27/09/2026
Unii câini se adaptează imediat la condițiile de adăpost. Una-două zile după intrare și se comportă de parcă sunt aici de o viață.
Pentru alții, însă, este un stres fantastic. Văd asta în ochii temători care mă privesc din cel mai întunecat ungher al boxei, din cel mai ferit colț al cotețului. În timp, unii dintre ei prind curaj. Nu sunt la fel de sociabili ca cei din prima categorie, nu vin la gard să dea frumos din codiță la vizitatori, însă fac câțiva pași timizi către mine când intru la ei și, mai devreme sau mai târziu, acceptă mâncarea din mâna mea și chiar și mângâierea.
Dintre aceștia, unii se liniștesc după o săptămână - două și încep să interacționeze și cu străini. Alții rămân temători și precauți, la fel ca fetița din imagini. Ea a ajuns în adăpost la începutul anului și față de mine s-a deschis destul de repede, ceea ce m-a făcut să o propun pentru adopție. Poze, filmulețe către cine urma să preia căței de la noi, toate bune, a fost rezervată pentru plecare și pregătită în acest sens. Când a venit ziua în cauză, însă, nimic. Nimic pentru că ea a fost atât de speriată că se apropiau niște străini de ea, încât nu a vrut sub nici o formă să iasă sau să se lase luată din coteț.
Adopție eșuată, a rămas la noi. O perioadă nici cu mine nu mai vroia să interacționeze. Până la urmă s-a liniștit iar. Am propus-o iar. A venit ziua de plecare iar. Ea nu a vrut să iasă din coteț. Iar. Stătea ascunsă și tremura mititica de parcă toată lumea ei urma să se destrame. A rămas iarăși la noi.
S-a liniștit mai repede de data aceasta, însă am renunțat să o mai propun eu și am sperat că totuși se va găsi cineva care să se uite dincolo de șirul de codițe ridicate de la gard, să o vadă și să spună "pe ea o vreau!".
Nu a fost tocmai așa, dar cumva tot mi s-a îndeplinit dorința. E nevoie de o persoană care are experiență cu câini de pe stradă, care nu știe nimeni prin ce au trecut până să ajungă într-un adăpost și să devină "vizibili". E nevoie de timp și răbdare. Altfel, un cățel precum fetița asta nu are nici o șansă.
Toată lumea vrea câini mici, tineri și cuminți. Cumva, dacă este cineva interesat de o adopție pentru un cățel mic și care a fost prietenos din prima clipă, iar apoi se răzgândește, nici nu mă mai supăr. Nu îl ia X azi, îl va lua Y mâine. De plecat tot pleacă. Și dacă se întoarce înapoi, tot se găsește altcineva repede.
Însă când vine cineva care nu este la primul câine adult salvat de pe stradă și îmi cere să îi prezint un caz cu care ar putea cu adevărat să ajute, un câine care normal nu ar avea șanse să plece, toată stima și respectul și o mie de mulțumiri peste. Asta era șansa de care avea nevoie fetița mea.
Cu toată recunoștința le urez și cățelușei care, fiind un caz mai special, s-a lipit un pic și de inima mea, și doamnei minunate care a decis să ajute un cățel pe care mulți alții l-au trecut cu vederea, tot ce e mai bun pe lume și mulți ani fericiți împreună!
