe fereastră.
De unde vin banii? Vin de unde au venit mereu: din împrumuturi. Iar dobânzile din bugetul ăsta sunt 60 de miliarde de lei. Numai dobânzile. Adică plătim 60 de miliarde ca să fi cheltuit ieri bani pe care nu-i aveam. Și vrem să cheltuim și mâine bani pe care nu-i avem, ca să plătim poimâine și mai mult pe datorii. Ăsta nu e un program de guvernare, ăsta e un împrumut de la un cămătar cu față de Moș Crăciun.
Și ca să înțelegi de ce PSD trage acum de buget : păi s-a închis Anghel Saligny. Pușculița cu asfalt, canalizare și mărunțișuri pentru primarii de partid.Iar fără bani de distribuit, fără promisiuni palpabile, fără contracte cu firme prietenoase, un primar PSD e ca un mag fără pălărie: tot acolo e, dar nu mai scoate nimic din ea. Deci au nevoie urgent de robinet deschis. Nu pentru pensionari, pentru alegeri.
Acum vine partea în care eu zic: știți ce, lăsați-i. Serios. Poate că România are nevoie să vadă filmul ăsta fără subtitrare, fără partener de coaliție care să mai tragă de frână, fără scuza că „am fi vrut noi, dar ne-au ținut ceilalți." PSD și AUR, guvern curat, mandat întreg, responsabilitate deplină. Să facă ce știu ei, promisiuni cu bani imaginari, populism cu dobândă fixă, cheltuieli electorale ambalate în grijă socială.
Să vadă lumea odată, cu ochii deschiși și fără perdea, la ce duce 36 de ani de „noi suntem cu săracii" în timp ce săracii stăteau la coadă la urgențe pe holuri, copiii învățau în școli cu WC în curte și autostrada Moldovei rămânea un desen pe hârtie de vreo trei decenii.
36 de ani... O viață întreagă. Suficient să crești un copil și să te joci și cu nepoții. Și fix ăla, crescut în România asta, o să voteze la fel ca taică-su. Pentru că n-am schimbat școala, n-am schimbat spitalul, n-am schimbat nimic, am schimbat doar numele de pe afișe. Cercul ăsta nu e vicios. E perfect.
