21/08/2026
Nu judec, remarc. Exemplul de intenții bune transformate în dezastre. La doi paşi de mine, într-o boxă de bloc. Acolo au stat, 14 respectiv 8 ani. Am aflat c-au fost mai mulţi, care nu mai sunt... Luați de mici din stradă, pentru a-i feri de cîini. Am trăit acele vremuri oribile, cînd din gardul portului erau bucăți mari lipsă iar noaptea urcau haitele din port în cartier la tomberoane şi rupeau toate pisicile în drum. Nu pot găsi o scuză însă pentru faptul că nu s-au căutat soluţii pentru ele în toți aceşti ani. La sesizarea asociaţiei de locatari am fost să fac o evaluare. Mi-au rupt inima. Terifiate de orice formă de viaţă, anemice, pline de pureci şi o dermatită alergică la muşcăturile de pureci extinsă pe tot corpul, deci pline de coji şi răni de la scărpinat. Musculatura membrelor atrofiată, fără blană pe alocuri, fără speranță în ochi, fără nume. Noua lor viață începe, încet, timid, dar cu răbdare. Le-am construit o incintă nouă, doar pentru ele, cu vedere ĺa toată curtea ca să-i vadă pe toți, şi cu fața la soare. Opusul întunericului şi singurătății. Două zile au stat ascunse în spatele litierei. Apoi au descoperit pătuțurile, căsuțele, canapelele, oglinda. Au văzut cm arată pentru prima oară. Nu mai tresar cînd latră cîinii. M-au lăsat să le mîngîi. Acum sunt Zaya şi Makko. Acum contează.
